Un Vis?

◀O surpriză plăcută▶

Buna, eu sunt Pandalinu, și vă voi spune povestea mea.
Era o zi normală de vară, una din zilele acelea în care ști că nu se va întâmpla nimic special... Sau așa am crezut, stăteam cu cea mai buna prietenă a mea in camera și vorbeam despre "lucruri inutile" și "vise imposibile".

-"Ce părere aveți despre Coreea de Sud?!" vărul meu intrase haotic pe ușă răsturnând caietul de pe masă, acesta ținea un plic mic de culoare galben deschis între două degete.
-"Hei! Nu ști să bați?!" am strigat in furie aceasta fiind prima mea reacție"Și de ce ai întreba tu despre așa ceva?"
-"Da, e ceva neobișnuit​ pentru tine, Nu tu erai acela care spunea că nu ascultă muzica 'penibila a copiilor machiați'."spuse Keyla care stătea lângă mine făcând o față confuză.
-"Stați calme nu e ca și cum tocmai am început să îi ascult, problema este că m-am înscris într-un concurs sperând că voi câștiga ceva important dar premiul s-a dovedit a fi două bilete până în Coreea de Sud..." spuse vărul meu cu o față dezamăgită"și cum nu am nevoie de ele poate reușesc să scap de voi"dintr-odată dezamăgirea de pe fața lui se transformase în extaz
-"Chiar nu știu dacă ar trebui să te lovesc sau să te îmbrățișez"am spus uitându-mă la Keyla care zâmbea și aproba din cap.
-"Ok deci faceți-vă bagajele, cu cât plecați mai repede cu atât mai bine!" în acel moment simțiam o nevoie imensă de a-l lovi dar am reușit să mă abțin.
-"Deci tu vorbești serios?!ne-ai lăsa să plecăm în Coreea in locul tău?!" nu îmi puteam imagina ce oportunități ne pot aștepta, iar faptul că sunt cu cea mai bună prietenă făcea totul mai perfect decât era deja.
-"Da, de ce nu, oricum nu îmi place Coreea de Sud..."spuse acesta ieșind din cameră, ignorând caietul răsturnat de el pe covor.

În sfârșit aveam să plecăm din acest loc anost și să începem o aventură pe care nu o vom uita. Aceea era oficial cea mai frumoasă zi din viața mea iar judecând după fața Keylei probabil că și ea gândea același lucru.
Odată ce vărul meu plecase am început să vorbim despre cât de perfect va fi totul în timp ce împachetam lucrurile mele și ne gândeam ce vom purta peste 3 zile la aeroport, totul era perfect.

-"Eu voi purta astea." am spus eu aruncând hainele pe pat. Ceea ce am ales erau: unul dintre tricourile mele preferate, niște jeanși scurți și primii adidași pe care am pus mâna: