ADIO: Inima mea îți aparține
Știam ca nu va fi ușor sa renunț, deoarece renunțam la o parte din mine. Bătăile inimii îmi accelerau numai când gândul îmi fugea la el, golurile in stomac , fiorul rece ce îmi aluneca pe măduva spinării, apăreau numai când îmi aminteam de atingerile sale pe pielea mea, ce patrulau fiecare centimetru al corpului meu. Fata sa, palida, parul sau ondulat, de un saten deschis ce ii ajungea pana deasupra umerilor. Zâmbetul sau larg și frumos, acele gropițe ce ii apăreau in obraji și la colțurile gurii, ochii săi precum jadul ce ma priveau in fiecare dimineața și fiecare secunda din viața mea, respirația sa ce bătea peste buzele mele șoptindu-mi: "Esti a mea!" . Era imposibil sa uit toate aceste trăiri puternice, fiindcă erau întipărite in pielea mea, in inima, in suflet cât și printre gândurile mele. Era imprimat in pielea mea, buzele sale moi erau imprimate peste ale mel, simtindu-i parca gustul . Înghit in sec, simtindu-mi gâtul uscat.
M-am ridicat având ochii umeziți de lacrimi, îndreptându-ma spre biroul de lângă dulap. Am luat o foaie dintr-un dosar și un pix. M-am asezat pe scaun, ținând pixul strâns intre degete, trăgând aer in piept, expirându-l adunându-mi gândurile . Îmi musc buza, simtindu-mi ochii umeziți de lacrimi.
Stau câteva secunde pe gânduri, după care încep a înșira pe foaie toate gândurile și sentimentele :
Gate,
Știu ca nu ar fi trebuit sa fac asta, însă nu am avut de ales, iar tu nu mi-ai dat alta opțiune. Trebuie sa fac asta. Este alegerea mea, pe care am luat-o in urma deciziei tale de a-mi spune ca nu mai simti nimic pentru mine, defapt niciodată nu ai simțit. Și a trebuit sa aflu de la Chris asta, căruia ii pasa mai mult de mine decât ție. In fine, in aceasta scrisoare nu vreau decât sa îți spun ca nu mai pot trai intr-o lume din care nu pot face parte și nu ma simt acceptata. Mai ales din simplul fapt ca tu nu ma iubești. Dar am riscat, am riscat totul pentru tine, pentru noi, însă nu a fost de ajuns doar sa risti. Trebuie sa te dăruiești complet, sa fi doar tu și sa nu lași pe nimeni sa te influențeze sau sa te tragă in jos.
Am iubit și am sa iubesc o singura data o singura persoana: Pe Gate Cooper. Un criminal cu inima de inger, care nu își da seama ca in adâncul sufletului sau se afla o latura de lumina ce înconjoară întunericul și îl poate distruge. Eu am fost îngerul tău, iar tu demonul meu, demonul ce mi-a arătat Iadul, un loc unde sufletele tanjeau sa fie intelese. Al tău încă nu este, dar sunt sigura ca intr-o zi îți vei gasi liniștea sufleteasca.
Nu am de gând sa te caut sau sa mai apar in viața ta. Un inger niciodată nu poate face parte din Infernul unui demon.
