The Angel of Death

46. „Sky şi Jack se vor despărţi, iar asta nu va depinde de ei"

CHASE

— Mulţumită respectului meu pentru femei, mă voi abţine să spun că te lupţi ca o fată.

Încruntătura de pe fața Vanessei este demnă de o fotografie. Se pricepe la multe puştoaica asta, are direcţie şi e inteligentă. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre puterea fizică, care îmi reaminteşte că încă nu are optsprezece ani.

— Mă iei prea tare, comentează nervoasă.

— Crezi că adversarul tău o să te ia încet?

— Care adversar? Toată ziua mă ţii după tine de parcă aş fi un căţeluş de companie. Aproape că nici nu mă observă cineva de corpul tău imens.

— Altă observaţie bună. Eşti cât o muscă!

— Nu sunt mai mică decât Skylar.

Îmi dau ochii peste cap.

— Ba da, cu vreo cinci centimetrii.

— Sunt la fel de slabă ca şi ea! bate din picior, din ce în ce mai nervoasă. Îmi aduce aminte de un copilaş nemulţumit în dimineaţa de Crăciun.

Îmi dau jos mănuşile de box pe care degeaba mi le-am pus şi le arunc pe podea. Iau o gură de apă din sticlă şi las sticla închisă pe bancă.

— Spre deosebire de Skylar, tu eşti mult mai mică! Ea are douăzeci şi unu de ani! Tu ai cinşpe!

— Şaptesprezece!

— Tot aia. Sau vrei să-ţi amintesc cât de speriată erai când ai ajuns aici? Skylar te intimida. Acum înţelegi de ce voi două nu sunteţi egale?

— Şi Skylar a pornit de undeva, nu-i aşa? Şi ea a fost începătoare.

Pufăi iritat în mintea mea, amintindu-mi că Skylar a început direct cu o crimă, când era mai mică decât Vanessa.

— Să zicem că ai dreptate, mă apropii de ea. Unde vrei să ajungi?

— Să-l cunosc pe Înger, asta vreau.

Îmi ridic mirat sprâncenele. Ea chiar nu ştie că deja îl... o cunoaşte? Am uitat eu să menţionez cine e Îngerul?

— De ce vrei să-l cunoşti?

— Am auzit că e tare, ridică nevinovată din umeri.

— Haide, te iau mai încet, zic oftând.

De câteva ore eu şi cu Vanessa stăm în sala aceasta de antrenamente. Progresează pe zi ce trece, dar nu am de gând să-i spun asta, ca să nu se umfle în pene. Trebuie să recunosc că îmi aduce aminte de Skylar. Şi Vanessa e speriată, încăpăţânată şi are acea faţă de copil.

— Tu şi cu Skylar sunteţi împreună?

Curiozitatea Vanessei uneori mă lăsa fără replici.

— Nu.

— Dar aţi fost?

— Da.

— Şi de ce v-aţi despărţit?

Amintiri indecente cu mine şi cu Skylar îmi apar exact pe reţină. La scurt timp după prima crimă, Skylar trecea printr-o perioadă deplorabilă. Avea o stare de vinovăţie amestecată cu mândrie foarte ciudată. Atunci am început să stăm mai mult decât stăteam împreună, ajungând chiar un cuplu. Totul s-a oprit când aproape am făcut sex.

— Chiar e necesar să ştii? îmi rotesc ochii.

— Da, chiar e. Ce are dacă ştiu? Nu am pe nimeni aici în afară de tine. Cui să-i povestesc?