Zâmbește! [CreepyPasta story]

Capitolul I

[ scurt mesaj de la autor:  E 2022 si am scris panarama asta in 2016 cand eram gen clasa a 8 a, acuma sunt la facultate, viata e giugiuc. Dracu mai editeaza cartea asra. Luati un cringe asa cu un plot ditamai bomba. Care mai cititi asta nu stiu, va pup in bot. Spor la retrairea copilariei voastre pierdute.]

"Oamenii sunt foarte interesanti. Isi fac concepte pe baza speculatiilor. Pentru ei intunericul e asociat cu raul deoarece nu pot trai in el si le da nesiguranta. Iar in nesiguranta se ascunde acea frica bruta ce neinteleasa poate distruge psihic. Evident in acest caz, lumina este considerata binele, dar cum ar trebui sa o considere fiinte ce nu pot trai in ea? Acele fiinte ale intunericului? Si odata ce intelegi asta iti pui o mare intrebare. Mai are vreun sens conceptul binelui si al raului? "

"Atat timp cat ai un scop clar si un loc in sa te poti intoarce, nici nu mai conteaza conceptiile normalului. Pentru ca nu suntem normali. Lasa conceptiile oamenilor, sau a altor fiinte. Traieste cu propriile-ti idealuri. Daca e viata noastra, nu trebuie sa o traim incat sa fim noi multumiti de ea? Ar trebui sa invatam sa nu ne mai pese asa de tare de parerea majoritatii. Pana la urma, cred ca asta e defectul nostru. Ne dam seama de ceea ce conteaza cu adevarat mult prea tarziu. Tu ai luptat pentru cauza ta. Totusi, chiar daca te inteleg, asta nu inseamna ca nu te mai urasc, asta nu inseamna ca nu iti doresc moartea din ce in ce mai mult."

" Intr-o zi, as vrea sa vorbim. Doar noi doi, o discutie lunga si obositoare. Poate chiar sa fim prieteni"

" Si tu.. si eu.. stim ca nu se va intampla vreodata."

"Iti e frica de mine?"

"Nu."

"Atunci de ce tremuri?"

" Pentru ca imi e frica de ceea ce se intampla."

" Te-ai schimbat. Si ma surprinzi din ce in ce mai tare."

"Nu este schimbare. Doar ca te tratez cum... meriti."

"Deci accepti in sfarsit?"

"Am acceptat chiar dinainte sa imi spui."
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Shime pov.

- Greu te misti, bre!

I-am aruncat o privire piezisa, tarandu-mi picioarele special pentru a o enerva.

- Nu te uita asa la mine, am zis nevinovata, daca nu eram chemate cu o ora mai devreme la scoala lucrurile ar fi stat altfel.

- Aha, si animeurile vazute pana la 3 dimineata nu au nicio vina, nu?a zis fixandu-ma cu ochii ei violet ce aveau reflexii albastre in lumina diminetii.

- Nu te lua de Kaneki-kun! am zis facand scheme obscene cu mainile.

- In locul tau as folosi energia de vorbit pentru mers, a zis obisnuita. Daca nu grabesti pasul schimb parola la net de nu mai vezi o luna nici pe mama lu' Kaneki!

- Mai lasa-ma, ca e moarta de mult. Halal sora mai esti, am zis soptit grabind pasul.

Ajunsa in fata scolii, incepusem sa caut cu privirea niste fete cunoscute, in timp ce imi pocneam degetele mainii stangi.

Cum nu aveam vreun rezultat in gasirea vreunui coleg, am oftat dand sa intru in cladirea mare in care ar trebui sa acumulam cunostinte academice.

- Vezi sa nu arzi scoala, mi-a zis Kara pe un ton foarte serios plecand spre colegii ei.

- A fost doar laboratorul de fizica!! am tipat exasperata vazand cum ii flutura parul blond foarte deschis, alb in lumina soarelui cu varfurile albastrui, in timp ce se indrepta spre aripa de vest a scolii, spre clasa de psihologie unde si pe ea a chemat-o dirigintele ei din nu stiu ce motiv.