Zâmbește! [CreepyPasta story]

Capitolul III

Kara pov.

- FRAIERI LABAGII!!a tipat Shime din toti plamanii.

In mod normal i-as fi tras una, dar in asemenea situatii ma intriga curajul ei. Mi-a luat mana si am inceput sa fugim, sentimentul de teama vrand sa ia controlul. Cand ultima raza de lumina s-a dus, am inceput sa tremur incontrolabil.

Iar stransoarea mainii lui Shime s-a intetit. Nu o puteam intelege cum degaja aerul asta de calm si incredere, cum s-a luat in gura cu unul din cei mai faimosi criminali si i-a furat briceagul... Cum putea reactiona asa de... de firesc.

Am inchis ochii incercand sa ma adun... sa imi gasesc acea tarie pe care ea mereu o avea. Tot timpul m-a protejat, salvandu-ma de bataile de joc ce imi erau adresate in clasele primare. Acum doream sa fie altfel, doream macar o data sa fim umar la umar, pe aceeasi lungime de unda. Fugeam fara a avea o tinta clara, fugeam lasand instinctele sa ma ghideze facandu-ma sa ma simt mai rau decat un animal. Fugeam de niste criminali. Dar ce ma deranja si mai tare este ca fugeam in urma surorii mele. Din nou.

La dracu, nu aveam sa pierd in fata lor! Am inceput sa alerg pana am intrat in fabrica, frica estompandu-se incet. Trebuia sa ne protejam vietile. Puteam tremura mai tarziu.

Shime pov.

Am intrat in fabrica avand un tel clar. Trebuia sa ii pacalim, si trebuia sa facem asta intr-un stil mare. Erau criminali pana la urma. Mi-am scos briceagul furat, cu o lama considerabil de mare si l-am strans cu grija.

Imi era frica, oricat de mult as incerca sa neg. Totusi, pe langa bataile accelerate ale inimii simteam altceva. Era ca un fel de harait, ca un fel de zumzet ce imi aparea in cap. Era un fel de impuls ce venea din varful degetelor, iar in mintea mea incet dar sigur se creionau cuvinte. Cuvinte ce nu doream sa le aud. Imi era groaza. Groaza de faptul ca... de ce anume? Am strans din dinti. Nu aveam timp sa ma gandesc la mine acum. Pentru ca nu eram doar eu. Era si ea. Care desi nu imi era sora de sange, era mai buna ca una. O singura greseala si...

Am dat nervoasa din cap incercand sa alung acele ganduri. Trebuia sa ma adun. Am strans mai bine briceagul in mana si m-am uitat la Kara.

- Am un plan, am zis.

Ea s-a uitat la mine si ne-am inteles pe muteste, a nu stiu cata oara in ziua aceea.

Jeff pov.

Am scuipat nervos pe jos, deoarece mi-a fost furat briceagul. Imi dau seama ca ar fi fost mai rau sa imi fi luat cutitul, dar acel briceag era si el parte din colectie. Si nimeni nu avea voie sa imi fure briceagul sau cutitul. NIMENI.

Maraind injuraturi, am inceput sa fug cu Bloody Painter spre fabrica. E numai vina ta, batran prost cu jegurile tale de interdictii.

Desi nu pot nega adevarul. Reactia lui Shime m-a amuzat foarte tare. Nu am mai fost numit asa de vreo victima vreodata. De obicei singurele lor cuvinte erau de mila, de parca eram eu Jeff the Preotul.

Am intrat in fabrica, vazand urme de sange pe jos. Nu puteau fi chiar asa de proaste... sau puteau? Pana la urma, erau niste fete de liceu. La varsta lor eu nu faceam greseli de astea. Ce vremuri... Dar nu aveam timp de melodrama. Se putea sa le supraestimez si din cauza unei greseli se puteau intampla multe.

- Eu o iau dupa urme, am zis incet, tu fugi in directia opusa. Daca nu gasesti nimic in 3 minute, vino dupa mine, am zis cu o urma de nervozitate si incantare in acelasi timp.

Asta avea sa fie asa de amuzant, de mult nu am mai participat la o vanatoare cu atata vana, cu atata ardoare.

Am inaintat dupa urmele de sange inca proaspat pana am ajuns in fata unei masinarii, cred ca de sortat, iar urmele continuau spre ea. Nici asa prost nu puteam fi, totusi. Cata dezamagire...de parca m-as fi bagat in ea ca sa ajung gustare pentru Smile.