Doamna Soldaților - Vol.2 Saga "Belgravian Hearts"

Armistițiul

- Familia e familie, puiule. Dacă te duci la fund, mă duc și eu cu tine.

*****

Când m-am trezit, aveam nu mai puțin de patru scrisori nedeschise, care au rămas în fața ușii până la trezirea mea.

Cu toată groaza, a trebuit să le deschid.

Prima era de la Frances de Gaulle, care îmi spunea că mă așteaptă oricând să ne continuăm activitățile din seara trecută.

A doua era de la Lizzy, care mă invita să merg la ea și să nu bocesc singură în apartament.

A treia, de la Ralph, care îmi scria foarte vesel că vine la Curte săptămâna viitoare și că abia așteaptă să-și vadă cumnata favorită. Judecând după dată, până ajunge el aici, cumnata lui favorită va fi deja fostă cumnată.

Ultima, de la însăși prințesa Anastasia.

Nu veni pe aici câteva zile, femeile astea mișună ca vulturii după pradă.
Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat, dar James nu poate fi convins să mai amâne divorțul. Am semnat aprobarea de dimineață.

Bun.

Nu e ca și cum aveam de gând să o vizitez pe prințesă, dar mă bucur totuși că mi-a dat mână liberă să lucrez aici în liniște, ascunsă de privirile batjocoritoare ale doamnelor de la Curte.

Nu voi putea sta ascunsă pe vecie în apartament, vorba lui Lizzy, dar două- trei zile nu pot să-mi facă decât bine.

- Trebuie să adunăm rahatul, îi spun Cleopatrei, în timp ce mă îmbrac, cu capul mult mai limpede. Îl adunăm grămadă și-l scoatem afară, puțin câte puțin. Înțelegi? Și da, o să facem niște compromisuri pentru asta.

Mai întâi, scrisoarea lui Frances.

Seara de ieri a fost o greșeală, Frances! Articolul acela despre logodnica soțului meu m- a făcut să-mi pierd mințile, dar asta nu înseamnă că vreau să am vreo legătură cu tine.

Și să nu crezi că, dacă divorțez, putem fi prieteni din nou! Noi doi nu am fost prieteni niciodată, iar dacă ai fi ținut la binele meu, ai fi respectat o femeie căsătorită și te-ai fi comportat altfel ieri seară.

Astea fiind spuse, nu-mi mai scrie niciodată! Nu m-aș căsători cu tine nici dacă ai fi ultimul om de pe pământ.

- Crezi că e prea dur? îmi întreb pisica, meditând. Eu l-am invitat, într-adevăr, dar și el a profitat se situația mea. Se vedea clar că sunt beată criță și nu gândesc. Deci, sunt prea dură cu el?

Aș putea jura că animalul meu deștept a clătinat din cap negativ.
Bine!

Acum, biletul pentru Alteța Sa.

Maiestate,
Nu am cuvinte să-mi exprim regretul pentru mizeria pe care am făcut-o într-o seară de furie idioată. Fratele meu m-a făcut să înțeleg consecințele grave ale comportamentului meu, și vă jur să repar lucrurile în viitorul apropiat.
Multumesc pentru zilele libere! Voi lucra la ultimele uniforme.

Pentru Lizzy n-am niciun răspuns momentan, fiindcă intenționez să trec personal pe la ea, dar nu înainte să rezolvi alte treburi mai presante.

Pentru Ralph, nici atât. Până ajunge scrisoarea în Eton, el va fi deja plecat spre Balmoral, dacă vrea să ne viziteze.

- N-am ce să fac, îi spun Cleopatrei oftând. Va trebui pur și simplu să îndure șocul dintr-o dată, când ajunge aici... dacă nu cumva citește vreun ziar de scandal până atunci, și află toată povestea dinainte.