Din perspectiva lui Adam
Aș mai fi vorbit cu ea dacă nu îl auzeam pe tata că face ceva pe holul de lângă camera mea.
Mi-am amintit ce mi-a spus ultima dată.
"Să nu te mai prind cu ea."
Știu prea bine de ce e în stare tipul ăsta, deci clar nu îl mai pun la încercare când nu e cazul.
Oare ce face?
M-am apropiat de ușă pentru a auzi mai bine.
Părea să vorbească la telefon și atâta tot.
Mi se părea destul de suspicios să vorbească la telefon ca un om normal. Discuția asta pe care o purta acum nu era despre armele pe care le vinde și nu-i auzeam nici minciunile pe care le spune tuturor, cu încrederea că sunt niște ființe inferioare care nu vor înțelege mesajele ascunse din minciunile bine alese pe care le folosește adesea de mai multe ori.
Asta era altceva.
Trebuia să aflu ce.
Tot ce am putut auzi a fost ceva cum că se vede cu cineva la noapte, că nu știe încă la ce oră, că va fi o surpriză...
Ceva deja pare putred la mijloc.
Nu am nicio problemă să recunosc că tata e un măgar incontestabil și că sunt 100% sigur că nu s-ar vedea cu cineva până nu află fiecare detaliu neimportant al întâlnirii.
Am ascultat în continuare.
- Nu, nu, nu, l-am auzit spunând. Îmi trebuie locul în maxim 8 ore începând de acum.
Probabil căuta alt loc în care să-și depoziteze armele puse la vânzare.
E un om foarte imprevizibil.
Are depozite în tot orașul și nu numai atât. Armele pe care le vinde sunt mereu într-un loc diferit, nu merge în persoană să își vândă marfa, are doar 2 oameni care îl ajută (pe care nu are idee că-i cunosc), aș putea să mai enumăr, dar am auzit ceva interesant.
- Nu, ai înțeles greșit. Acum nu-mi trebuie pentru vânzare. Am de ascuns pe cineva acolo.
M-am lipit de ușă pentru a putea auzi ce se întâmplă.
Nu știu niciodată care e următoarea lui mișcare și poate o să avem o schimbare acum.
A mai spus ceva.
- Eh. A început fiu-miu să se vadă cu cine nu trebuie și o să rezolv asta în... câteva ore. Eu nu repet același lucru de două ori.
Mi-a picat fața.
Dacă vorbea despre Olivia?
Vai de capul meu... trebuie să o anunț.
Din perspectiva Oliviei
Tot nu am ieșit din cameră, chiar dacă, cel mai probabil, mătușa nu mă va mai băga în seamă o săptămâna întreagă.
Îmi trebuia un moment pentru mine.
Așadar, am ieșit pe geam și m-am dus direct la naiba.
Mă plimb mereu când pare că viața mea se duce de râpă sau când am prea multe făcut.
De data asta, nu am mai mers de mult la o plimbare și e interesant să simți aerul rece și curat al serii cum se revarsă peste lumea din jurul tău cât timp îți umple plămânii.
Dacă vedeți pe stradă o singuratică cu mâinile în buzunare, privirea în față, fără să se uite la ceva anume, aia probabil sunt eu.
Am ales - mai mult sau mai puțin - o rută pe care să nu dau de mulți oameni.
Nu-mi prea plac oamenii.
YOU ARE READING
Frânturi De Adevăr
Action................... " - Ai văzut știrile? Tremuram toată și o priveam în ochii ce emanau un adevăr rece care se vedea că mă așteaptă de la o poștă. Am dat timidă din cap și m-am împins mai tare în peretele din spatele meu. - Știi cine su...
