Totul sau Nimic

13.Totul sau... Lupul

O privesc pe Mia în ochi. Fata este uimită. Ceva foșnește în apropierea noastră. Ne întoarcem amândoi. Este un animal. Nu oricare... ci un lup. Încep să tremur din toate încheieturile. Nu are cum să fie real! Suntem în apropierea unei zone de camping. Nu poate trăi un asemenea animal aici. Inima îmi bate nebunește. Îmi e frică. Mia mă prinde strâns de braț. Tremură de două ori mai tare decât mine. Lupul începe să ne privească iar apoi mârâie. O împing instinctiv pe Mia în spatele meu. Nu avem cum să scăpăm. Respir cu greu. Vreau să fug dar picioarele mele nu se mișcă. Lupul ne va prinde din urmă oricum. Aici vom muri. Nici măcar nu am auzit răspunsul Miei. I-am spus că o iubesc dar... nu am demonstrat-o. Acum e momentul. Toată lumea m-a batjocorit în această viața. Acum este timpul ca eu să batjocoresc moartea.

-Fugi! Îi strig eu Miei iar lupul face un pas înainte. Mă privește furios.

-Tu ce faci? Spune Mia înfricoșată în timp ce ochii săi devin cristalini.

-Îl țin pe loc. Dacă fugim amândoi, ne va prinde din urmă. Dacă rămânem aici, ne va omorî pe amândoi. Avem o singură opțiune. Unul scapă iar unul... moare.

Nu îmi vine să cred ce spun. Lupul e mai puternic decât mine. Nu am nici o șansă. Picioarele nu mi se mișcă dar lupul se apropie. Este la cincisprezece metri de mine.

-Nu plec nicăieri fără tine! Strigă fata.

-Altă opțiune nu avem!

Bineînțeles, lupul mă va omorî... dar asta nu înseamnă că voi pierii fără să ripostez. Te voi mușca mai tare decât ai mușcat ceva în toată viața ta, domnule lup. Pot să iau o piatră de pe jos și să o folosesc. Privesc fioros lupul. Nu regret nimic din viața asta. Poate este mai bine că totul se sfârșește așa. Dacă Mia nu îmi acceptă sentimentele? Măcar mor știind că i-am spus. Pentru prima oară, îmi fac destul curaj să fac un pas în față.

-Nu! Strigă Mia apropiindu-se de mine. Lupul începe să gonească spre mine. E la zece metri... cinci metri...

Sunt pregătit. Adrenalina mi-a cuprins corpul. Mia, te rog... pleacă. Nu trebuie să murim amândoi.

Sunt orbit de lumini. Un sunet puternic vibrează în fața mea. Deschid ochii cu greu și observ o plasă deasupra lupului. Zeci de persoane se apropie de mine printre care se află și dirigintele alături de Henry și Ella. Patru oameni se așază în fața animalului și îl anesteziază.

-Doamne, cât mă bucur că sunteți teferi. Am auzit zvonuri despre dispariția unui lup de la grădina zoologică care s-a refugiat pe aici prin pădure iar când am venit să vă verific... nu erați în zona de camping, explică dirigintele ușurat să ne vadă.

Toată adrenalina din mine se scurge și cad în genunchi. Sunt moale ca o legumă. Inima mea continuă să bată nebunește și încă sunt transpirat. Henry îmi observă pumnul strâns pe care nu l-am desfăcut în tot acest timp și întreabă șocat:

-Tu chiar ai încercat să te bați cu un lup?

-Da! A avut un plan nebunesc în care voia să își sacrifice viața ca să scap eu, spune Mia încă înfricoșată de ce tocmai s-a întâmplat. Ella o strânge în brațe pe fată. Plânge chiar mai tare decât ea. Suntem escortați înapoi în zona de camping unde totul este pregătit.

-Vă deranjează dacă rămân și eu? Întreabă dirigintele sfios.

