Un Vis?

◀ SF9 ▶

Restul drumului a fost liniște, nimeni nu a mai scos nici o vorbă. Iar când am ajuns în dormitor majoritatea au plecat în camerele lor. Eu am rămas în bucătărie. Vorbeam cu Alex.

-"Spune-i că o placi." Taeyang apăruse din spatele meu uitându-se la mesaje.
-"Hei! Nu e treaba ta!" Spun eu în timp ce îmi ascundeam telefonul.
-"Ce drăguț, vă vorbiți ca niște frați. Sper că nu vrei să mai rămâi mult timp în friend zone." Taeyang spuse în timp ce se așeză lângă mine. Într-un fel avea dreptate, dar nu vroiam să risc. Dacă ea nu crede același lucru. M-aș face de râs.
-"Nu, nu vreau dar, să îi spui cuiva că îți place de ea printr-un mesaj sună stupid." Îi răspund eu încercând să îmi ascund fața.
-"Atunci cere-i o întâlnire, sigur va accepta." Spune Taeyang vesel.
-"Dar tu de unde ști?" Îl întreb eu ridicând o sprânceană.
-"Păi, mă pricep la fete, în caz că nu ai știut." Continuă el zâmbind. Auzind asta am început să râd, nu mă puteam opri. "Hei! E adevărat!" Continuă el supărat.
-"Da, Taeyang, evident că e adevărat. De aceea nu ai tu o iubită." Spun eu sarcastic.
-"Ok, Chani. Să nu vi la mine când ai nevoie de ajutor în relația ta imaginară." Spuse Taeyang înainte de a pleca furios la el în cameră.

După ce el a plecat am continuat să vorbesc cu Alex. Peste un timp Youngbin apăruse și de aruncase pe canapea lângă mine. Părea puțin supărat.

-"S-a întâmplat ceva, hyung?" Îl întreb eu ridicându-mi privirea spre el.
-"Da." Spune el lăsându-și capul pe umărul meu.
-"Keyla?" Întreb eu uitându-mă spre el. În momentul în care mă auzise își ridică privirea uimit.
-"Dar tu de unde ști?" Mă întreabă el uitându-se speriat la mine.
-"Păi se vede după modul în care o privești și după cum te-ai comportat cu ea. Ceea ce încerc eu să spun e că, e evident." I-am răspuns eu uitându-mă înapoi la telefonul meu.

-"La fel de evident ca și la tine?" Mă întreabă el zâmbind.
-"Stai, se vede?" Îl întreb eu puțin stresat.
-"Puțin, adică cel puțin eu nu mi-am dat seama." Îmi spune el zâmbind și încercând să mă îmbrățișeze. L-am împins în spate ca de obicei. Mereu încearcă să mă enerveze.

Am mai vorbit și cu restul băieților sperând că măcar unul dintre ei mă putea ajuta. Toți mi-au dat același sfat.
"Așteaptă până la debutul nostru, iar după concert dute la ea și cheam-o până în culise. Când găsești un loc în care sunteți doar voi spune-i ce simți. Cu siguranță va funcționa." Aveam dubii legate de metoda asta, dar cum nu aveam nimic mai bun aș putea încerca. Doar dacă băiatul acela înalt nu mi-o ia înainte. Se vedea că și lui îi place de ea.

Mă întreb dacă și Youngbin hyung are de gând să îi spună Keylei.

După ce am mai vorbit puțin și restul băieților și-au mai bătut joc de faptul că îmi place de cineva, am plecat toți în camerele noastre. Probabil săptămâna asta va trece foarte greu.
Înainte de a mă culca am mai vorbit puțin cu ea. Evident colegii mei de cameră au intrat și ei în discuție cu mine.

-"Și, tu crezi că ai șanse cu ea?" Mă întreabă Hwiyoung. Când l-am auzit am scăpat telefonul din mână.
-"Ce vrei să spui prin asta?" Îl întreb eu.
-"Păi, ceea ce vreau să spun e, uh, Taeyang hyung, ajută-mă." Hwiyoung se bâlbâia frustrat lângă mine.
-"Ceea ce Hwiyoung vrea să spună e că dacă și celălalt băiat îi spune, tu nu mai ai nici o șansă." Spune Taeyang, plictisit de conversie.
-"Stai, ce? Adică trebuie să fiu primul?" Îl întreb eu.
-"Nu, trebuie doar să ai noroc. Adică nu spun că te-ar refuza, până la urmă ești un actor, multe fete te vor, dar tu trebuie mereu să faci lucrurile mai complicate decât sunt deja." Îmi răspunde Taeyang.

-"Oricum, trebuie să ști că te vom ajuta, până la urmă suntem ca niște frați!" Îmi spune Hwiyoung zâmbind.