The Angel of Death

8. Noroc... „chior"

SKYLAR

— Jack te-a iubit luni întregi, iar acum şi-a dat seama că centrul vieţii lui, nu merită iubire. Despărţirea pentru tine a fost grea, pentru el a fost dezastruoasă. Credeai că se va rezuma la câteva priviri ironice şi cuvinte urâte?

Chase nu a fost şocat de ceea ce a făcut Jack. Dar eu da. Încă sunt. Dar are dreptate. Jack nu este genul de om care renunţă uşor. Poartă pică, nu iartă. Cel puţin, nu o face uşor.

Mă ridic de pe pat şi iau un tricou din dulapul lui Chase. Mă îndrept spre baie ca să mă schimb, dar vocea lui mă opreşte.

— Skylar!

— Ce e? mă întorc cu faţa spre el.

— E un tricou alb.

Mă uit la tricoul din mâna mea şi... Chase are dreptate. Chiar e alb. Îl arunc pe jos, iar zgomotul înfundat care se aude când face contact cu pământul îmi face capul să explodeze de durere.

— Trebuie să-l salvăm pe Jack, îi spun lui Chase, în şoaptă.

Sper ca măcar el să ştie ce să facem. Eu nu sunt în stare să gândesc raţional. Nu când viaţa lui Jack stă în mâinile mele, iar mie îmi este atât de greu să o salvez.

— Schimbă-te. Eu îl sun pe Markus, îi spun să-l bage prin spate, să nu-l vadă nimeni.

Creierul meu nu funcţionează în acelaşi ritm cu al său.

— Poftim? Să-l bage? Trebuie să-l salvăm Jack, nu să-l omorâm în secret.

— Şi dacă îi spun lui Markus să-l lase acolo, va fi suspect. Jack a făcut ceea ce a făcut şi Vanessa. Parţial. Nu poate scăpa nepedepsit în faţa oamenilor. Vor crede că eşti slabă, că ai un punct slab. Asta vrei acum?

Mă trântesc pe pat, oftând învinsă.

— Fă ce ai de făcut. Eu mă schimb. Mergem acolo şi... şi nu ştiu.

Nu prea ştiu ce e de făcut. Dacă mă duc acolo, mă va vedea şi asta e ultimul lucru pe care îl vreau. Dacă se duce Chase acolo, îl va vedea pe el, şi nici asta nu este o variantă strălucită. Iar în oricine altcineva nu am încredere.

— Nu te stresa prea tare. Cică a şi adormit. E atât de beat încât chiar dacă te va vedea, mâine va crede că a visat.

— Nu mă mai bazez pe speranţe.

Chase se ridică şi el din pat, cu un oftat de om obosit. Cred că s-a săturat să-mi rezolve problemele.

— Schimbă-te aici. Eu mă duc în living.

Se opreşte în pragul uşii, întorcându-şi capul spre mine.

— Mell... cum e? mă întreabă cu un ton scăzut. Parcă se întreabă pe el dacă e bine să afle asta.

— Mell e ultimul lucru la care m-am gândit în ultimul timp.

Mă joc cu pantalonii de trening de pe mine, scoţând scame inexistente de pe ei, doar ca să nu ridic capul. Sunt o prietenă oribilă şi o iubită deplorabilă. Dur, dar adevărat.

— Înţeleg, zice resemnat.

Apoi iese, lăsându-mă în camera în care am stat în ultimul timp, plângându-mi viaţa.

Dar gata. Trebuie să mă opresc, naibii. Am jelit destul în van. Relaţia mea cu Jack este terminată, cum ştiam că va fi de la început. M-am confruntat cu cea mai mare temere a mea şi am rezistat.