Totul sau Nimic

29.Totul sau... Festivalul

   Astăzi este ziua de naștere a Ellei. În curând se va încheia vacanța de vară așa că se ține un festival pentru a celebra ultimele zile de vară așa că Ella a decis să mergem acolo. Mă îmbrac cu o cămașă kaki și o pereche de blugi. Trec pe lângă calendarul meu din casă care indică data de 2 august. Ridic punga cu cadoul și ies pe ușă. Am plecat mai devreme pentru a nu fi nevoit să iau autobuzul. Îmi ating obrazul fericit că mi-am dat în sfârșit plasturele jos. A mai rămas doar o julitură subțire. Sper că nu este o cicatrice. Vara se apropie de sfârșit. Parcă am un gol în stomac din cauza aceasta. Nu voiam ca vara să se mai termine. Ce pot să spun, a fost interesantă. Dacă aș întrebat ce am făcut vara asta, aș prefera să povestesc despre cum am fost tuns pe plajă de către Mia mai mult decât cum am fost răpit de un criminal și am fost nevoit să lupt pentru viața mea și a unei prietene. Măcar ar crede cineva povestea? A apărut la știri cum un grup de tineri l-au prins pe infractor dar nu li s-a arătat fețele fiindcă voiau să rămână anonimi. Poate lumea o să creadă că gașca lui Scooby-Doo l-a oprit. Cine știe?

Voi fi clasa a XII-a. Voi avea atâtea examene anul acesta și încă nu m-am hotărât ce vreau să fac în viață. Ideea mea era să fiu veterinar. Rămâne de văzut dacă voi reușii. În cele din urmă, ajung la intrarea din zona festivalului. Îmi întorc privirea după prietenii mei. Îi observ în colțul unei tarabe. Mia își arată ceva Ellei pe telefonul. Amândouă sunt entuziasmate. Henry îmi face cu mâna. Îi întorc salutul și mă apropii de ei.

-Salut! La mulți ani, Ella! Zic eu întinzându-i cadoul. Fata mă îmbrățișează și îmi mulțumește.

-Mike, uite ce câine mi-a luat tata. Îl cheamă Rex.

-Un nume foarte original, răspund eu surâzând iar fata mă lovește jucăuș peste braț. Mă uit la pozele de pe telefonul ei. Câinele este imens. Este un Husky mai exact. Are o blană albă ca zăpada combinată cu un negru ca noaptea.

-Pare simpatic, zic eu simplu.

-Se va distra de minune cu Rollo! Zice Mia foarte entuziasmată.

-Um... Știi că Rollo este pisică, nu?

-Și?

-Pisicile și câinii nu prea se înțeleg, explic eu.

-Noi doi ne înțelegem deci care e problema?

Ridic o sprânceană. Ce mai e și cu comparația asta?

-Mergem? Întreabă Ella curioasă.

-Sigur.

Cerul este înstelat astăzi. Prima oară mergem la mai multe tarabe de unde cumpărăm tot soiul de mâncăruri și sfârșim cu toții la o simplă vată pe băț. Mia mă prinde de după braț. Eu mă uit în jur.

-De ce ești așa de tăcut? Mă întreabă fata.

-Nimic special, sunt doar îngândurat.

-În legătură cu ce?

-Cu ce va urma. Suntem majori acum și intrăm și în ultimul an de liceu. Viața noastră se va schimba încetul cu încetul.

-Eu încă nu sunt majoră. Ziua mea este pe 27 septembrie. A ta a fost deja? Întreabă Mia foarte curioasă privindu-mă în ochi.

-Da... pe 16 martie.

-Ce?! Atunci fusesem bolnavă. De ce nu ai spus nimic? Nu ți-am luat nici un cadou! Ai făcut ceva special atunci?

Schimb o privire cu Henry dar nici unul dintre noi nu spune nimic.

-Hei, ce sunt cu privirile astea? Ce ați făcut de ziua lui Mike?

-Nimic, răspund eu puțin frustrat.

-Ziua ta pe ce dată este, Henry? Întreabă Ella prinzându-l de braț.

-2 februarie. Am fost plecat la spital pentru Skyler atunci și nu am putut să organizez nimic.

-Ah, nu e nici o problemă, doar întrebam.

Cum se face că suntem prieteni de aproape un an dar noi abia acum ne aflăm data zilelor de naștere?

-Mike, știi bine că de anul ăsta vei fi în echipa de baschet a liceului, nu? Spune Henry surâzând.

-Hă? Nici măcar nu mi-am dat acordul. Ultimul meci l-am pierdut din cauza mea...

-Ți-ai rupt piciorul încercând să câștigi pentru echipă. Mie îmi pare că din cauza ta eram să îl câștigăm.

-Nu știu ce să spun...

-Hai, Mike, intră și fă-ne mândrii, spune Mia încurajator. Îi privesc zâmbetul și mă rușinez. Oftez și încuviințez.

-O să fie un an încărcat, spune Henry bătându-mă pe spate și zâmbind.

-Mie îmi spui?

-Mă gândeam că anul ăsta am putea forma un club noi patru. Unul de desen spre exemplu, anunță Ella puțin timidă.

-Îmi place cum sună, zice Mia fericită.

-Și mie, spune Henry.

Câte chestii aveți în plan să facem anul ăsta? Plănuiam să învăț mai mult pentru viitor dar pare mai distractiv să stau cu ei. De ce să nu le fac pe toate? Trebuie să lucrez și pentru Boris pe care l-am părăsit această vară. A fost ca un concediu, să spunem...

Mia face ca o pisică ce tocmai a fost călcată pe coadă. Se uită într-o direcție anume. Îmi întorc și eu capul înspre acel loc și o observ pe Madison alături de grupul său de prieteni. Trecem fix pe lângă ei. Simt o mare presiune venind dinspre ei. Uitasem complet de ea. Am enervat-o pe Madison în timpul spectacolului. Sunt sigur că va dorii să se răzbune. Ăsta va fi un an plin. Abia aștept.

Poc.

Toată lumea își ridică capul pentru a încerca să își dea seama ce s-a auzit. Artificii de toate culorile împânzesc cerul. Priveliștea este atât de frumoasă.

-Nu scria în broșură despre asta, constată Ella uimită de peisaj. O privesc pe Mia. Este atât de fericită. Nu pot să cred cât s-a schimbat de când am cunoscut-o. Fata își coboară privirea și observă că o priveam.

-E timpul să îți întorc favorul, spune aceasta.

-Hă? La ce te refe-

Fata mă trage lângă ea și mă sărută. Sunt uimit primele momente dar apoi îmi închid ochii și las ca artificiile de deasupra noastră să ne lumineze. Și cu asta, vacanța noastră de vară s-a terminat.