Sărutul Diavolului ✅

2

- Ginger! O voce piţigaiata se aude de după uşă. Asta nu e mama!

Îmi bag capul între perne şi decid să ignor orice zgomot ce mă poate deranja. Aproape că adorm când două lovituri puternice în uşa mă fac să sar din pat.

- Arde casa? A murit Channing Tatum? Sau şi mai bine e în faţa casei mele? Întreb pufăind nervoasă. Ce arde?

Un chicot piţigăiat, ce îmi zgârie urechile se aude din ce în ce mai tare dincolo de uşa din lemn masiv. Trag aer puternic în piept înainte să deschid uşa. Odată deschisă, ma simt doborâtă la pământ şi fundul meu poate confirma asta. Anna e peste mine zdrobindu-mă cu sânii ei imenşi.

- Dă-te de pe mine, mârâi punându-mi palmele pe umerii săi.

O împing de pe mine făcând-o să cadă în fund. Aşa, de ce să sufere numai fundul meu. Al ei ce are? Mă ridic cu greu de jos, simţindu-mi toate oasele amorţite şi muşchii la fel. Mă întind încât oasele îmi trosnesc periculos de tare, făcând-o pe Anna să mă privească cu ochii mult prea larg deschişi.Mă prefac că-mi scutur hainele de praf, privind-o pe creață din faţa mea cu superioritate. Chicotul ei umple camera şi eu decid să-i dau mâna să se ridice.

- Deci, Ginger, Ginger, se repetă ca la magazin pe acelaşi ton acuzator. Acum îmi poţi spune unde ai fost astăzi? Întreabă şi eu zâmbesc ca o tâmpită rememorând tot ce s-a întâmplat la cabană.

- Am avut o problemă de rezolvat, îi spun şi continui să zâmbesc.

Într-adevăr era o problemă. Şi ce am mai rezolvat-o!

- Cu cine? Nici frate-tu nu a fost la şcoală, spune şi ochii încep să-i sclipească. Cu el, cu el ai avut, concluzionează şi încep să râd.

- Îhî, murmur confirmându-i gândurile.

Cu toate că e cea mai bună prietenă a mea şi îmi ştie toate secretele, mă rog aproape toate. Nu pot să-i spun nimic, nici măcar un cuvânt monosilabic despre mine şi Colin, căci mai apoi toată relaţia noastră s-ar duce pe apă sâmbetei. Nu ne-ar da de gol, nu în primele zile sau săptămâni. Dar apoi, mult timp mai târziu când presiunea de a păstra acest secret ar devenii prea mare şi prea insuportabilă pentru ea, ar ceda, dezvăluind lumii cât de bolnavă sunt.. Şi da, mă refer doar la mine căci Colin nu prea are o vină în asta. Toată vina îmi aparţine mie, mă rog într-un procent de nouăzeci la sută!

- Ginger, întreabă Anna pe un ton jos. Colin are prietenă? Întreabă şi eu îmi simt fiecare terminaţie nervoasă activată.

- Nu, răspund repede, scurt şi cât de calm pot.

Cu toate că am părut foarte calmă, adevărul e că fierb pe interior. Colin e al meu, din toate punctele de vedere. Deţin un control nebunesc asupra lui şi nu-mi poate lua nimeni asta. El e tot ce am, el tot ce preţuiesc..

Dacă aş pierde controlul asupra lui, m-aş pierde pe mine.

- Channon! Mârâie Anna fluturându-mi cu mâna prin faţa ochilor.La ce te gândeşti?

- Cum să scap de absenţe, mint repede. Sunt as la minciuni. Nu mai sunt Ginger acum? Întreb chicotind.

Mi-am primit această poreclă, când în urmă cu un an am apărut în prima zi a liceului cu părul valuri peste umerii mei, până aproape de fund, vopsit într-un roşu ca boarea focului, uşor dat spre portocaliu. Nu sunt eu roşcata natural ca să mă poreclească Ginger, dar cu siguranţă am fost cea mai curajoasă fata din liceul ăla infect când am ales culoarea.