✯36✯

386 52 11
                                    

❁

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.





— Taehyung...

Șatenul și-a ridicat privirea de pe ecranul laptop-ului: ochii îl usturau deoarece au trecut zile, ore de când se uita la acel ecran. Jisung îl privea cu un aer de mustrare și cu o mână a închis laptopul prietenului său.

— Încetează să mai citești acele articole. Au trecut cincisprezece ani de la ceea ce s-a întâmplat în acea noapte, nu mai poți să faci nimic.

Taehyung și-a lăsat privirea în jos, mișcându-și ușor capul în sens afirmativ: știa că Jisung avea dreptate, dar nu putea să nu-și pună întrebări.

Ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi răspuns?

Aș fi schimbat ceva?

Aș fi putut să îl ajut?

Mama lui nu ar fi înnebunit?

Jungkook ar fi un băiat diferit?

— Poate că aș fi putut să schimb lucrurile, mormăie întristat și simțind sentimentele de vinovăție strângându-se atât de puternic în jurul inimii lui încât să îl rănească.

— Sau poate că nu, replică imediat prietenul. Taehyung, aveai cinci ani... Ce ai fi putut să faci? Nici măcar nu știai să scrii.

— Știu, dar-

— Niciun dar, îl reduce la tăcere, așezându-se lângă el, pe pat. Nimic din ceea ce i s-a întâmplat familiei lui Jungkook este vina ta.

Taehyung și-a lăsat privirea în jos: nu era atât de sigur... Din ceea ce spunea Jungkook, părea că este numai vina lui.

— Ascultă-mă, Tae... După părerea mea ar trebui să-i vorbești, să-i explici cum stă treaba, că tu aveai cinci an-

— Nu m-ar asculta, îl întrerupe, vorbind cu o voce șoptită în timp ce își scutura capul în sens negativ.

— Nu ai de unde să știi, încearcă iar să spună, însă Taehyung l-a privit ca și cum era evident.

— Îl cunosc Ji, nu mă lasă niciodată să vorbesc atunci când este nervos, mormăie, mușcându-și interiorul obrazului.

— Dar nu ai de unde să știi dacă se va enerva! Ar putea să te asculte.

Șatenul s-a ridicat din pat și a luat telefonul, simțind o apăsare dureroasă pe inimă atunci când a văzut sutele de mesaje pe care Jungkook i le-a trimis.

— Nici măcar nu pot să știu dacă va fi așa cum spui, spune cu vocea șoptită. Jisung, încetează, te rog... Am luat decizia mea, nu îi voi spune.

Și, după acele cuvinte, l-a lăsat pe celălalt băiat singur în cameră. S-a dus în sufragerie și s-a așezat pe covor, pierzându-se în gândurile lui, așa cum era obișnuit să o facă din ziua în care a descoperit că este sufletul pereche al lui Jungkook.

✯ Soulmate | kookv [✓]Where stories live. Discover now