✯ Soulmate | kookv [✓]

✯24✯

❁

— Am brațele distruse, spune epuizat Jisung, așezând pe tejghea o ladă cu cafea care trebuie dusă în magazie. Tu faci mereu asta singur? îl întreabă mai apoi, iar Taehyung a râs, așezând o ladă lângă cea pe care a cărat-o prietenul său.

— Da, fac asta în fiecare joi.

— Și nu te dor brațele? întreabă, mărindu-și ochii din cauza șocului, ca mai apoi să înceapă să își maseze brațele.

— Nu, oricum m-am obișnuit. Privește ce mușchi! glumește, ridicând o mânecă pentru a-i arăta mușchii aproape inexistenți. Jisung s-a prefăcut extrem de uimit și s-a grăbit să atingă brațele acestuia.

— Mă mir că încă nu te-au chemat să participi la WWE.

— Foarte amuzant, pufnește cu un mic zâmbet pe buze, apoi a luat lada pentru a o duce, în sfârșit, în magazie. Erau ultimele două, acum putem să luăm micul dejun, îl înștiințează după ce s-a întors. În timp ce pregătea cafeaua, a observat, cu coada ochiului, prietenul cum s-a așezat obosit pe un scaun. Ji, nu ești obligat să mă ajuți sau să stai mai mult timp la muncă, pari foarte obosit.

— Nu, nu sunt obosit! încearcă să îl asigure, începând să își fluture frenetic mâinile în aer, ca și cum își dorește să pună mai mult accent pe negarea cuvintelor.

— Ba da, știu că respecți programul de lucru din cauza lucrurilor pe care le-a spus Kook, mormăie. Dar nu ești obligat să faci asta, era doar puțin nervos pentru că a aflat că Changkyun a venit atunci când eram singur... Dar nu se va mai întâmpla, voi fi mai atent.

— Nu, avea dreptate, nu te voi mai lăsa singur.

— Ji, nu cred că Changkyun este atât de periculos... Este puțin ciudat, dar...

— Niciun dar! Toți la universitate spun că are niște probleme.

— Sunt doar zvonuri, spune nonșalant, iar Jisung l-a privit, ridicându-și o sprânceană.

— Multe din zvonurile din jurul universității sunt adevărate, de exemplu acela legat de Jimin... Toți spun că este un fetișist, îl înștiințează, făcându-l pe Taehyung să îl privească cu o expresie nedumerită.

— Așa și?

— A încercat să îți sărute un picior, ai uitat? îi amintește, iar șatenul a început să își simtă obrajii luând foc, apoi s-a întors să se ocupe de pregătirea cafelei lui.

— Nu îmi mai aminti de acest lucru, a fost stânjenitor! mormăie cu jumătate de gură, încercând să șteargă acea amintire neplăcută.

— Pentru mine a fost foarte distractiv! Mi-ar fi plăcut să fiu o muscă și să stau în cameră cu voi! chicotește, încrucișându-și brațele la piept și având imprimată pe chip o expresie gânditoare.