Mafioată fără intenție•••(FINALIZATĂ)•••

Singuratate

          Ma trezesc , si ies pe ușă imediat ce ma imbrac. Ca in fiecare dimineața de altfel. Trebuie sa ajung cat se poate de repede la locul de munca ; inca o abatere si voi fi data afara.

         Seful meu este un om destul de sever as putea spune si nu admite întârzierea sau orice alta abatere de acest gen. Poate daca as fi stat mai aproape de centru  viață mea ar fi fost mai roz. Sau probabil ar fi fost altfel daca ai mei chiar ma iubeau si nu ma lasau de izbeliște ca si copilul nimanui,  dar poveste este veche iar eu nu mai sunt de mult un copil.
        După o ora de mers cu autobuzul , ajung la destinație cu 5 min. mai devreme ,cea ce ma mira deoarece aseară a trebuit sa raman pana tarziu sa servesc la aniversarea unui puștan de 14 ani . Intru pe usa si ma duc după tejghea , unde îmi las haina in cuier si îmi pun sortul cu numele localului . Sunt întâmpinata de către colega mea de lucru ,cu zâmbetul pe buze trecând si ea prin spatele teghelei lasandu-si genta pe un scaun.
         -Wau , ar trebui sa scriu undeva ca ai reușit sa ajungi  mai devreme astazi!exclama ea amuzata de reusita mea , lundu-si si ea sortul pe ea.
        -Mda,sa zicem ca nu vreau sa fiu data afara! spun cu o voce destul de răgușită.
       -Aseara cum ai reușit sa ajungi acasă? întreba ea cu o privire serioasa, uitandu-se la mine .
        -Am luat autobuzul pana la jumătatea drumului, si de acolo am luat-o pe jos! spun eu uitandu-ma in carnețelul pentru comenzi .
          -Nu stiu cum ai putut merge singura la ora 1  noaptea pana acasă , dar mie cred ca mi-ar fi fost frica! spune ea cu o urma de îngrijorare.
          -Si ce voiai sa fac? Sa rămân in drum , doar știi ca nu prea circula autobuzele sau tramvaiul noaptea , mai ales așa departe de centru! spun adoptând si eu o privire serioasa.
         -Of, Ania  , ar trebui sa îți ei un apartament mai in centru , nu îmi place deloc idea ca locuiești intr-un astfel de catier!
        -Da , dar nu am suficienți bani ! Acolo era cel mai ieftin! spun intristandu-ma.
       -Of doamne , da ce părinți ai! Te-aș di ajutat cu cea mai mare placere, dar precum vezi nici eu nu o duc mai bine!  exclama ea indignata.
        -Lasa-i pe ei! Nu le-au pasat niciodata , si stai linistita nu trebuie sa te deranjezi pentru mine! spun intristandu-ma si mai tare.
        -O nu fii așa! spune ea, si vine sa ma îmbrățișeze.Totul va fi bine in cele din urma , ai sa vezi !spune , batandu-ma pe umar, liniștitor.
        Usa se deschide pe ea intrând vreo 5 băieți in jur de 18-20 de ani , îmbrăcați in haine destul de închise la culoare ,parând destul de obosiți.      Îmi iau carnetelul si pixul de pe tejghea si ma îndrept spre masa lor.
          -Ce doriți sa comandați ? întreb pregatindu-ma sa scriu.
         - Cate o cafea Expreso  Black pentru fiecare! spune unul dintre ei , uitandu-se  la mine si apoi la restul, cu niste ochi albastiri înghețați si reci, atât de frumoși , dar care parcă te țineau la distanta.
          -Desigur, mai doriți si altceva? întreb notând totul in carnețel.
          -Nu , este suficient atat!raspunde cu un ton indiferent.
         -Comanda va fi gata in cateva minute! spun ,intorcandu-ma pe călcâie ,indreptandu-ma spre tejghea. I-am dat comanda  Elley sa o prepare, intre timp ducandu-ma sa iau comanda si altor clienți veniti.
         Privesc din când in când spre masa celor 5 , vazandu-i cum discuta ceva între ei apoi privindu-ma . Ma simțeam incomod , ca si cum toată discuția lor se învârtea in jurul meu.
           Ma îndrept spre tejghea ,preluând comanda lor si înmânând carnețelul cu comenzile celorlalți , ma indrept spre masa baietilor , servind pe fiecare in parte cu comanada ceruta.
         Ma intorc si duc comenzile si altor clienti prezenți in cafenea si ma retrag in spatele tejghelei.    După ceva vreme apare si Elly asezandu-se pe unul din scaune.
           -Știi, nu vrei tu sa încasezi comanda lor? o intreb cu o privire rugătoare , pentru ca tipii aia nu făceau nimic altceva decât sa îmi facă pielea de găină , si nu intr-un sens bun.
          -De ce?întreba ea confuza privind in direcția lor.
         -Așa pur si simplu! Te rog! spun pozitionandu-ma in fata ei rugătoare.
         -Îmi pare rău Ania! Trebuie sa ma întorc in spate si sa pregatesc inca 50 de cornuri cu ciocolata pentru o comandă! Te descurci tu! spune batandu-ma pe umar , ridicandu-se de pe scaun , dispărând mai apoi după ușile bucătăriei.
           -Mda, ma descurc eu! spun mai mult ca pentru mine , ca o remarca a nemulțumirii răspunsului primit .
   Oftez dezamagita , ca prietena mea ma lasa la greu , iar după inca un sfert de ora, acel  băiatul cu ochi de gheata se ridica de la masa si se indreapta spre mine .      Își scoate portofelul din spatele blugilor ce stăteau mulați pe el si achita comanda . Ma privește insistent pentru cateva clipe, eu încercând pe cat posibil sa ignor asta, după care se întoarce sa plece.
             -Stai , nu ți-am dat restul!spun grăbită , deoarece  dorea sa plece si lasase o  sumă destul de mare.
           -Păstrează-l! spune uitandu-se înapoi fugitiv , apoi îmi întoarce spatele .
           -Dar.......! si rămân cu cuvintele suspendate in aer , deoarece el  împreună cu restul găștii ieșise pe usa localului.
   Ok , asta chiar este ciudat . Adică am avut de afacere cu diferite specimene pana acum  care mai de care mai pretențioși si orgolioși , dar niciodată nimeni nu a lăsat bacșiș dublul , chiar triplul comenzii ce a efectuat-o.

