Zâmbește! [CreepyPasta story]

Capitolul VIII

Draga Sives,

Desi au trecut mai putin de 12 ore de cand ti-am scris ultima oara, s-au intamplat multe.

Primirea tatuajului Proxy nu a fost arata de placuta pe cat speram deoarece aproape m-a distrus psihic. Am fost obligata sa stau in genunchi in fata tuturor celor din conac si a trebuit sa rostesc un cod de viata dupa care se presupune ca sunt o papusa ce joaca dupa voia lui Slenderman.

Si nu m-am putut opune. Am fost prea slaba. Slender mi-a tras bataie- ca am incercat sa ma opun- iar 15 secunde i-au fost suficiente sa ma puna in genunchi. Inca resimt aura prajinei din lovituri. Partea trista este ca odata ce ai instinctele de criminal activate nu mai poti trai printre oameni deoarece prezenta unui criminal - pentru o perioada lunga de timp- face psihicul uman sa o ia pe aratura. - simptomele pot fi diverse-.

Cititorule, din pacate, daca iti trezesti instinctele trebuie sa gasesti un loc plin de psihopati cu puteri supranaturale sau sa traiesti singur. -nu suna rau-. Dar daca vrei sa fii intr-un rahat gen Proxy intai devino puternic. Trezeste-ti aura. Antreneaza-te. Fa-ti o legenda si devino teama. Apara-ti mandria. Deoarece daca nu o faci tu, nu va lupta nimeni pentru tine.

Si dupa aceasta umilire nu stiu ce s-ar fi asteptat altii sa fac, dar voi fi sincera. Am plans bine de tot. Am tipat in perna si am lovit peretii pana sa imi dau seama ca asta nu are vreun folos pentru ca tot un jeg slab raman. Tot ce pot face este sa am putere pe masura cuvintelor pana la urma. M*ie Erik.

Acum voi avea prima mea vanatoare si nu am emotii sau vreun semtimemt neasteptat. Nici macar acea incantare speciafica, poate si din cauza ca voi vana cu- ghici cine- Erik.

Cam atat ar fi. Oricum, asta fost mai terapeutic decat sa lovesc in dulapuri.

Ga na!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Am aruncat intr-un colt agenda neagra dand o privire absenta scrisului apasat si intinzandu-ma. A nu stiu cata oara mi-am atins acea portiune unde imi era marcajul negru. Am oftat. Tot ce puteam face era sa merg inainte si sa devin puternica. Mi-am pocnit degetele vazandu-mi reflexia usor invinetita in oglinda dulapului.

Mi-am indreptat maieul dandu-mi parul pe spate. Am luat in mana briceagul de la Jeff din buzunarul interior al pantalonilor. I-am atins usor lama rece ce parca imi pulsa in mana. Simteam o dorinta ciudata de a taia ceva cu ea, de a simti acea ultima suflare a vietii scurgandu-se incet. Oricat ma enerva fostul posesor al armei, nu o puteam arunca. Am invartit-o usor pe degete oftand a nu stiu cata oara si bagand-o la loc in buzunar.

***

Am inceput sa alerg simtind vantul cum imi suiera printre urechi, simtind cum imi batea inima cu putere, simtind fiecare coltisor din jurul meu, fiecare vibratie a aerului, fiecare tremur al lui. Era un sentiment de libertate ce parca dorea sa fie incatusat de amintirea semnului de pe spate. Am fugit in continuare pana cand am simtit acel tremur al aerului mai aproape.

M-am lipit de un copac vazand grupul de adolescenti ce radea fara grija. Nu eram incantata, nerabdatoare sau dornica de sange. Nu eram sadica sau orice alt lucru ce criminalii se spunea ca sunt. Am strans din dinti, codul Proxy rasunandu-mi in urechi, zgariindu-mi cutia craniana de parca Slenderman inca folosea telepatia. Totusi nu era doar un ecou slab cum il auzeam de obicei. Suna si rasuna parca aratandu-mi ca trebuie sa il urmez. Mi-am scuturat capul in speranta ca acea voce enervanta si fara glas avea sa se estompeze. Am strans mai puternic briceagul in mana.

Mi-am concentrat pe fluxul aurei spre arma, fugind spre victime. I-am pus mana la gura codasului simtind cum respiratia lui mi se lovea neregulat de podul palmei. I-am sfartecat beregata dintr-o miscare. Cu mana usor tremurand i-am simtit sangele-i cald umplandu-mi mainile. Nu simteam inca nimic.