✯ Soulmate | kookv [✓]

✯22✯

❁

— Deci... Acum sunteți un cuplu? Taehyung a zâmbit, în timp ce pregătea cafeaua pentru Jungkook. Ți-ai pierdut în totalitate mințile după el, continuă, observându-l cu o sprânceană ridicată.

— Nu suntem un cuplu, răspunde, iar sprânceana lui Jisung aproape că ajungea în părul lui la cât de mult a ridicat-o.

— Și atunci ce sunteți?

— Ji, lui Jungkook nu îi place să pună etichete pe acest tip de lucruri, răspunde simplu.

Prietenul l-a privit ducându-se la cenușiu și așezând ceașca pe masă. Era ceva, în a-i vedea împreună, ce îl făcea să se simtă inconfortabil; privirea iubitoare a lui Taehyung și atitudinea detașată a lui Jungkook îl făceau să se simtă inconfortabil. Problema era că Jisung știa că simțeau ceva unul pentru celălalt dar, în același timp simțea că acea relație, sau ce era, i-ar fi rănit pe amândoi. Nu reușea să îi privească și să se gândească că lucrurile între ei doi vor decurge bine. Și-ar fi dorit să fie așa, dar ceva îi spunea că nu se va întâmpla și se ura din cauza acelui lucru. Se ura atât de mult deoarece, când Taehyung a găsit, în sfârșit, pe cineva căruia să îi arate ce persoană extraordinară este, el nu reușea să îi ofere sprijinul pe care credea că prietenul său îl merita.

Nu știa nici măcar care dintre ei doi era cel mai greșit pentru celălalt. Taehyung era atât de dulce, iar Jisung știa cât de afectuos era șatenul, în timp ce, privindu-l pe Jungkook, reușea să îl vadă doar precum o bucată de gheață. Atunci când începea să se gândească la toate diferențele lor, își repeta în gând faimoasa frază: opușii se atrag. Însă, în ciuda faptului că își repeta, în continuu, acel lucru, nu putea să se abțină să se gândească la cât de diferiți sunt prietenul său și Jungkook.

— În schimb... Tu? îl întreabă atunci când șatenul s-a întors la tejghea. Taehyung l-a privit confuz, neînțelegând la ce se referă.

— Ce anume?

— Tu nu îți dorești să pui o etichetă oricărui lucru care vă leagă în acest moment?

Prietenul său a ignorat acea întrebare, concentrându-se pe o fată care aștepta ca cineva să îi preia comanda. Jisung nu ar fi renunțat, iar Taehyung știa perfect acest lucru.

Adevărul era că Taehyung și-ar fi dorit ca el și Jungkook să fie mai mult decât atât; până la urmă, se sărutau, dormeau îmbrățișați și, de câteva ori, începeau o bătaie cu pernele pe canapea până când ajungeau să se sărute. Și-ar fi dorit să ofere un nume relației pe care o aveau el și cenușiul, dar era atât de dificil. Erau prieteni? Erau ceva mai mult? Câteodată s-a gândit că Jungkook îi face pe plac și acel lucru îl făcea să sufere. Făcea orice pentru a nu se gândi, dar era imposibil să nu își adreseze niște întrebări atunci când cenușiul se îndepărta brusc de el. S-a întrebat de mai multe ori de ce face asta, s-a întrebat de ce atunci când părea că mai are puțin să se lase dus de val, se îndepărta brusc cu ochii care nu exprimau nimic.