Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Fuga

           Deschid ochii si tot ce pot vedea este doar alb. Privesc tavanul alb al încăperii in care ma aflam si imi pot da seama după mirosul de pastile si asistentele care vorbeau despre medicamente ,ca sunt la spital.      Îmi învârt capul spre dreapta si pot vedea o perfuzie băgata in mana. Ce căutam aici? Nu, eu nu am ce căuta aici! . Urăsc spitalele si tot ce tine de ele.
    Ma uit in jur si pot vedea doar o asistenta ,(a doua plecase), care se uita peste cateva foi , si in rest nimeni.
      Acum era ocazia mea sa scap de nebunii aia cu probleme grave la cap.  Trebuie sa fug cat se poate de repede de aici , altfel voi da iarăși de iei. Ma mir cum de inca nu am murit in explozia aia, sau mai bine zis de ce nu m-au lăsat sa mor acolo la fel ca c.Hillton. ? In orice caz , sigur ei m-au adus aici, iar eu trebuie sa fug.
         Ma ridic automat din patul acela incomod , avand o  ușoară durere de spate ,si una insuportabila de cap . Imi scot perfuzia , si ma ridic in picioare .
           -Domnișoară , nu puteți pleca , stați jos !spune asistenta venind spre mine si prinzandu-ma de brat.
           -Tu,lasa-ma in pace , trebuie sa plec de aici! ma răstesc la ea smucindu-ma din strânsoarea ei .
            -Nu puteți pleca , nu va simțiți bine! spune ea prinzandu-ma iarăși de brat, obligandu-ma sa ma așez.
            -Am spus sa ma lași in pace ! tip la ea înfuriata ,impingand-o , aceasta căzând pe jos. M-as simți de o mie de ori mai bine daca as plec de aici ! ii spun in continuare , indreptandu-ma spre ușă salonului , ieșind pe coridor.
       Trebuie sa ies cat mai repede de aici , pana nu ma întâlnesc cu vreo unul dinte ei sau mai rău cu Shane . Pe el chiar nu il suport, chiar daca imi plac la nebunie ochii lui , si automat îmi dau o palma mintal , când realizez ce tocmai gandisem.
      Ma îndrept spre ieșirea din spital ; aproape ce iesisem si aud vocea acelei asistente ce striga sa vina  paza, oameni de pe coridor uitadu-se ca la mașini străine.
         -Idioata!murmur printre dinti, si o iau la fuga ieșind afara din spital .
       Ma îndrept repede spre primul taxi pe care il vad , intrând repede in el , cu 2 oamneni de la paza fugind spre mine .
         -Pornește , mai repede! strig la taximetrist ce se uita agitat , si insitent,la mine . Normal ca se uita insistent la mine , vazandu-ma in nenorocita asta de cămașă de spital , care era mai mult transparentă, si papuci de camera .Alt idiot! 
         -Unde vreți sa va duc ? întreba taximetristul ,privindu-ma prin oglinda retrovizoare.
           -Strada Westlley, nr.169! răspund cu răceală in glas ,uitandu-ma urat la el.
        Trebuia sa ajung repede acasă , sa împachetez si sa plec cat mai departe . Sunt constientă ca ei sunt in stare sa ma găsească oriunde m-aș ascunde așa ca cred  ca voi pleca in Maiami; acolo cunosc pe cineva care m-ar putea ajuta.
        Taxiul oprește la un semafor , nemai avansând deloc. Cred ca am stat blocati in traficul asta infernal , aproape jumătate ora , iar eu nu avem timp si nici răbdare sa mai stau acolo .  După câteva minute , in partea stânga a taxiului  apare cineva pe o motocicleta neagră , îmbrăcat in haine negre de piele . Ma uit mai atent la acesta si îmi cade cerul in cap , când vad ca era Shane. Care erau șansele sa oprească exact lângă taxiul asta? Care?.
          Ma las mai in jos pe bancheta din spate si îmi dau parul meu lung , cataniu peste fata , uitandu-ma in partea opusa , rugandu-ma sa nu ma vadă sau cel puțin sa nu ma recunoască . In sfârșit taxiul pornește si mergem mai departe , dar imediat după oprindu-se brusc . Ce mai este acum? Ma uit pe geam si il pot vedea pe Shane cu motocicleta in calea taxiului  coborând de pe aceasta si indreptandu-se spre portiera mea .
