Sărutul Diavolului ✅

22

Din perspectiva autorului:

Zilele s-au scurs mult prea repede pentru cei doi amorezaţii, iar vacanta lor în Colorado e aproape gata. Doar câteva ore îi mai despart de viaţă de coşmar, pe care trebuie să o îmbrăţişeze din nou când vor pune piciorul în oraşul natal.

Casa bunicilor McCall e cufundată într-o linişte de mormânt, apăsătoare şi sufocantă pentru cei ce nu au somn târziu în noapte. Lumina lunii se reflecta prin geamurile mari ale casei, acolo unde perdele groase uitaseră să fie trase.

Un suspin scurt, urmat de un mârâit puternic spulbera liniştea ce cuprinde întreg holul. Păşeşte încet, înjurând în barbă la fiecare scârţâit al podelei, rugându-se în acelaşi timp ca nimeni din casa să nu audă scârţâitul, sau orice alt zgomot pe care îl face. Pune mâna pe clanţă şi deschide uşa în larg, înjurând iar când aceasta se deschide cu un scârţâit. Camera e cuprinsă în totalitate în întuneric, îngreunându-i drumul spre ceea ce-şi doreşte. Un sforăit subtil şi pufăieli scurte îl fac să zâmbească mişeleşte, bucurându-se ca sora lui doarme atât de profund. Trage draperiile groase, lăsând lumina lunii să pătrundă în cameră.. Privirea i se roteşte peste tot încercând să găsească jurnalul surorii sale. Dacă voia să afle ce se întâmplă cu ea, acela era locul perfect de unde putea afla.. Dar aşa cum se aştepta, aceasta îl ţinea bine ascuns sau nu şi-l adusese de acasă, considerând că nu va avea nevoie de el într-o excursie la bunica.

Pufăie nemulţumit şi se încruntă, gândindu-se că dăduse greş. Se îndreptă de spate şi păşeste spre uşa când  beculeţul i se aprinde şi se întoarce pe călcâie spre patul surorii sale. Privirea îi cade pe telefonul alb de pe marginea noptierei. Il înşfăcă şi se aşează în poziţie turcească pe podeaua camerei, acolo unde lumina lunii nu putea ajunge, pentru a sta în umbră în cazul în care Channon avea să deschidă ochii. Introduce codul de deblocare şi un zâmbet îi înfloreşte pe buze, realizând că Channon încă avea numele sau ca parola. Zâmbetul i se şterge rapid de pe faţă, iar mina amuzată îi se schimbă brusc într-una nervoasă, când vede numele lui Ross printre cele mai recente mesaje. Strânge telefonul în mână şi-l blochează, încercând să reziste impulsului de a-i citii mesaje, dar cedează şi câteva clipe mai târziu, mânat de o furie orbitoare deblochează şi ia fiecare mesaj la rând, scrâşnind din dinţi la fiecare alint pe care Channon i-l adresează. Maxilarul i se încleştează şi se abţine cu greu să nu fărâme telefonul în strânsoarea pumnului sau.

Lasă telefonul pe noptieră şi iese din cameră, fără să-i mai pese de zgomotul pe care îl face. Paşii săi apăsaţi fac ecou în toată casa, aducând-o încet la viaţă cu fiecare pas făcut. Iese pe uşa din spate şi picioarele îi prind viaţă, alergând spre Dumnezeu ştie unde, numai pentru a se elibera de furia ce mocneşte mai ceva că focurile iadului în interiorul său. Unghiile îi intră în pălmi şi firicele subţiri de sânge îi se scurg printre degete, când se opreşte în cele de urmă, după mai bine de zece minute din alergat.

- La dracu, mârâie şi înjura.. Să-mi bag, continua în acelaşi ritm trăgându-şi de firele de păr cu putere, ştiind că ar putea să şi le smulgă. Dar nu-i pasă, nu-i pasă de nimic acum.. Sentimentul trădării năvăleşte peste el şi-l afunda mai tare în starea de nervozitate.. Un gust amar îi rămâne în gura şi-n suflet iar mesajele dintre cei doi i se derulează în minte, făcându-l să-şi iasă din minţi.

Nu ştia când naiba se întâmplase asta, când mama dracului se ajunse aici, cu Channon trădându-l în ultimul hal, numindu-l pe nimeni altul decât Ross, iubire.. Sentimente contradictorii îi fac inima să bată cu putere şi lacrimile să-i curgă neîncetat pe obraji. Cade în genunchi şi loveşte cu putere pământul, praful ridicându-se în jurul său, învăluindu-l în mai multă mizerie decât cea din viaţa lui.