Sărutul Diavolului ✅

2

- Te rezolva fata, spune zâmbind drăceşte.

O privesc şi îi analizez poziţia în care stă în pat. În fund, cu picioarele unul peste celalt, o poziţie numai bună să stau pe ea. Aşa că înainte să se prindă de zâmbetul meu mişelesc îmi trântesc capul în poala sa, foindu-mă până reuşesc să găsesc poziţia perfectă. Mâinile sale se strecoară în părul meu şi îmi masează scalpul. Iubesc când face asta, o iubesc pe Anna, mă relaxează foarte mult..

***

Nu am idee cum a trecut timpul la fel cum nu am idee când am adormit sau când a plecat Anna, cert e că m-am trezit de cinci minute singură în camera mea şi în patul meu, destul de confuză. Oricum ar fi, am avut parte de un somn excelent.

Mă ridic din pat, leneşă, întinzându-mi picioarele şi căscând zgomotos. Ies din camera în acelaşi ritm lent în care urmează să cobor şi scările. Dacă m-aş lua la întrecere cu un melc, ei bine melcul ar fi fericitul câştigător. De jos se aud râsete mult prea zgomotoase. Îmi analizez ţinuta înainte să cobor ultima treaptă. N-aş vrea să avem musafiri, precum colegi ai tatei de muncă sau mai rău prietenii lui Colin, şi eu să umblu pe aici doar într-o pereche de boxeri sau mai rău cu o pereche de tanga roşie ce nu acoperă aproape nimic. Am păţit asta şi a fost atât de ruşinos încât roşul chiloţilor mei era unul destul de şters în comparaţie cu obrajii mei.În apărarea mea, chiar ştiam atunci că sunt singură acasă sau era ziua următoare. Cine mai ţine evidenţa.

Pantalonii scurţi sunt decenţi, maioul la fel, aşa că îmi pot continua liniştită drumul. Când intru în sufragerie canapeaua e plină de colegii lui Colin şi câteva fete din echipa de majorete. Nodul din gât îmi urca şi încerc să rămân calmă, nu aş vrea să le stric seara, nu? Ba bine că nu.

- Hei, murmur trecând pe lângă ei în drumul meu spre bucătărie.

Grăbesc pasul fără să aştept să-mi răspundă careva. Pur şi simplu nu le suport pe fetele alea şi când mă gândesc că era atât de aproape să fac parte din echipă, îmi vine să mă bat singură.

Suntem destul de populari la liceu, atât eu cât şi Colin. Pentru frumuseţe, având trăsături uşor ieşite din comun şi deosebite - mai ales ochii - dar şi pentru atitudinea noastră şi cred că pentru petrecerile mult prea zgomotoase din weekend-urile când am rămas singuri acasă. Eu spre deosebire de Colin sunt fata aia rea, nebună, aroganta, mereu irascibilă şi plină de sine cu cine nu merită mai mult din partea mea, în timp ce Colin e prietenos cu toată lumea, mai puţin cu răutatea şi arogantă, nu se prea înţelege cu ele. Dar nu-i nimic, de asta mă are pe mine. Să scot tot ce e mai rău din el!

Îmi pun un pahar cu lapte şi scanez plictisită frigiderul, e plin şi totuşi nu îmi e foame de nimic din ce e în interiorul lui. Trântesc uşa cu putere, şi sper în numele Domnului că mama să nu fi auzit asta. Ies din bucătărie cu paşi mici, ţinându-mi degetele bine strânse pe paharul cu lapte.

- Hai stai cu noi, o voce groasă mă face să mă opresc şi să-mi fixez privirea pe canapea.

- Nu mulţumesc Adam, răspund şi regret că decid să-mi lărgesc raza privirii.

Colin, care arăta la fel de perfect ca tot timpul, sta într-unul dintre fotoliile de lângă canapea. Ce mă face să-mi ies din simţiri şi să turb de furie, pe interior, desigur, e bucată aia de carne cu cosite blonde, tărâțe în loc de creier şi mâini care vor învăţa în curând să stea casă. Îşi ţine o mână pe pieptul lui Colin şi o cealaltă după gâtul său, ce e mai deranjant e faptul că el nu pare să aibă vreo problemă cu asta.