Poate ca atunci când vei gasi aceasta scrisoare, te vei întreba de ce ? De ce am scris aici toate aceste lucruri. Ei bine....poate ca niciodată nu va mai veni ziua când sa ne vedem fata in fata și sa ne putem privii in ochi. Asta pentru ca...eu voi muri. Moartea îmi bate la usa și ma macină in fiecare zi, îmi devora inima și sufletul. Durea atât de tare și ma făcea sa îmi doresc sa mor cât mai repede . Nu am putut sa îți spun asta in fata caci nu eram suficient de curajoasa pentru a p face, nu voiam sa te îngrijorez . Am cancer Gate! Este in faza terminala din câte am înțeles de la medicul ce îmi făcuse analizele. Mai am cativa ani de trăit, dar am preferat sa plec departe. Nu îți pot spune unde, nu vreau sa vi după mine și sa ma cauți. Relația noastră nu va fi posibila. Acolo am sa urmez câteva tratamente la un medic specialist. Sper in speranța de a reuși sa înving cancerul, însă dacă asta nu se va întâmpla vreau sa sti ca o sa ai o bucățică din mine. O sa ai o parte din mine. Știu ca tu nu ma iubești și am fost doar o simpla bucata de carne ce ți-a îndeplinit plăcerile trupești, dar vreau sa îți cer sa ai grija de acea ființa care nu are nicio vina. Sunt însărcinată Gate, port in pântecele mele copilul tău. El sau ea va fi amintirea mea pentru tine. Chiar dacă probabil nu te va interesa sa îți amintească de mine, eu vreau sa ai grija de acel bebelus când se va naște iar eu nu voi mai fi pe lume. Ghearele morții ma vor acapara, însă acea creatura nevinovata trebuie sa crească măcar alături de tatăl sau. Nu ma dezamagii, te rog. Știu ca nu ne vom mai vedea, de-asta îți las aceasta scrisoare de rămas bun. Caci un inger și un demon, nu se vor putea iubi niciodată! Lumile lor diferite nu vor permite un trai bun care sa le aducă fericire. Mereu am sa te iubesc și am sa mor cu iubirea ta purtată in inima mea. Nu am sa te uit niciodată Gate Cooper.
ADIO: Inima mea îți aparține!
A ta,
Louise.
Am împachetat scrisoarea, băgând-o intr-un plic, lăsând-o pe birou. Intr-o zi, el o va citii și va sti cum au stat lucrurile cu adevărat. As vrea sa îl mai pot vedea pentru ultima data, dar dacă asta s-ar întâmpla mi-ar fi si mai greu sa plec departe de el. Îmi aplec capul spre scrisoare simțind cum îmi pica o lacrima peste plic. Trec cu degetul arătător pe sub ochi, ștergându-mi lacrimile. Îmi musc buza inferioară , ridicându-ma de pe scaun și asezandu-ma in pat. Aud usa deschizandu-se, ridicându-mi privirea . Era Dark.
Acesta intra intr-un suflet privindu-ma îngrijorată.
- Ești Ok? Zise el, expresia de pe fata sa fiind una sfidătoare dar oarecum și ingrijoaratoare.
Am tăcut inghitind in sec. Nu știam sa răspund la întrebarea sa, fiindcă nu știam cum ma simt sau ce simt.
- Sunt...sunt bine.
Am inghiti din nou in sec, simtindu-mi gâtul uscat. Îmi incordez muschii fetei , simțind cum îmi vine in gat o senzație de tuse. Încerc a ma abține , dar era ceva ce ma făcea sa tușesc atât de tare încât am început a ma îneca scuipând sange. Îmi trec degetele peste buze, ștergându-ma.
- Louise, ce ai? Zise, apropiindu-se rapid de mine, cu o mâna mangaindu-ma pe spate, cealaltă ridicându-mi privirea spre a sa.
Spune-mi ce ai, te rog. Starea ta se înrăutăteste, nu e bine deloc ! Exclama acesta temut.
- Dark, sunt bine.
Am replicat fără a schița ceva pe fata mea .
- Nu Louise. Nu ești bine. Trebuie sa mergi cât mai repede la New York, pentru tratament .
- Nu am nevoie de mila voastră, am înțeles și eu ca trebuie sa merg in New York pentru un tratament bun împotriva cancerului. Știu ca nu sunt iubita de către bărbatul pe care eu îl iubesc, știu ca am de ales intre viața mea și cea a copilului meu ce creste in pântecele meu, știu ca acest copil nu își va cunoaște niciodată tatăl, dar gata! Am înțeles, știu ce trebuie sa fac, îmi știu și eu viața personală.
