Complicated Love (1D Fan Fic)

Capitolul 13: Marturiile

Capitoulul 13-Marturiile

In primul rand vreau sa fac un mic moment de reculegere in memoria actorului Cory Monteith. Rest in peace, Cory. Don't worry guys, the Heaven nedeed him!

*Harry's POV*

Goneam cu masina pe strazile Londrei in spatele ambulantei ce se ducea spre cel mai apropiat spital cu Leah si Kat. Tinusem atat de mult in mine sentimentele fata de Kat, si se pare ca facusem o treaba destul de buna pana acum, nimeni nu isi daduse seama. Sa recunosc, uneori imi imaginam cum ar fii sa ii sarut buzele roze ca trandafirii, sa imi strecor bratul pe dupa soldul ei, cum ar fii sa ii simt caldura trupului langa al meu. Fara sa imi dau seama am ajuns la spital. Am trecut in viteza pe langa pacienti, doctori, aoroape rasturnand o asistenta ajungand intr-un final in fata camerei jn care o bagasera pe Kat.

-Domnule, nu aveti voie sa intrati aici. Trebuie sa va rog sa stati afara. imi zise bland unul din doctorii care o insoteau.

-Nu intelegeti! E important! Trebuie sa vorbesc cu ea inainte sa ajunga ceilalti aici. aproape am tipat eu.

Deja ma puteam imagina. Un tip ciudat alergand pe holurile spitalului tipand la doctori lucruri fara sens. Aproape ca eram gata sa ii spun unui strain despre cum eram indragostit de fosta iubita a prietenului meu cel mai bun, pe care il consideram ca pe un frate. M-am uitat in jur. Toata lumea se uita la mine cu priviri curioase. M-am asezat putin ezitand pe un scaun din fata salii in care o transportasera pe Kat.

-O sa fie bine? l-am intrebat pe doctor putin confuz.

-Inca nu putem stii. Taieturile erau destul de adanci, si a pierdut o cantitate considerabila de sange. Aproape si-a sectionat o artera foarte importanta. Nici nu stim daca lama pe care a folosit-o era infectara sau nu. raspunse el fara indiferenta.

Nu imi dadeam seama cum doctorii puteau fii asa de calmi in situatii de moarte si de viata. Presupun ca asta ii facea doctori. De obicei apreciam asta la ei, insa acum ma cam enerva lucrul asta.

Minutele treceau greu. Dupa un timp ce paru cat o eternitate isi facura aparitia si ceilalti baieti.

-Cum se simt fetele? Ai vorbit cu ele, le-ai vazut? intreba ingrijorat Zayn.

-Nu m-au lasat sa intru. Au spus ca starea lui Kat e destul de instabila. i-am informat eu, observand o mica tresarire din partea lui Niall

-E numai vina mea. zise el usor ingropandu-si fata intre maini. Credeti ca o sa ma ierte vreodata? ne intreba el.

Cand ridica fata, lacrimile ii siroiau pe fata. Nu l-am mai vazut asa de trist de cand i-a murit hamsterul, si nici atunci nu era asa de abatut. Pentru o fractiune de secunda mi-a fost mila de el, dar mi-am dat seama ca el nu fusese asa de afectat precum Kat.

-Hei, Niall, calmeaza-te! O sa avem concertul peste cinci zile, ele vor pleca a doua zi dupa concert si vietile lor vor continua asa cum au fost inainte. spuse soptit Liam.

A ramas o perioada de timp scurta cu o liniste mormantala intre noi pana cand doctorul iesi si ne informa ca fetele erau gata sa primeasca vizitatori si a doua zi erau gata sa fie externate. Louis intra primul sa vorbeasca cu Leah. Erau foarte frumosi impreuna. Amandoi aveau simtul umorului dezvoltat, bucurandu-se de viata la maximum. Cred ca asta ii facea sa se inteleaga asa de bine. Chiar daca erau impreuna doar de cateva ore, pareau a fi cuplul perfect. Cand Louis iesi din salon, am intrat eu. Singur. I-am lasat pe ceilalti intrebandu-se ce era cu mine de alesesem sa ma duc de unul singur la Kat. Foarte bine. Nu aveau decat sa creada ce vor.

Cand am vazut-o stand acolo, parul ei blond revarsandu-se pe perna si bratele ei albe bandajate m-am oprit. Nu mai gandeam nimic. Nu stiam ce sa fac. M-am gandit mai bine, si uitandu-ma acum la ea, tocmai terminand o relatie intr-un mod urat am zis sa o las mai moale. Cand se intoarse spre mine schitand un zambet obosit, am simtit ca mi se inmoaie picioarele. Insa am stat cat de tare am putut. Am strans din dinti si am incercat sa zambesc putin de incurajare.

-Cum te simti? am intrebat-o eu incercand sa fac o conversatie mica.

-Pot sa o vad pe Leah? ma intreba ea.

Atat. Nu mi-a raspuns la intrebare, diar se uita la mine cu o fata de catelus plouat intrebandu-ma daca isi putea vedea prietena.

-O sa vad ce pot face. i-am zis eu linistitor.

Ei bine, cat de linistitor am putut. Am iesit din salon si spre usurarea mea, ceilalti deja intrasera la Leah. Am inchis usa usor si m-am prelins in jos sprijinandu-mi spatele de usa. Mi-am dat capul pe spate si am incercat sa ma gandesc la ceva frumos.

-De ce trebuie sa fie dragostea asa de grea?am murmurat pentru mine in soapta.

-Harry? intreba usor ezitand o voce dulce de fata.

Mi-am ridicat fata si aproape ca am lesinat cand am vazut cine statea in fata mea. Nu se putea, nu avea cum sa fie ea.

Era imposibil!

(A/N) Cine credeti ca e fata misterioasa?Astept presupunerile in comentari. Nu cred ca o sa ghiciti, dar merita incercat ;)