Pufăi subtil şi-mi fixez privirea în a lui înainte să urc paşi apăsaţi scările, scoţându-mi fundul în fata făcându-i pe toţi băieţii de pe canapea să-şi ia atenţia de la Trupa plasticatelor. Bine, nu au operaţii estetice, nu cred, doar că atunci când le-am cunoscut prima dată, în clasa a nouă, le dădusem porecla asta şi de atunci nu m-am mai chinuit să o schimb.

Intru în camera trântind paharul cu lapte de măsuţa televizorului, ghinionul ei că e prima piesă de mobilier de lângă uşă. Trântesc uşa în urma mea făcând destul de mult zgomot, la cum o ştiu pe mama în următoarele cinci secunde, hai maxim şapte, va fi în faţa uşii mele, bătând de zor să o deschid.

Secunde trec şi pot să jur că au trecut mai exact vreo cinci minute şi mama încă nu zbiară şi nu se dă din fund în cap să mă facă să deschid uşa. Ceea ce înseamnă un singur lucru şi anume că ai mei nu sunt acasă, ceea ce mai înseamnă că frăţiorul meu scump va avea nevoie de un timp preţios să-mi câştige iertarea. Căci se pare că îi face mai multă plăcere să stea cu bucata aia blondă de carne, ce poartă numele de Fancy. Frate, până şi numele ei spune că e o panaramă!

Fac un exerciţiu de respiraţie, ştiţi voi ca şi gravidele, şi mă trântesc în pat îngropându-mi capul în perne. Nu ştiu cât timp trece, dar trece, şi eu adorm din nou.

***

Mă întorc pe spate lovindu-mi de ceva tare. Mă frec la ochi cu palmele înainte să-mi deschid ochii. Icnesc şi mârâi când dau de Colin privindu-mă. Mă strâmb şi îl privesc cu superioritate înainte să mă întorc pe o parte şi să-l tratez cu spatele. O să ne certăm, puţin îmi pasă acum, merită asta!

- Iubire, vocea lui groasă îmi face pielea de găină. Nu că nu mi-ar plăcea spatele tău dar acum aş vrea să-ţi văd faţa, murmură.

Expir zgomotos înainte să mă întorc spre el cu o expresie nu tocmai prietenoasă pe faţă.

- Mulţumit acum? Întreb pe un ton tăios.

- Ce e în neregulă cu tine? Pufăie şi eu îmi dau ochii peste cap.

- Nu ştiu, răspund sec. Ce-i?

- Te porţi ciudat, murmură lăsându-şi capul pe spate. Oh Doamne! Oh Doamne! Arata de parcă îşi dă drumul aşa cu capul uşor pe spate, buzele întredeschise şi ochii închişi. Te porţi ciudat de când.. spune şi înghite în sec. La dracu Channon, asta are legătură cu Fancy?

- Nu, răspund mult prea repede. Nu are.

Îşi ridică privirea şi îşi schimbă poziţia. Minunat căci cred că m-am udat doar privindu-l aşa. Şi mă priveşte dezaprobator, pufăind uşor pe nări. Îşi pune o mână peste burta mea şi eu i-o înlătur repede. Nu am nevoie de el! Pe cine mint eu aici.. Am mare nevoie de el.

- De ce ne minţi? Întreabă şi eu continui să-l privesc cu aceeaşi expresie.

Dau din cap în semn de nu şi încerc să mă întorc la poziţia mea iniţială, când două braţe îmi cuprind talia şi mă forţează să stau pe spate, nemişcată.În secunda următoare tricoul său zboară undeva naibii prin cameră şi trupul său se poziţionează între coapsele mele.

- La naiba cu tine Channon! O să-ţi scot dracii ăia din tine şi dacă o să trebuiască să „muncesc" toată noaptea la asta!

______

Vă vine să credeţi că postez? Ei bine mie încă nu:))

În fine, vă anunţ că o să-mi reîncep munca la această carte, până când voi pleca la facultate voi posta des apoi voi mai rarii puţin programul.

În rest toate bune. Sper să vă placă şi acest proiect la fel ca celelalte.

Va aştept părerile, ştiu că e scurt dar na, voiam să postez.

Vă pup!
😘😘💖