        După o zi obositoare petrecuta continuu in picioare , îmi iau jacheta din cuier si ma grăbesc sa nu pierd autobuzul.
           -Elly , închizi tu? strig pentru a ma auzi din spate.
           -Da, du-te liniștită! striga ea înapoi .
          -Ok , eu plec , pa!
         -Pa, ne vedem maine! striga ea inapoi . Avea mult de lucru ; trebuia sa termine o comanda destul de mare pe mâine. Chiar îmi este un pic jena sa o las așa , dar in cele din urma ies pe ușa din sticla a cafenelei , afara începând sa bata vântul, cerul fiind acoperit de nori.  Grozav, tot ce îmi doresc  acum este o ploaie zdravănă si ziua mea este perfecta .
       Ma îndrept alene spre statia de autobuz; eram atât de obosita încât nici nu puteam sa merg simtindu-mi pricioarele parca de guma , sau mai bine spus nemaisimtindu-mi picioarele.
       Apare si autobuzul , după câteva minute bune de așteptare . Ma așez pe unul din scaune si îmi strâng jacheta mai tare pe lângă mine ;ma lua-se frigul. Observ ca autobuzul era gol , era prea liniște. Doar cine ar umbla la ora 00:34 noaptea pe afara sa fim serioși?
        In cele din urma ajung in cartierul in care locuiesc , si pot spune ca nu sunt mandra ca locuiesc aici . Este acel gen de cartier locuit si nu prea ; unele  blocuri fiind parasite iar altele fiind locuite de oameni modești care nu prea au bani .

        Merg incet spre casa , de parca as avea de ce sa ma grăbesc? ; toată viață mea a fost o mizerie din care nu nu mai reușesc sa ies , in care nimănui nu ii pasa de existenta mea atât de inutila.
         Dintr-o data simt o durere insuportabila in creștetul  capului , parbausindu-ma mai apoi pe cimentul rigid  . Pun mana in locul in care ma durea si observ un lichid roșiatic scurgandu-se pe mana mea ; apoi reușesc sa vad niste siluete negre iar dupa acea totul începuse sa se încețoșeze.
        Îmi simtem corpul atât de greu, molesit, iar pleoapele începuse sa mi se îngreuneze.
Simt cum sunt ridicata de pe cimentul rece de către doua maini la fel de reci ca cimentul de sub mine ,auzind mai apoi zgomotul unei portiere deschise , iar totul devenise negru si nu mai auzeam si simțeam nimic.
.....................................................