Cristian Munteanu | Lucifer |

4●Nu sunt pitică●

"Măi tu n-ai treburi de făcut? " i-am spus destul de nervoasă. De la o vreme a început să mă irite faptul că Blake nu mă mai lăsa în pace. Deja de vreo trei săptămâni mă urmăreşte. Dacă va continua aşa îmi voi ieşi din minți. Nu îmi imaginez cum mama lui suportă un drac ca Blake deja 18 ani.

"Hey piticuțo ce mai faci"mă întreabă unul din cornorații lui.

"Fug de satana şi slugile sale"spun destul de sătulă de porecla pe care mi-a pus-o toată şcoala.

Am fugit după ce i-am trîntit replica agresivă pe care nu au avut ocazia să mi-o întoarcă. Bine măcar că se terminase ultima lecție şi puteam pleca acasă. Pe drum mă gîndeam 'dacă nu m-aş fi ciocnit de Blake în acea zi nenorocită nu aş fi acum aşa stresată'. Cînd am ajuns, spre uimirea mea mama era acasă. Stop! mama, acasă, atît de devreme...ceva s-a întîmplat 100%. După ce am procesat informația, m-am decis să o întreb pe mama sper ca presupunerile mele să fie doar paranoia mea obişnuită.

"Hey mamă nu mă aşteptam să te văd atît de devreme acasă. S-a întîmplat ceva?" răspunsul mamei a venit neaşteptat de rapid.

"Da spumpo. Am fost promovată la serviciu"cuvintele mamei m-au făcut să sar de bucurie din hol vreo 3-4 metri pînă în locul unde era mama pentru a o îmbrățişa.

"Mai e ceva scumpo. Va trebui să ne mutăm din oraş. Vom începe de săptămâna viitoare."după ce aceste cuvinte au părăsit gura mamei eu am început să țip ca o isterică...de bucurie bine înțeles! în sfîrșit voi scăpa de Blake şi o săptămână ... cred că sunt în stare să îmi adun nervii încă o săptămână. Pînă la urmă mai bine o săptămână decît tot anul şcolar.

---în dimineața următoare----

De ce soarele nu are întrerupător? Sesizînd că nu numai soarele mă deranja ci şi deşteptătorul de la telefonul meu, cu o singură mişcare mîna mea a obligat telefonul să facă contact cu peretele. În sfîrşit. Linişte şi pace.

"Ema a cîta oară să îți mai spun Nu distruge telefoanele mobile.Aa şi ridicăte din pat."strigătul mamei mă irită în moduri de nedescris.

"Firar"am mormăit eu printre urletele mamei.

.......

După ce am pornit la şcoală mi-am amintit că căştile mele sunt în ghiozdan, le-am scos şi m-am apucat să savurez muzica rock. Era un cîntec relaxant : Panic! At The Disco Miss Jackson. Ajungînd la şcoală un oftat îmi părăsi gura înainte să intru pe uşă cu cuvintele "bun venit în IAD".

"Hey piticuțo"am înghețat complet cînd acea voce s-a răsunat din spatele meu după care un braț puternic s-a încolăcit în jurul taliei mele. Oh nu! Nu de la început.

"De cîte ori să-ți mai spun nu sunt pitică"am spus fără ca să mă clintesc. Nici măcar nu mi-am făcut griji să mă întorc. Pur şi simplu mi-am înfipt unghiile în pielea sa ca mai apoi să mă lase să plec.

"Data viitoare ține-ți mîinile acasă sau ți le tai."am spus cu o dispoziție şi mai rea şi mi-am căutat de drum.

"Stai numai să pun mîna pe tine pitico"a spus dobitocul în urma mea. Cînd mi-am întors privirea pe el, mi-a făcut jucăuş cu ochiul în semn că nu şi-a învățat lecția.

Cretinul nu se învață minte niciodata...

Lecțiile au trecut repede, dar nu şi pauzele! Blake mă mînca din priviri, iar eu-îl trimiteam acolo unde nu răsare soarele. Nici nu observasem cum o copie nereuşită barbie se apropiase de mine, doar după ce țipase la mine

"Hei nenorocito nu te mai holba la Blakyyye al meu"glasul ei ascuțit si pițigăiat m-a scos din războiul meu din priviri cu Blake. Stop!! BLAKYYE cînd am sesizat cum la numit am pufnit în rîs isteric. Serios? Blakyyye OMG nu cred că există vreo poreclă mai stînjenitoare pentru Blake. Mersi de idee fake barbie. Dar mă irita un lucru pe care l-a spus 'nu te holba la ...' "

1)mersi de ideea unei porecle stînjenitoare pentru Blake, 2) eu nu mă holbam la el şi 3) poți să ți-l păstrezi, nu am nevoie de bătăi la cap"răspunsul meu a satisfăcuto...cred. Pentru că în următorul moment a plecat. Serios acum cui i-ar trebui unul ca Blake? Oribil.

--------------------

Nu ma supar daca lasi un vot .