14

648 34 11
                                    

Din perspectiva lui Channon:

După discuţia avută cu Colin în baie, am încercat să-l evit pe cât mai mult posibil în ciuda faptului că vocile îmi spuneau, îmi repetau în mod obsesiv să mă duc să-l caut şi să revenim la normalitatea noastră, dar ceva din raţiunea mea, ceva din partea aia care încă gândea corect mă făcea să mă menţin fermă pe poziţii şi să-l evit pe cât mai mult posibil.

Îmi ridic capul de pe banca când ceasul bate exact ora două. Mai încă două zile de nenorocire şi mă pot bucura în sfârşit de libertate. Niciodată nu am aşteptat vacanţa cu mai mult ardoare că acum, şi ţin să pun asta pe seama evenimentelor din ultima perioadă. Sunt mai mult decât obosită, din toate punctele de vedere, şi poate dacă acum aş fi în mijlocul semestrului aş ceda psihic cu siguranţă.. Mai rău decât o fac..

- Ginger, Anna strigă în urechea mea aducându-mă cu picioarele pe pământ, vrei să ieşim vineri seara? Întreabă şi eu mă încrunt în semn de confuzie. Ştii tu, murmură gesticulând haotic din mâini, sărbătorim intrarea in vacanţă.

- Ar fi ceva, spun nu cu prea mult entuziasm.

Adevărul e că nu vreau să ies, adevărul e ca orice ieşire de acest gen o să-mi provoace mai multă oboseală şi tind să cred că nu mai pot face asta, tind să cred că nu o să mai fiu capabilă să rezist şi o să cedez cu adevărat.. Dar nu puteam să-i spun nu, nu puteam să-i spun nu când elimină entuziasm prin toţi pori, nu puteam să-i spun nu când zâmbetul ăla plin de viaţă ar putea topii şi gheţarii din Alaska şi nu puteam să-i spun nu când ea e cea mai bună prietenă mea, cea care a preferat să ia un trei la testul de mate numai ca să nu ies singură într-o noapte de marţi.. Nu puteam să-i spun nu şi să fiu o egoistă dată dracului.

- Mamă! Exclamă. Cât entuziasm, mă orbeşti cu el, adăugă ironică în timp ce ieşim pe poarta liceului.

- Nu te mai prostii Anna, adaug chicotind. Sunt entuziasmată dar m-am certat iar cu Colin şi nu ştiu ce are de gând.. murmur gândindu-mă că trebuie sa rezolv asta repede până când Anna, aici de faţă, nu va avea de suferit.

- O să vă împăcaţi voi, spune şi eu zâmbesc slab. Mereu o faceţi!

Şi chiar dacă nu voiam să-i dau dreptate, n puteam să nu o fac. Are dreptate mereu o facem, oricât de rău am strica lucrurile mereu ne împăcăm, indiferent că e vorba despre păcatul nostru sau doar relaţia de sânge care ne leagă strâns, mai ceva ca o pereche de cătuşe.

Deschid gura să mai spun ceva dar cuvintele evita să iasă aşa că o închid repede la loc şi îmi conţinu tăcută drumul, alături de Anna. Îmi întorc privirea pentru o secundă spre ea şi pot să-i observ cu uşurinţă chipul ganditor. Aş vrea să o întreb la ce se gândeşte atât de profund, da oricât aş vrea să o fac, nu mă consider capabilă să o ascult acum.. Nu acum când vocile răsună iar în mintea mea, ca un ecou slab, menit să mă înnebunească.

- Tu mă asculţi? Întreabă Anna şi o pot auzii pufăind.

- Da iubire, murmur şi afişez un zâmbet tâmp. Ieşim vineri, replic crezând că încă despre asta e vorba.

- Ieşi vineri cu Adam? Ţipă mult prea tare pentru urechile mele sensibile.

Ma opresc pe loc, făcând-o şi pe ea să facă acelaşi lucru. Trag aer puternic în piept şi-mi las privirea să poposească pe faţa ei. Ce dracu are fiinţa asta? Când naiba am zis eu asemenea porcărie? Faptul că m-a adus dimineaţa la şcoală, a fost o metodă tâmpită de a-l enerva pe Colin, metoda ce s-a întors brusc împotriva mea, având în vedere că Anna ar putea fi rănită. Şi asta e ultimul lucru pe care mi-l doresc!

Sărutul Diavolului ✅Where stories live. Discover now