Am replicat aproape tipand, evitându-i privirea ce ma fulgera.
- Louise, iartă-ma te rog, nu am vrut sa sune așa, chiar nu asta a fost intenția mea. Sincer.
- Este ok Dark...știu ce ai vrut sa spui. Nu trebuie sa explici.
- Louise eu chiar nu vreau sa...iartă-ma.
- Nu, Dark....noi aparținem unor lumi diferite nu cred ca am putea sa fim prieteni. Tu lucrezi pentru un om periculos ce a mi-a dorit moartea de la bun început pentru a-l provocată și a-i da o lecție lui Gate, iar eu sunt o simpla fata care vrea doar sa își trăiască povestea de dragoste ce niciodată nu va exista. Nu va exista pentru ca este imposibil sa trăiești o fericire de lunga durata.
- Louise...o sa fi fericita cândva. Iubirea apare in inima ta când nu te aștepți, fără sa realizezi, ea va pătrunde in interiorul tău , iar tu nici măcar nu vei sti ca...iubești cu adevărat pana nu simti și conștientizezi asta.
- Nu! Nu exista fericire...ci doar liniște sufleteasca, care apare atunci când ești împăcat cu tine însuți.
Acesta murmura cu privirea in jos, apoi o ridica înspre a mea zambindu-mi.
Am oftat.
- Cum sa nu te iubească nimeni Louise? Ești o fata atât se specială. Nu știu cum de Gate....nu știe sa te prețuiască.
- Depinde de la om la om. Dacă el nu vrea sa accepte iubire in inima sa, nu îl pot forța sa simtă ceva pentru mine. El nu este genul care sa iubească.
Acesta oftează făcând cativa pași spre mine. Mainile sale le apuca pe ale mele strangandu-le intre ale sale. Ochii săi albaștrii precum marea, ma priveau mai dragut și tandru ca niciodată. In ochii săi se citea o oarecum durere din cauza faptului ca plec și nu o sa ne mai vedem o buna perioada de timp.
Am zâmbit , privindu-l in ochi.
- Sunt sigur ca îți vei gasi fericirea Louise. Trebuie doar sa ai încredere in tine.
- Am. Doar ca fericirea pentru mine nu mai exista . Gate ma făcea sa radiez de fericire, el a pictat viața mea in mii de culori ce au dat sens persoanei mele. As vrea sa rămân doar cu aceste amintiri frumoase. Doar atât. Restul rămâne in trecut.
- Ma bucur ca....gandesti așa.
- Nu, nu este bine. Am îngăimat, retrăgându-ma din camera, auzindu-i vocea in șoaptă ce îmi strigase numele. Mi-am mușcat buza , aplecandu-mi privirea și ieșind din camera.
Durerea era atât de mare, încât simteam un cuțit ce îmi despica carnea. Era o durere inexplicabila de mare, însă încercam sa îmi gestionez emoțiile cât de tare puteam.
Dar pana la urma durerea este doar un sentiment ce îl trăiești pe moment, durerea este ca o înțepătura puternica in inima , dar care mereu cineva o va alina, iar din durere se preschimba in liniște sufleteasca.
La un moment dat, voi uita de el, de amintirile cu el, de atingerile sale pe corpul meu. La un moment dat voi uita tot ceea ce el a insemnat pentru mine . Inima mea nu va mai bate doar pentru el, intr-o zi va bate pentru altcineva care într-adevăr ma va face fericita. De iubit nu pot sa îl mai iubesc, de urat nu pot pentru ca ar însemna sa îmi pese in continuare de el, așa ca o sa încep sa fiu indiferenta și sa mi-l scot definitiv din inima mea. Este timpul sa fac o schimbare in viața mea și sa renunț la iubire o perioada. Am sa merg la New York, am sa ma operez și am sa am veșnic o bucățică din Gate.
