✯ Soulmate | kookv [✓]

✯16✯

❁

— Și vreau să te sărut atât de mult.

Cuvintele lui Jungkook răsunau în urechea lui și era singurul lucru pe care reușea să îl audă în timp ce buzele cenușiului erau așezate peste ale lui. Când a realizat, ochii lui au devenit mari precum niște mingi de golf și a trebuit să se agațe cu mâna de bluza celuilalt pentru că picioarele lui au devenit moi.

Jungkook tocmai i-a furat primul lui sărut. Și gândurile lui erau atât de multe și alergau atât de rapid în mintea lui încât nu reușea să înțeleagă nici măcar unul.

Pe cealaltă parte, Jungkook reușea să detecteze orice lucru și atunci când picioarele lui Taehyung au cedat, și-a așezat o mână pe spatele lui pentru a-l strânge mai mult la corpul lui. Ținându-l atât de strâns avea impresia că putea să audă inima șatenului bătând și bătea puternic la fel ca a lui. Și-a spus că ar trebui să caute acel lucru pe Google, dacă un astfel de lucru este normal deoarece inima lui nu a mai bătut niciodată atât de mult din cauza unui sărut nevinovat ca acela.

Timp de o secundă i s-a părut că totul avea sens și singurul lucru la care reușea Jungkook să se gândească era la Taehyung și la modul în care tremura în brațele lui.

S-a îndepărtat puțin, desprinzându-se din sărut, însă nasurile lor se atingeau oricum ușor. Săracului Taehyung i se învârtea capul și chiar nu reușea să creadă ceea ce se întâmplă. Jungkook tocmai i-a furat primul său sărut. Jungkook, acel băiat enervant care, de prima dată când l-a întâlnit, a încercat să îi distrugă orice fantezie despre sufletul lui pereche; acel băiat atât de diferit de el, care simțea o ură în ceea ce privește iubirea; acel băiat cu pielea tapetată de tatuaje ce, de câteva săptămâni, îl făceau să simtă emoții ciudate. Jungkook i-a furat primul său sărut, acel sărut fatal care încă de când era mic, a jurat că i-l va oferi sufletului său pereche.

— Jungkook... murmură cu vocea ruptă, apoi și-a închis buzele, negăsindu-și cuvintele, dar sperând că Jungkook, privind ochii lui, va înțelege că își dorea să se îndepărteze de el... însă Jungkook nu a fost niciodată bun să înțeleagă persoanele și nici nu s-a străduit niciodată să o facă deoarece de mult timp singurul lucru de care se preocupa era bunăstarea lui. Atunci când Taehyung nu a spus nimic, s-a gândit că și el voia să îl mai sărute, așa că și-a așezat din nou buzele pe cele ale șatenului.

A mușcat ușor buza inferioară a șatenului cu intenția de a adânci sărutul, dar atunci când a făcut-o, Taehyung l-a împins, îndepărtându-l de corpul lui și mâna lui s-a mișcat singură, aterizând pe obrazul lui Jungkook. A rămas fără aer, fiind încă lipit de perete, în timp ce îl vedea pe Jungkook mișcându-se cu încetinitorul și ducându-și mâna pe punctul în care mâna lui l-a lovit.

— Ce dracu, Taehyung? țipă cu o iritare vizibilă în vocea lui. Șatenul și-a ținut respirația, realizând doar în acel moment că, încă o dată, i-a dat o palmă. S-a apropiat rapid de Jungkook, atingându-i chipul cu grijă: era șocat și el de ceea ce a făcut.