Zâmbește! [CreepyPasta story]

Capitolul IV

Draga jurnalule,

Presupun ca in mod normal ar trebui sa incep cu motivul infiintarii tale, asta fiind prima oara cand scriu in tine. Numele meu e Shime Kurojigoku si... Pe cine pacalesc? Habar nu am ce sa scriu intr-un jurnal. Nu am mai avut vreodata unul si cred ca daca nu ma obliga Slenderman nu imi faceam. In fine, nu a zis chiar jurnal ci un mod in care sa imi pastrez sanatatea mintala intacta.

Desi tu esti o solutie usoara, nu ti-ar veni sa crezi ca alternarive au gasit ceilalti din cresa asta de criminali. Spre exemplu Jeff, cu lustruirea cutitelor sau BEN cu jocurile video si sa nu pomenesc de E.Jack cu sortarul rinichilor. As face si eu ceva prostesc cum ar fi ascultatul muzicii, dar acea prajina a zis sa fim unici ca se ne sporim creativitatea. Multumesc mult, Kara.

Sa incepem cu inceputul, acum ca am terminat cu reprosurile. In 3 zile viata se poate schimba incredibil de mult. Cred ca pana nu simti pe pielea ta nu poti zice ca intelegi pe deplin termenul incredibil.

Sunt deja de 2 zile intr-un conac plin ochi de criminali, condus de nimeni altul decat faimosul Slenderman aka Slen-kun cum ii zic eu unori. Desi a trecut putin timp m-am acomodat cat de cat cu certurile zilnice la care iau parte si eu, iar obicetele camerei mele sa le simt ca fiind ei bine... ale mele. Iti vine sa crezi, camera e mobilata cu ajutorul magiei la fiecare locatar al conacului, sa fie pe gusturile noastre, "batranul" zicand ca nu mai vrea sa inteleaga copii din ziua de azi. Ce sa zic, uneori il mai loveste lenea si pe Slendy.

Se pare ca daca accepti ca lucrurile supranaturale exista, iti va fi mult mai usor sa le vezi. Dar sa continuam.

Am ajuns la conac abia mergand, si prima fata din Proxy intalnita de mine a fost Nurse Ann ce mi-a tratat ranile. Iar ceva foarte ciudat este ca ne intelegem binisor.
Din cauza lui Jeff the Killer, un nesimtit care poate fi de treaba uneori m-am ales cu o frumoasa cicatrice de la ceafa pana la umar ce vine spre osul stern. Am primit de la el un briceag totusi deci pot zice ca suntem chit. De fapt, el a fost primul baiat din Proxy ce l-am intalnit daca facem exceptie de Slender care era directorul scolii mele ce mi-a simtit aura puternica mie si surorii mele Kara. Inca nu se stie daca a fost trezita de legenda sau am fost nascuta cu ea, desi nu imi amintesc de vreo actiune asa importanta sa o pot numi legenda dar de asemenea nu simt ceva asa special la mine.

In fine, sa nu ma abat de la subiect, prima oara cand m-am intalnit cu Zambetel arata uman si frumusel, dar era imbracat mai rau ca un stripper. M-am injurat cu el toata ziua aia si chiar i-am facut o mu*e pe fata. Cand am vazut ca ma urmarea impreuna cu un anume Adrian aka Bloody Painter, i-am furat briceagul si i-am facut pe amandoi fraieri la*agii. Briceagul ala a trecut prin multe si presimt ca va mai trece.

Asa ca viata mea deocamdata ar fi asta:

Am o camera ce este exact pe gustul meu, fiindca s-a mobilat, decorat etc la atingerea aurei mele. Are peretii albastru pal, si e foarte mare. Mobilierul meu este un maro inchis spre negru. Am un covor ce acopera toata podeaua si e alb cu cercuri rosii, albastre, portocalii si negre. Am un pat moale, un birou plin cu instrumente de desen, un leptop alb si o plasma, un raft intreg plin cu manga, net cu un semnal minunat si cateva haine intr-un dulap mult prea spatios, desi Kara acum s-a dus cu Slen-kun sa ne aduca bagajele din apartamentul nostru. De asemenea am inceput sa imi pun cateva postere pe acei pereti mult prea goi ce ii voi desena candva. Aura mea nu are gusturi rele, ce pot zice.

Sunt un criminal in devenire si voi avea timp de o sptamana cursuri cu diversi CreepyPasta timp de o zi sau doua - depinde- ca sa imi vad specializarea. Dupa acea saptamana imi voi primi si tatuajul Proxy.

Acum e dimineata si deja se aud sunete din bucatarie, semn ca E.Jack s-o certa cu L.Jack sau Jeff pe tema mancarii pot paria. Voi pleca si eu curand sa vad.