✯ Soulmate | kookv [✓]

✯46✯

❁

— Du-te la el.

Taehyung a înghițit cu greu nodul ce i se formase în gât, crezând că nu a auzit bine, în timp ce se simțea cu adevărat pierdut.

— Poftim?

— Du-te la el, la Jungkook.

Niște simple cuvinte ce au făcut ca inima lui să o ia razna și bătea atât de puternic, încât îl făcea să i se învârtă capul.

— Mamă! intervine Mélanie, indignată din cauza a ceea ce urechile ei tocmai au auzit. Nu poți să vorbești serios!

— Du-te la el, insistă femeia, ignorându-le pe celelalte două: ochii ei frumoși și albaștri erau fixați pe cei ai lui Taehyung, iar băiatul nu intenționa să întrerupă acel contact vizual ce s-a creat.

— Nu se va duce la el! aproape țipă Léa și doar în acel moment, Juliette și-a luat privirea de pe fiul ei pentru a și-o îndrepta către iubirea vieții ei: o privea cu seriozitate, iar Taehyung știa că nu se va lăsa învinsă, nu de data aceasta. Acel băiat este același băiat care l-a făcut să sufere.

— Acel băiat, începe Juliette să spună, iar tonul său nu accepta obiecții. Este un băiat ce a înțeles greșelile lui, care suferă din cauza a ceea ce a făcut și care îl iubește pe fiul nostru, este un băiat ce merită să fie iertat, iar eu îl iert.

Așa cum se întâmpla de fiecare dată, cuvintele mamei lui l-au făcut să se simtă mai bine. Faptul că știe că mama lui era pregătită să ierte ceea ce i-a facut Jungkook, îl făcea să se simtă bine.

— Este doar un idiot, intervine Mélanie. L-a detestat fără niciun motiv în tot acest timp și acum tu îi spui să se ducă la el?

— Mélanie, încetează! Știi măcar de ce credea că îl urăște? întreabă pe un ton dur, îndreptându-și privirea severă pe aceasta.

— Pentru că este un idi-

— Nu. L-a detestat pentru că nimeni nu a răspuns la cererea de ajutor a unui biet copil de zece ani, spune, iar acele cuvinte au făcut-o pe Mélanie să-și închidă gura și să își lase privirea în jos. A cui este vina? Taehyung nu putea să facă nimic, nu știa nici măcar să scrie, în schimb noi am fi putut să facem ceva. Fiecare dintre noi a citit ceea ce era scris pe brațul lui și am fi putut să răspundem, am fi putut să facem ceva și în schimb, ce am făcut? Am decis că aceea era doar o glumă proastă, când de fapt nu era așa. Dacă lucrurile dintre Jungkook și Taehyung au decurs în acest mod, este și vina noastră.

Taehyung a suspinat, căutând mâna mamei lui pe care a strâns-o puternic, în căutarea unei mici alinări. Era din acea cauză: din acel motiv ochii mamei lui s-au umplut de sentimente de vinovăție atunci când l-a văzut și a ascultat cuvintele lui Jungkook. Nu voia ca mama lui să se simtă de vină; ar fi vrut cu adevărat ca lucrurile să se fi îndreptat într-o altă direcție.