Totul sau Nimic

17.Totul sau... Nimic

   Beau o ceașcă de ceai în camera de zi. Sunt alături de părinții mei și Rollo. În centrul încăperii se află bradul de Crăciun. Ah, da, am uitat cumva să menționez că este 25 decembrie? Este prima zi de Crăciun! Sub brad se află cadourile. Încă nu am început să le desfacem. Peste o oră trebuie să merg la petrecerea de Crăciun organizată de liceu. I-am luat un cadou Miei. Sunt foarte emoționat. Nu știu cum ar trebui să îl dau.

-Haideți să desfacem cadourile, zice mama. A spus asta toată dimineața. Este mai nerăbdătoare decât un copilaș. Eu continui să îl mângâi pe Rollo ce poartă o căciulă de Moș Crăciun. Telefonul de pe masă îmi sună. Răspund:

-Crăciun fericit, Mike! Strigă Henry.

-Mulțumesc, Crăciun fericit și ție.

-Ce mai faci?

-Mă gândeam de unde ai numărul meu, răspund eu sceptic.

-Nu căuta răspunsuri ușoare întrebărilor complicate, explică Henry.

-Dar nu te-am întrebat din ce e formată materia neagră! Răspund eu.

-Wow, exclamă mama desfăcând cadourile. Eu continui să vorbesc cu Henry la telefon cât timp mama se bucură de noile sale bibelouri.

-Să nu întârzii la petrecere, anunță Henry.

-O să am grijă, răspund eu.

Încep deja să mă îmbrac pentru a fi sigur. Am primit un hanorac nou de Crăciun pe care îl voi porta chiar acum. Este verde. Pe lângă hanorac, mai am dulciuri și două cărți noi. Intru în camera mea. Pun cărțile în raft. Toate sunt de același autor. Mama îl iubește tipul ăsta. Uneori cred, că îl depășește chiar și pe tata. Îi pun de mâncare lui Rollo și ies pe ușă. Afară fulguiește. Este o priveliște relaxantă. Este destul de pustiu pe stradă. Îmi place. Aud cum pașii mei lasă urme în zăpadă. O iau pe alee în jos și intru într-o patiserie.

-La pământ, strigă Boris.

-Crăciun fericit și ție Boris, zic eu zâmbind. Bărbatul este îmbrăcat în Moș Crăciun. Ei bine, unul de zece ori mai slab și musculos. Localul este împodobit din greu cu luminițe.

-Oh, Mike, tu erai. Vrei să îi pui o dorință Moșului? Întreabă Boris prezentându-și uniforma.

-O duzină de prăjituri, te rog.

-Mă așteptam la ceva mai spiritual dar bănuiesc că nu pot sta împotriva stomacului omenesc. Ce glazură să aibă?

-Căpșune, te rog.

-Chiar iubești fructele alea, răspunde bărbatul.

-Bineînțeles, sunt foarte dulci, zic eu.

-La fel ca prietena ta? Întreabă Boris râzând șmecherește.

-Ca Mia? Presupun că da.... Stai! Ce?! Uită ce am spus, zic eu luându-mă gura pe dinainte.

-O să uit, răspunde Boris scriind ceva în notițele sale.

-Ce faci...

-Nimic, răspunde imediat bărbatul punându-și telefonul în buzunar și fugind în depozit. Îl privesc ridicându-mi o sprânceană în timp ce îmi iau prăjiturile și plec. Îi las pe masă o mică cutiuță de cadou și șoptesc:

-Crăciun fericit.

Acum mă îndrept spre liceu. Bineînțeles, nici nu mă gândesc să merg cu autobuzul. Prefer ca măcar de crăciun să nu fiu o sardină înghesuită într-o conservă. Merg pe stradă pe care am întâlnit-o pe Mia. Nu s-a schimbat deloc. Poate doar că este toată acoperită cu zăpadă. În cele din urmă, ajung la liceu. La intrare se află multe afișe legate de petrecere. Sunt baloane pe holuri, luminițe și tot felul de alte decorațiuni. Ajung în sala de sport unde se ține și petrecerea fiindcă e cea mai mare încăpere din liceu. În centru se află un brad de zece ori mai mare decât mine. O zăresc pe Ella la masa cu gustări alături de Henry. Mă apropii de ei.

-Crăciun fericit, zic eu dându-le fiecăruia câte un cadou.

-Crăciun fericit! Strigă amândoi în cor. Ella îmi oferă un fular iar Henry o minge de baschet amintindu-mi să nu uit de meciul care este în câteva zile.

-Unde este Mia? Întreb eu.

-Este afară. A venit cu ceva imens ambalat și nu au lăsat-o să intre în liceu. M-am contrazis puțin cu gardianul dar nu am câștigat, explică Henry.

-Înțeleg, merg să o salut și pe ea, anunț eu îndepărtându-mă. Ies afară și mă ui în jur după Mia. Mă plimb puțin prin curte până o zăresc stând pe o scară singură. Lângă ea se află un obiect destul de mare ambalat. Fata se joacă pe telefon.

-Hei, Crăciun fericit, zic eu așezându-mă lângă ea.

-Crăciun fericit, răspunde fata luându-mă în brațe. Scot din haină o cutiuță de cadou pe care i-o înmânez.

-Și eu ți-am luat asta, anunță Mia arătând spre cadoul imens. Îl privesc mirat.

-Este o bicicletă dacă nu ți-ai dat deja seama. Știu că te plângi mereu de mersul cu autobuzul, completează fata.

-Autobuzul este dușmanul natural al omului, răspund eu determinat.

-Ba nu, insectele sunt, zice Mia amintindu-și de ce s-a întâmplat în camera de motel acum câteva săptămâni. Fata începe să își desfacă cadoul. Înăuntru se află un medalion ce înfățișează cuvintele „Totul sau Nimic".

-Mike, nu trebuia. Chestiile astea sunt la fel ca cele pe care le poartă vedetele, spune emoționată fata.

Păi doar ăsta e motivul pentru care mi-am luat o slujbă. Tot ce e mai bun pentru tine. Mia începe să privească medalionul din toate unghiurile posibile. Probabil a inventat chiar și unele noi. Mă apropii de ea și spun:

-Totul sau Nimic... Așa mă comport în preajma ta. Dau totul din mine... sau nimic.

-Cum adică nimic?

-Dacă nu sunt sigur pe mine, prefer să nu fac nimic decât să fac și să te rănesc, răspund eu. Mia înroșește. Se așază în capul în poala mea și întreabă:

-Ce ai vorbit cu tata?

Îi fac cu ochiul și răspund:

-Secret.

Mia prinde în pumn zăpadă și mă lovește în față. Încep să culeg și eu zăpadă și fără să ne dăm seama, ne batem cu bulgări și finalizăm prin a construi un om de zăpadă.

-O să răciți în modul ăsta, zice Henry apărând din spate. Ella se află lângă el și ține în mână două ciocolate calde. Ni le dă mie și Miei, iar apoi ne cheamă înăuntru. Trebuie să ne certăm cu gardianul pentru a mă lăsa să intru cu cadoul Miei. Henry mă prinde de umăr și îmi spune:

-Mike, peste câteva zile avem meciul. Cel mai probabil, data viitoare când ne vom întâlni, va fi în fața inamicilor, așa că te rog să te pregătești și să nu faci vreo prostie.

Îl privesc în ochi în timp ce mă gândesc la motivul pentru care trebuie să câștigăm meciul. Am făcut un pariu cu tatăl Miei. Trebuie să îl câștig. Va fi și mai multă presiune asupra mea din cauza asta dar chiar și așa răspund:

-Sigur. Totul va fi bine.