The Angel of Death

22. Micuțul Cupidon

SKYLAR

Nu puteam spune nimic. Eram prea şocată din cauza lui. Cum adică tatăl meu? De ce spune asta?

Jack se uită mirat la el şi apoi la mine. Nu ştie că părinţii mei sunt morţi, nimeni de la facultate nu ştie. Dacă ştiau şi asta ar fi fost ciudat. Mai ciudat decât este deja.

— Ne vedem diseară, scumpo! spune Lorenzo, cu privirea îndreptată spre mine. Dacă nu aş şti, aş crede şi eu că e tatăl meu. Are o privire foarte convingătoare.

Cei doi pleacă, iar eu îi urmăresc cu privirea. Sunt în continuare şocată şi nu prea ştiu ce să fac sau cum să mă comport. Aş fi ţipat la Lorenzo, dar Jack era de faţă şi aveam mâinile legate. Şi privirea la fel.

— Par oameni de treabă, spune Jack ridicând din umeri.

O haide, pe bune acum?!

— De unde ai știu că e... uh, tatăl meu?

— Știi că atunci când ai participat la organizarea licitației am avut acces complet la dosarul tău, nu? În dreptul părintelui sau tutorelui scria Lorenzo, ridică nepăsător din umeri și merge spre mașină.

Eu înjur mintal. Normal că nu s-a gândit că Lorenzo a semnat ca tutore.

În mașină, Jack e emoționat. Tocmai a făcut cunoştinţă cu părinţii mei, cred şi eu că e emoţionat. Şi eu aş fi dacă i-aş cunoaşte părinţii, sau dacă aş crede că i-am cunoscut.

Ce situaţie nenorocită. Nici nu puteam spune că nu e tatăl meu, ar fi arătat şi mai ciudat. Eu vreau să fiu cu el. Da, gata, am spus-o. Vreau să-i dau o şansă. Faptul că Lorenzo şi blonda aia (al cărei nume nu-l ştiu) sunt părinţii mei, nu ar trebui să fie o problemă. Nu e ca şi cum ne-am căsători sau ceva ca să fie nevoie de mama şi tata.

La radio răsună o melodie, într-o limbă pe care nu o ştiu. Mă întorc spre Jack şi mă uit la el cu atenţie. El observă asta şi se uită şi el spre mine. Arăt cu irişii mei mov spre radio, iar el nu înţelege la început, dar apoi râde.

— E o melodie turcească. Nil Karaibrahimgil, „Kanatlarım var ruhumda".

Acum chiar sunt în ceaţă.

— Și ce înseamnă titlul? îl întreb curioasă.

— Sufletul meu are aripi, răspunde fără să se uite la mine.

— Și cântă despre iubire?

Subiectul acesta mă făcea din ce în ce mai curioasă.

— Da, e ceva de genul dă-mi drumul să nu-ţi fac rău. Asta e mesajul cântecului, îmi răspunde el sobru. Zici că am intrat în Area 51, pe teren interzis.

— De unde ştii turcă? îi pun întrebarea care ştiu că nu o să-i placă.

Acesta strânge tare volanul şi i se albesc articulaţiile. Maxilarul i se încordează şi ochii i se înnegresc cu o nuanţă.

— Tatăl meu natural e turc, spune dintr-o suflare.

Nu ştiu de ce, dar gândul mi-a zburat la Turunç Nadir. E stupid să mă gândesc la asta, dar nu pot să nu o fac.

Am ajuns în cameră. Jack urmează să rămână peste noapte cu Angel în apartamentul lui din afara campusului. Dar nu am aşteptat prea mult şi după o scurtă discuţie cu Mell, în care i-am zis că mi-am uitat ceva în apartamentul meu, am putut să plec la depozit. Între timp, l-am chemat şi pe Lorenzo.

***

— De ce mă chemi la ora asta? Este primul lucru pe care îl spune, când nici măcar nu era intrat în cameră.