Sărutul Diavolului ✅

6

Nodul din gât urca periculos de mult şi panica se instaurează. Dacă asta e mama, o să se instaureze teroarea. Strânsoarea devine mă puternică forţându-mă să mă întorc. Îmi închid ochii şi trag aer puternic în piept şi mă chinui să-mi înghit nodul din gât înainte să mă întorc pe călcâie. Îmi menţin ochii închişi până când sunt perfect întoarsă iar atunci când îi deschid sufăr un mic şoc. Panica se diminuează când îi întâlnesc privirea amuzată şi rânjetul enorm.

Mă smuncesc încercând să scap din strânsoarea mâinii sale dar fără şansa de scăpare. Cealaltă mână se aşează pe talia mea şi mă trage la pieptul său. Îşi lipeşte buzele de ale mele şi mă strânge uşor în braţe.

- Unde voiai să mergi? Întreabă şi eu mă desprind de la pieptul său.

- E o petrecere la vreo trei străzi de aici, spun încet. Un tip din anul mai mare, nu ştiu cum îl cheamă exact, murmur.

- Şi de ce te furişezi? Întreabă şi eu îmi dau ochii peste cap.

- Pentru că mama nu m-ar fi lăsat să plec nici în ruptul capului, replic repede.

- Şi tata? Întreabă.

- Colin zici că nu faci parte din familie, murmur. Eşti conştient că dacă mama ar fi spus nu tata nu ar fi avut de ales.

Dă din cap în semn afirmativ şi face câţiva paşi în spate fără să-şi ia privirea de pe mine. Îmi scanează corpul şi îşi linge buza de jos. Îşi înclină uşor capul şi-mi zâmbete scurt înainte să treacă pe lângă mine. Mă rotesc pe călcâie şi mă întorc în direcţia în care merge, face paşi mari până ajunge în stradă după care se opreşte. Ce naiba face?

- Vi să mergem azi? Întreabă şi eu strâmb din nas. Sau vrei să stăm lângă casa până când poate iese mama afară?

Stau puţin şi analizez situaţia iar în secunda următoare picioarele mele merg în direcţia lui. Dar el nu părea doritor să iasă astăzi din casă. Voiam să mă duc la petrecerea asta de una singură nu cu el.

- Unde mergi? Întreb când ajung în dreptul lui.

- Mergem la petrecere, răspunde pe un ton ferm accentuand primul cuvânt.

Dau să deschid gura să mă plâng, să-l cert şi să-l fac să plece înapoi acasă dar privirea tăioasă pe care mi-o aruncă mă face să o închid repede la loc. Fac doi paşi şi ajung alăturea cu el, îşi trece mâna după umerii mei şi păşim leneşi pe stradă, singurul zgomot fiind produs de tocurile mele.

Colin pare foarte gânditor şi oricât de mult aş încerca să găsesc ceva de vorbit să-l scot din starea asta nu-mi vine nimic. Am impresia că nu prea are chef de vorba şi am impresia că el chiar nu voia să iasă din casă şi a venit numai ca să nu merg singură.

- Trebuie să o luăm pe Anna, murmur când văd că o luăm pe altă stradă nu cea corectă.

- Dă-i mesaj, spune-i ne vedem acolo, replică pe un ton jos.

Aprob cu o mişcare scurtă a capului şi îmi scot telefonul din buzunarul de la spate şi tastez repede un mesaj. Chiar pe când să-l bag înapoi îmi vibrează de două ori în mână.

Anna: „Credeam că nu vine frate-tu, în fine, ne vedem acolo "

Blochez telefonul şi îl bag în buzunar fără să-i mai răspund. Ştiu că acum s-a bosumflat puţin pentru că asta trebuia să fie seara noastră, seara în care Colin trebuia să stea acasă, dar o să-i treacă ei imediat de cum ajungem la petrecere. Într-un fel e bine că a venit şi el caci îmi va fi mult mai uşor să ajung în camera mea când voi ajunge iarăşi acasă, cred că asta e singurul beneficiu.