The Angel of Death

26. „Mereu îmi amintesc cu drag de copilărie"

  JACK

  Sunt plin de emoţii. Mai ceva ca un adolescent îndrăgostit. De ce? Nu am nicio idee. Am trecut de mult de prima întâlnire, nu ştiu de ce sunt atât de stresat acum. Dar cert este că nici măcar nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă stresez mai tare. La dracu, nici la prima întâlnire nu am făcut aşa. Dacă stau să mă gândesc bine, nici nu mai ştiu cu cine am avut prima întâlnire. Nu mai ştiu nici măcar câţi ani aveam când am avut-o. Să fi fost în clasa a treia, a patra? Pe undeva pe acolo. Cert e că un copil de doişpe-treişpe ani nu realizează cât de stresantă poate fi o întâlnire şi câte se pot întâmpla la una. Nu trebuie să-şi facă griji în legătură cu hormonii care te conduc. Trebuie să se îngrijoreze dacă are sau nu bani de o îngheţată. Cred că asta mă stresa şi pe mine pe atunci. Acum însă... hai să spunem că mi-am schimbat grijile în decursul anilor.

  Iar acum, parcă mi s-a adunat tot stresul pe care l-am avut vreodată. Chiar dacă, teoretic vorbind, este a doua noastră întâlnire. Sau a treia. Oare parcul de distracţii se pune? Nu prea cred, eram împreună şi eram şi cu Angel. Angel care în acest moment este plecată cu Zack la mall pentru achiziţionare de accesorii feminine, cum a spus ea.

  Acum, problema cea mai mare din seara asta, anume, unde dracu' o duc?! Nu vreau un restaurant simandicos şi plin de fițe pentru că ceva îmi spune că o să-i displacă la fel de mult că mie. Nu vreau nici un hambar ca să nu mă creadă un sărăntoc. Femeile sunt greu de mulţumit. Nu vreau nici întâlnirea perfectă pentru că după aceea o să vadă cât de mult mă străduiesc să fie totul... perfect şi o să înceapă să se umfle în pene. Şi asta este tot ce îmi trebuie. Să mai afle şi că sunt îndrăgostit de ea, de fapt, asta este tot ce îmi trebuie. Nu, nu Jack. Nu cobi, nu o să afle până nu îi spui. Asta doar dacă nu cumva poate să citească gândurile, pentru că de la un timp încoace, când sunt în preajma ei, mă întreb dacă chiar sunt îndrăgostit sau mi se pare mie. Dar primesc răspunsul când nu sunt în preajma ei. Imediat cum mă despart de ea, simt nevoia să o am lângă mine. Eu asta o pot interpreta doar fiind o îndrăgosteală. Sau poate m-am tâmpit eu de tot, cine ştie? E posibil şi asta. O fi de la abstinenţă.

  La plajă ar fi stupid să mergem. La un restaurant am zis deja că nu merge. În parcul de distracţii nu, o să creadă că nu am imaginaţie deloc sau că nu îmi pasă de relaţie. În club... exclus! Ultimul lucru pe care îl vreau este să dau nas în nas cu o întruchipare a unei foste aventuri. A, ba nu, ultimul lucru pe care îl vreau este să afle că m-am îndrăgostit de ea. Şi cu restaurantul oricum aş avea aceeaşi problemă. Şi după se zice că fetele au probleme la o întâlnire. Ele doar se îmbracă şi gata! Fir-ar să fie!

   Două ore mai târziu, ştiu unde o duc. Sper să-i placă, mi-am zbătut creierii alegând un loc şi am făcut nu ştiu câte drumuri cu mașina. Mă admir în oglindă şi în sfârşit îmi place ce văd. Sunt îmbrăcat doar în negru, ca să nu ies prea mult în evidenţă. Am schimbat şase tricouri, toate negre. Şi trei perechi de pantaloni, tot negri. Pur şi simplu nu-mi plăceau. Chiar dacă erau aproape identici. Iar acum, sunt în sfârşit gata. Ştiu că o să strălucesc în seara asta, dar nu din cauza hainelor, ci din cauza însoţitoarei mele. Ştiam că o să fiu nevoit să stau cu ochii în şapte după posibili admiratori hormonali, aşa că am ales un loc mai.... retras, ca să spun aşa.

  Încă e devreme. Nu vreau să apar la uşa ei, deci, să fiu considerat un disperat care a numărat minutele până la întâlnire. Chiar dacă asta am făcut.

  Mă plimb prin cameră şi nu prea ştiu ce să fac mai departe. Nu mă refer la întâlnire, ci după ea. Chestia cu relaţia a fost şi este un lucru de moment. Adică nu ştiu dacă acestă legătură dintre noi o să reziste, dacă e bine ceea ce fac. Nu ştiu ce fac bine şi ce nu fac bine. E prima dată când am o relaţie. Până acum.... hai să zicem că nu am fost un băiat model. Nu am experienţă. Poate de-asta am şi emoţii atât de mari. Nu vreau să dau greş. Nu vreau să o pierd, cel puţin nu atât de uşor. Nu ştiu câtă experiență are ea în acest domeniu, dar sper, într-un fel, să realizeze ce grea e pentru mine adaptarea asta.