✯ Soulmate | kookv [✓]

✯06✯

❁

— Ești foarte frumos, spune, iar Taehyung zâmbește, simțindu-și obrajii cum îi iau foc.

— Mulțumesc, îi răspunde, privindu-l; dacă el era frumos, în ochii lui, Jimin era un zeu grec. Deci, unde mă duci? întreabă, iar blondinul îl privește uimit.

— Tu mi-ai cerut să ieșim, tu ești cel care ar trebui să mă ducă undeva, spune, iar Taehyung a înroșit încă o dată, dar mai apoi Jimin a râs, oprindu-se în fața șatenului pentru a-i mângâia un obraz. Glumesc, vino, te voi duce într-un loc frumos, îl prinde de mână, începând să meargă către un SUV alb.

— Este mașina ta? întreabă, iar băiatul cu părul blond a aprobat din cap, deschizându-i portiera; gest care l-a făcut să se gândească la faptul că Jimin este un gentleman. Pot să știu unde mergem?

— Te duc într-un loc unde vei vedea cel mai frumos peisaj al orașului, spune, făcându-l pe Taehyung să se simtă emoționat.

Călătoria nu a durat atât de mult și s-au oprit pe o stradă din Seoul cunoscută pentru familiile înstărite ce o populau. Jimin a parcat în fața unei clădiri de culoarea crem, iluminată de multe lumini, apoi coboară pentru a deschide portiera de pe partea pasagerului. Îl prinde de mână și îl ghidează până la poartă, la parter au fost întâmpinați de un domn de vârstă mijlocie, care după ce l-a văzut pe Taehyung a făcut o plecăciune și i-a zâmbit într-un mod ciudat, făcându-l să se încrunte, dar nu a dat prea multă importanță.

— Unde suntem? întreabă cu o voce slabă atunci când au intrat în lift, iar Jimin îi oferă un zâmbet ce l-a făcut să își piardă respirația.

— Acasă la mine, îi răspunde, făcând bătăile inimii lui Taehyung să se mărească deoarece se gândea că prin 'acasă' se referea acasă la părinții lui și că intenționa să îi prezinte; acest lucru îl făcea să se îngrijoreze.

— Este cineva acasă? întreabă, iar Jimin râde, scuturându-și capul.

— Nu, spune simplu în timp ce iese din lift, ca mai apoi să se îndrepte către singura ușă care se afla la ultimul etaj din clădire. Eu locuiesc singur.

— Oh... a fost singurul cuvânt care a părăsit buzele lui, iar Jimin a râs din nou, tastând codul în așa fel încât ușa să se deschidă.

— Nu te mănânc, să nu îți fie frică, îl asigură în timp ce își așează o mână pe spatele lui Taehyung pentru a-l ghida în incinta locuinței. Îți arăt umilul meu apartament, spune, iar Taehyung nu a băgat de seamă modul în care se lăuda, arătându-i toate bogățiile lui, ca și cum acele lucruri l-a fi putut cuceri.

Taehyung l-a urmat, în liniște, în timp ce îi arăta bucătăria imensă care părea abia scoasă dintr-un catalog și era sigur că nimeni nu a gătit acolo. Mai apoi, i-a arătat sufrageria, unde șatenul a rămas fermecat de vederea spre oraș, canapeaua era albă și Taehyung putea să jure că nu a mai văzut o canapea atât de mare, iar în fața acesteia se afla un ecran imens ce ar fi putut să aparțină unui cinema.