           -Ce mama naibi , face asta? il aud pe șofer înjurând enervat.
        Shane deschide portiera din partea mea , si ma smucește afara din taxiu, șoferul uitandu-se revoltat la el .
         -Lasa-ma in pace tampitule! tip la Shane , el inca tinand-ma de mana strans .
          -Hei , las-o in pace , ce crezi ca faci? il aud pe șofer luandu-mi apărarea ,uitandu-se la Shane nervos de atitudinea pe care o are .
            -Tu, daca mai scoți un sunet îți zbor creieri! se răstește Shane la șofer scoțând de la spatele pantalonilor un pistol si indreptandu-l spre el . Soferul se uita stupefiat la Shane si își înghite cuvintele. Îmi marec ochii la vederea acelui pistol si il trag pe Shane de lângă taxi, încercând sa evit o tragedie.
         -Shane , calmeaza-te! spun facandu-mi semn taximetristului sa plece.
          -Tu , vii in momentul asta cu mine ! striga el nervos, tragandu-ma spre motocicleta lui .
          -Ce? Nu , asta s-o crezi tu! spun si îmi smuncesc mana dintr-a lui.
           -Ania ,nu ma enerva si treci aici , ACUM!striga nervos la mine ,eu dandu-ma mai in spate .
           -Nu ! Am terminat misiunea aia idioata , de ce trebuie sa mai vin ? Nu sunt obligata sa îți ascult ordinele! spun hotarata , incrucisandu-mi brațele la piept, văzând ca Shane ma analiza din cap pana in picioare . Ce uram ,in momentul asta ca sunt îmbrăcată așa !
          -Auzi , eu nu stau la discuții cu tine , ok ? Am ordine clare sa te supraveghez , iar tu nu pleci nicaieri, așa ca vii cu mine chiar acum ! spune el serios , enervandu-ma doar prin simpla lui prezenta .
           -Da , si cine ți-a dat ordine ? Seful tau nebun ? Scuteste-ma! spun in continuare privindu-l fix in ochi.
          -Il cheamă Marc ! Si da , el mi-a dat ordin asa ca  misca , si nu ma enerva! spune el venind spre mine si lundu-ma pe sus , văzând ca dădeam sa plec in partea opusa.
         -Nuu,lasa-maaa!tip la el , dând din picioare. Nu vreau sa vin cu tine!
        Ma pune pe motorul negru si îmi pune jacheta sa de piele pe mine ,incheindu-i fermuarul . Se urca si el si pornește in viteza , eu tresărind brusc ,speriata . Îmi închid ochi de la vântul ce îmi bătea in fata cu putere si imi reazăm capul de spatele lui , tinandu-ma bine de mijlocul lui , fiindu-mi frica sa nu cad.
        Ieșim din oraș si intrand in pădure mergem inca jumătate de ora si am putut vedea o casa uriașă , ca un conac ce se înaltă in fata.
       Deja înghețasem de frig pe motocicleta asta , iar faptul ca stăteam așa de aproape de Shane , ma făcea sa ma simt incomod .
       Shane oprește in fata conacului si se da jos . Ma ia in brațe si pornește spre ușă de la intrare .
       Începusem sa tremur ușor de frig , iar el observa asta.
           -Îngheți de frig in asta , trebuie sa te îmbraci mai gros ! spune el făcând referire la nenorocirea aia de cămașă de pe mine .
            -Ce nu pot înțelege este , de ce mai aveți nevoie de mine daca am terminat de făcut tranzacția aia de droguri ? spun sprijinind-mi capul de pieptul lui .
            -O , stai liniștită ,mai sunt misiuni in care ești de mare folos!  spune el intrând pe ușă , descaltandu-se .
          - Ce , ați descoperit ca va sunt de ajutor si acum din victima ma faceți complicea voastră ,sau ce?întreb strambandu-ma la cuvintele lui ;cică ,,mare folos".
            El nu mai spune nimic ,si urca scările pana la etajul 3 , si deschizand usa de la o camera  ma pune pe pat.
         -Ai haine in dulap , așa ca îmbrăcate ca o sa răcești! spune el ,privindu-ma serios si iese pe ușă afara, incuind-o in urma lui.
            -Serios? Iarăși incui ușa? NESUFERITULE! tip la el ca sa ma poată auzi .
     Nu pot sa cred , ma încuiat iarăși in camera asta . Cat il urasc pe imbecilul asta! 

***