"Vă iubesc nebunelor"spuse Cezar
"Oh şi noi te iubim"am spus ambele în unison
"Acum cam ar trebui să rezolvi problema dintre tine şi Lucifer (Cristi). Ştii asta nu?"ştiam că Alice avea dreptate.
"Da"spun eu oftand"dar habar nu am unde este"
"Este la el acasa"spuse Aly
"Să înțeleg că fiecare din voi are casa sa personală? " întreb ironică
"Exact" răspunde Aly serioasă
"Fetelor sunteți comice"spuse cu lacrimi în ochi
..........
Cand am ajuns la casa lui Lucifer si a lui fratesu' era gigantică la ce îi trebuie atata spațiu personal
"Nu te mira el are multe lucruri aduse în casa asta" se auzise Aly din urmă
"Tu citeşti gînduri? " întreb eu cu mainile în şold
"Nu chiar. Haide du-te."
"Dar voi?"întreb eu
"Pe Cezar, Cristi îl va omora dacă îl va vedea. Iar eu i-am distrus casa ultima dată cand am fost aici " spuse 'îngerul' din spatele meu. Acum înțeleg de ce Cristi o numeşte drac.
"Casa de nebuni" mormăi eu pe sub nas
Am bătut în uşă o dătă, de două ori, de trei ori, Nimic. Nici măcar cel mai mic sunet. A patra oară m-am enervat dea binelea şi am tras cu toată puterea cu piciorul în uşă, firar nu m-am gîndit că va durea. După ce m-am apucat să schelălăi de durere apare Cristi sprijinindu-se de tocul uşii. Se simțea din atmosferă că era într-o "depresie îngrozitoare". Mi se părea chiar că era beat. Dar nu am de gand să presupun înaite de a afla adevărul. Cand l-am văzut că scoate din buzunar un pachet de țigări şi se pune pe fumat am rămas fără cuvinte. Ăsta nu era Cristi pe care îl ştiam eu.
"Ce naiba vrei" spuse el trăgand un fum din țigară.
"Ce ai pățit? Ăsta nu eşti tu. Nu eşti adevăratul Cristi PE CARE îl ştiu" spun cu lacrimi în ochi. Mi se rupea inima să îl văd aşa.
"Înseamnă că nu îl ştii pe adevăratul Cristi Munteanu."-mi spusese sufland fumul toxic spre mine. Doamne parcă îl aveam în față pe Darren. La fel de arogant şi disprețuitor de tot ce avea în viață.
"Cred că glumeşti"spun în timp ce neputând să mai țin în frau lacrimile le dau drumul ca unor cascade să se prelingă pe obrajii mei
"Nu te pune pe plans" cuvintele îi părăsiseră buzele atît de rece şi crud. Aşa cuvinte au părăsit buzele pe care le-am îndrăgit acum cîteva luni, dar la moment simpla amintire a sărutului nostru îmi provoca pură repulsie.
"Te doare măcar un pic în fund de sărutul nostru?"am strigat la el. Inima mea era gata să sară din piep. Cred că la apropierea de care era Cristi de mine, o putea auzi cu uşurință.
"Da mă doare. Regret că am făcut-o"scuipase cuvintele. La momentul dat inima mea se oprise în piept.
"Nu ai fi făcut-o dacă ştiai că o vei regreta"eram pe cale să cedez nervos, dar mă țineam tare pentru ai arăta că sunt puternică şi că el nu mă va putea dobora. El tăcea. Nici măcar nu îndrăznea să mă privească în ochi. Cand mai multe lacrimi îşi făcuseră loc pe obrajii mei palma mea făcuse contact cu obrazul lui creand un ecou continuu în jur. El s-a întors cu spatele şi a închis uşa. Am căzut în genunchi în fața ei strigînd
"Te urăsc. Te urăsc. Eşti un monstru fără inimă sau suflet." Aly se apropiase de mine cu pas
grăbit."Ema haide lasă-l nu ştie ce spune. E beat." "Nu Alice. El ştie mult prea bine ce spune. Tot ce a spus a spus-o cu cap."
--------------------------------
Si ii multumesc lu' ofataobsedata pentru totate comentariile care m-au facut sa rad si pentru toate voturile.Mersi
Pana nu strangem 15 voturi nu vedeti next....*ras malefic*