Baby doll(tradusa)

Capitolul 32-Pierduta

Harry's point of view

Regret ca am ratat oportunitatea de a ma lua de tipul ala. Cine dracu se crede sa intre pe proprietatea mea? Curajul lui! Si faptul ca Thalia a fost atat de dulce si afectiva cu el ma face sa imi pierd mintile. Probabil ca a fost iubitul ei. Nu a mentionat niciodata ca are unul. Avand in vedere ca este atat e lipsita de experienta, nu cred ca a avut vreodata unul.

Si chiar ar fi fost impreuna, cine le-a dat dreptul sa fie atat de indragostiti in spatele casei mele? Audi-ul din spatele meu ma clacsoneaza si ma depaseste, iar eu clacsonez mult mai tare, chiar daca stiu ca este vina mea. Am mers inainte cand semaforul era rosu. Imi infig unghiile in volan cand imi dau seama ca nu stiu ce sa mai fac.

Doamna Jones, femeia care sta in josul strazii, mi-a zis odata ca a vazut cum un baiat vorbeste cu Lia. Oare a facut asta de fiecare data cand eram plecat? Si-a petrecut Thalia tot timpul ala cu el? Oricat de data peste cap este situatia, ea era proprietatea mea. Ea statea cu mine. Era a mea. Ma rog, cel putin pana in dupa-amiaza asta.

Nu am fost la nicio "intalnire", cum a presupus Thalia. Mi-am petrecut toata dimineata in acel loc de rahat pe care Richard il detine. A fost nevoie sa semnez atat de multe harti si sa astept ca si ei sa faca la fel - un loc plin de vrajeli. Mi-am imaginat cum Thalia era in acel bordel, mintea mea si-a imaginat-o plangand. Nu puteam suporta asta. Ea ar trebui sa fie in oricare alt loc de pe Pamant inafara de ala. Voiam ca ea sa iasa cat mai repede din situatia aia.

Dupa-amiaza, contractul a fost inchis complet. Ce spunea tatal meu despre contract cum ca nu se poate face nimic pentru a-l inchide erau doar minciuni. Cand va afla, probabil ca se va supara si imi va spune ca nu sunt destul de barbat, dar nu imi poate pasa mai putin. Thalia era libera. Sa o las sa plece era sigurul lucru pe care as fi vrut sa-l fac, dar faptul ca o vedeam atat de nefericita ma devasta. Nu voiam ca ea sa fie in felul ala. Nu voiam ca eu sa fiu cauza suferintei ei.

Eram constient ca o raneam, si in acelasi timp ma raneam si pe mine. Ea nu stia asta, si nici nu va stii. Nu stia nici ca am petrecut ultimile doua saptamani pictandu-i un porter si incercand sa-l perfectionez. Sau cel putin am crezut ca nu stie. A fost in camera mea de arte. Poate ca si-a dat seama ca toate acele priviri pe care i le aruncam nu erau neglijente si fara niciun motiv.

Am vrut-o atat de mult ca incepuse sa ma sperie. M-am gandit la ea mai mult decat e nevoie. Voiam sa o ating si sa o sarut de fiecare data cand o vedeam. Ajunsesem in punctul in care chiar si cel mai mic contact cu ea imi dadea un sentiment nemasurabil de satisfactie. Si dintr-o data toate celelalte fete au parut... neinteresante. Asta ma ingrozea foarte tre.

Nu imi placea efectul pe care il avea asupra mea, nu imi placea ca nimeni sa aiba un efect asupra mea. Dar crestea zi cu zi. Nu trebuia sa se intample asa. Planul meu era sa merg la facultate, sa ma casatoresc cu Kaylee si tatal meu sa taca odata din gura si sa ma innec in bani, mai multi decat imi pot imagina.

Tot ce imi doream ar fi putut ajunge la mine pe o farfurie de argint. Dar am avut diferite ganduri despre unde si cum imi doresc cu adevarat sa imi petrec viata. Totul nu mai pare atat de usor cum era atuni inainte sa apara ea.

Trebuia sa o las pe Thalia sa plece, inainte sa devina dificil.

Nu am nicio idee unde ma duc acum. Eram doar furios si aveam nevoie sa ies afara. Am tras masina pe marginea drumului. Oftez si imi duc mainile la cap.