Sărutul Diavolului ✅

12

Privirea îi zăboveşte pe mine câteva minute bune înainte să încerce să se aproprie. Îl văd că miceşte distanţa dintre noi şi mă ridic de pe fotoliu trecând cu rapiditate în spatele lui. Îmi las privirea în jos când îmi simt ochii inundaţi de lacrimi. Nu vreau să mă vadă plângând. Ştiu, ştiu că ştie că nu sunt în regulă, ştiu, ştiu că ştie că nu sunt deloc bine dar e de ajuns să ştie atât, nu vreau să şi mai şi vadă asta.

- Channon, vocea îi se sparge până să ajungă la mine. De ce fugi de mine?

- Colin, spun încet. Te rog stai exact acolo unde eşti! Adaug şi scâncesc,

Îmi şterg lacrimile cu dosul palmei şi îmi muşc buza cu putere stopând un alt val de lacrimi. Paşii îi se adu tot mai aproape de mine. Îmi ridic privirea şi mi-o intersectez fără să vreau cu a sa. Înghit în sec când realizez că mă pierd în ochii săi. Mereu am spus că ochii lui sunt mai frumoşi că ai mei..

Înnebunesc! Şi asta se datorează numai lui. M-a rănit în ultimul hal şi eu stau în faţa lui ca o proastă, venerându-l când de fapt ar trebui să stau cât mai departe de el, când ar trebui să-l scuip şi să-l lovesc cu palmele până când sângele să se reverse peste pielea fină a degetelor mele.. Macabru.. Ştiu, dar atât de macabra e şi durerea ce-mi sfâşie interiorul, mai ales acum când e la câţiva centimetrii de mine, inundându-mi nările cu parfumul lui, făcându-mă să mi-l doresc cât mai aproape de mine, făcându-mă să tânjesc după îmbrăţişarea lui.

- Channon ce e în neregulă cu tine? Întreabă mimând îngrijorarea.

Sau poate chiar e îngrijorat.. Dar în clipa de faţă încrederea mea în el e aproape egală cu zero. Ştiu că mint. Şi sunt perfect conştientă că ceea ce spun eu aici e doar o urmare a durerii mele, a furiei mele. Dar chiar şi aşa..

- Colin, şoptesc. Nu te mai preocupa de mine, ai lucruri mai importante de făcut, continui şi dau să trec pe lângă el.

Aproape că reuşesc să mă îndepărtez de el, aproape că reuşesc să dispar din aceeaşi încăpere în care suntem forţaţi să împărţim aerul.. Aproape..

Mâna lui o prinde pe a mea şi doar câteva secunde mai târziu mă trezesc lovindu-mă de un piept ferm. Lacrimile mi se preling pe obrajii, umezindu-mi buzele. Mă întoarce, brusc cu faţa spre el, şi se aproprie periculos de mult de faţă mea. Respiraţia mentolată se opreşte n buzele mele făcându-mi nodul din gât să urce şi să tot urce. Închid ochii şi înghit iar în sec pentru a nu ştiu câta oară de când a intrat în casă. ÎI simt faţa tot mai aproape de a mea şi mă aştept la inevitabil. Dorinţa şi furia se bat în interiorul meu şi după cum îmi simt stomacul strângându-se, ştiu deja cine o să câştige.

Chiar când mă pregătesc sufleteşte să-i simt buzele peste ale mele, se îndepărtează. Un oftat îmi scapă printre buze şi îi mulţumesc Domnului că m-a scăpat de ceva ce peste câteva minute aş fi regretat cu siguranţă.

- Ai plâns, constata şi eu îmi dau ochii peste cap.

- Nu mai spune, replic tăios şi mă smuncesc din strânsoarea mâinii sale.

- Channon stai dracului nemişcată, vocea lui tună făcându-mă să îngheţ în loc să continui să scap. Ce ai? Întreabă.

- Cat te vei mai preface Colin? Întreb şi vocea mea se sparge cu fiecare silabă rostită. Cât mai te prefaci?

- Despre ce vorbeşti? Întreabă confuz. Nu mai vorbii în dodii şi spune odată ce ai, adăugă şi mai micşorează strânsoarea.

- De un singur lucru te-am rugat să ţii cont în viaţa asta, spun chiar dacă ştiu că nu-şi vă amintii. Un singur lucru Colin.. Te rog dă-mi drumul, spune când îmi simt lacrimile iarăşi curgând leneş pe obrajii mei îmbujoraţi.