-Nu, răspunde Henry încingând grătarul. Ella pregătește masa iar eu și Mia stăm întinși pe iarbă foarte îngândurați. Puteam să fiu mort. Mă ia un fior de fiecare dată când mă gândesc la asta. Privesc luna și stelele.

-Mike? Întreabă Mia.

-Da? Iar o să îmi spui de cât de prost a fost planul me-

-Și eu te iubesc.

Mă ridic de pe iarbă privind-o pe Mia în ochi. Inima îmi bate mai tare decât mi-a bătut în fața lupului. Este prima oară când cineva îmi spune asta. O iau în brațe ținând-o strâns. Nu vreau să îi mai dau drumul. Îmi deschid ochii pentru o secundă și observ că toată lumea se uită la noi. Henry îmi zâmbește și încuviințează silențios. Ella pare fericită pentru noi dirigintele șoptește:

-Tinerețea asta.

Mă înroșesc când îi văd pe toți cum ne privesc dar Mia reacționează altfel. Mă sărută pe obraz. Mă ridic în picioare cu întreaga față roșie. Mergem cu toții să mâncăm ce a pregătit Henry la grătar. Este o seară minunată. Zeci de stele ne zâmbesc de pe cer. Facem focul și povestim. Dirigintele începe să ne povestească de trecutul său. Este o persoană mult mai interesantă decât e în timpul orelor. În cele din urmă ne scoatem sacii de dormit. Pare o noapte de vis. Nu am mai văzut-o pe Mia niciodată să fie atât de fericită. Încă mă gândesc la modul în care am găsit-o în pădure. Era devastată. Nu o să mai las așa ceva să se întâmple. În cele din urmă, ne culcăm și astfel, următoarea zi suntem nevoiți să ne întoarcem acasă.

Nu știu dacă s-a întâmplat ceva special în autocar la întoarcere fiindcă am dormit. Când mă trezesc, îmi verific telefonul și îmi observ reflexia. Am desenată o mustață. Henry se uită pe geam zâmbind și jucându-se cu un marker în mână. Încerc să fac rost de un șervețel pentru a mă șterge pe față dar e prea târziu. Deja am ajuns în fața liceului. Șoferul ne ajută să despachetăm bagajele din autocar și astfel excursia noastră ia sfârșit. Îmi iau rămas bun de la prietenii mei și pornesc spre casă. Sunt încă foarte emoționat. Mia are aceleași sentimente pe care le am și eu. Nu știu ce urmează acum. Nu știu ce trebuie să fac sau cum să mă comport. Dar un lucru știu sigur. O iubesc.

Ajung acasă și deschid ușa încet. Părinții încă pot să doarmă, doar e dimineață. Deschid ușa iar în fața ei se află mama.

-Mike! Bine ai revenit, zice aceasta.

-Bună!

-Um... ți-ai ales un nou look? Întreabă mama privindu-mi mustața.

-Se ia cu un șervețel, explic eu.

-Și... te-ai distrat?

-Da..., răspund eu foarte gânditor.

-S-a întâmplat ceva special?

-I-am spus ceea ce simt unei fete, zic eu timid frecându-mi ceafa. Mama mă privește mirată.

-Cum a mers?

-Cred... că suntem împreună.

Mama mă ia în brațe mândră iar apoi strigă după tata foarte entuziasmată pentru a îi povesti.

-Mamă, nu trebuie să faci atâta zarvă pentru asta, zic eu.

Aceasta se îndreaptă în continuare spre dormitor.

-Mamă! Strig eu înroșindu-mă.

Femeia deschide ușa și începe să îi povestească totul tatei făcând foarte multe furori pe tema asta. Eu continui să strig un singur lucru în casă:

-Mamă!

În cele din urmă, mama se întoarce și întreabă:

-Și cum o cheamă?

Mă îndrept de spate, respir adânc și privesc mândru răspunzând:

-Mia.