Îmi mangai burta, ușor cu palma mâinii , un set de lacrimi fiind prezent in ochii mei.
Acest bebelus va fi micul meu ingeras, dar și un mic drăcușor , deoarece v-a moștenii răutatea interioară a lui Gate. Am zâmbit, in timp ce îmi aplec privirea privindu-mi burtica. In curând voi avea un bebelus micuț și dragalas ce va fi un fel de amintire de la Gate. Dar el niciodată nu v-a sti de el și nici el ca are un tata .
Este timpul sa încep o noua viața, un nou început , pentru mine.
- Louise?
Gândurile îmi sunt întrerupte de vocea groasa și răgușită a lui Chris , se apropie de mine, brațele sale incolacindu-se in jurul taliei mele.
- Ce este Chris? Ii indepartez mainile intorcandu-ma cu fata spre acesta.
- Ești gata sa mergem? Defapt ...eu...trebuie sa îți spun ceva și nu știu cum. A replicat acesta frecandu-și palmele agitat.
- Ce s-a întâmplat?
- Louise, trebuie sa îți spun adevarul legat de Gate. Știu ca nu o sa fie ușor de digerat dar trebuie sa sti adevarul.
Mi-am mușcat buza, mustacind din nas și privindu-l.
- Spune-mi odată ce este! Nu mai încerca sa ocolești subiectul.
- Eu...eu trebuie sa îți spun ca...ca..
- Spune-mi Chris!!
- Gate este mort! A replicat rapid respirând ușurat și privindu-ma cu o durere in suflet.
Am rămas perplexă simțind o înjunghitura in inima. Respirația era ca si cum dispăruse , ceva stand pe căile mele respiratorii neputând a mai respira. Încerc sa îmi mențin echilibrul , însă corpul meu se opune , tremurând la propriu.
- Louise, calmează-te te rog.
- Nu. Nu este posibil . Gate nu poate fi mort. Nu...N..N..nu.
Simt cum picioarele mi se înmoaie, sprijinindu-ma de Chris.
- Nu! Gate nu poate sa moara! De ce? Ce s-a întâmplat? Vreau sa îl văd, trebuie sa îl văd. El nu poate sa moara Chris, te rog spune-mi ca nu este adevărat.
- Ba da Louise, Brian l-a omorât. A fost sa îl înfrunte , crezând ca așa o sa te recupereze de la el, era înnebunit fără tine. Voia neapărat sa te salveze, ii era frica sa nu te piardă din cauza lui . A fost singur fără sa ne anunțe pe restul si nu a putut face fata, mai ales ca îl avea captiv pe Blake si nu voia sa îl elibereze . Îmi pare sincer rău Louise, îți jur. Am aflat târziu, el deja era in sediul lui Brian și se războia cu oamenii săi. Nu a putut face fata singur așa ca a sfârșit omorât de către Brian. Nu s-a mai putut face nimic din păcate.
- Nu. De ce? Dar...Chris...tu...tu ai spus ca...ca Gate a pus sa ma țină aici in siguranța. Cum de s-a dus la Brian...c...cr...crezând ca sunt sechestrată de către el?
- Brian i-ar fi trimis un bilet in care l-a amenințat ca te-a găsit și te-a luat la el. Asta l-a făcut sa își piardă rațiunea , dar a fost o capcana pentru al omora. El pe moment nu a mai conștientizat asta. A acționat fără sa gândească și l-a costat viața. Îmi pare rău Louise.
- Nu. Nu trebuia sa se ducă . Gate nu poate sa fie mort, nu. Am țipat cât m-au ținut plămânii, corpul meu cedând. Am căzut peste iarba rece și umeda, ochii fiindu-mi umeziți de lacrimi.
- Louise te rog, încearcă sa te liniștești.
- Nu pot...nu. Vreau sa mor, vreau sa mor și sa fiu lângă el. Nu am fost lângă el , trebuia sa ma duci la el idiotule. Am dat cu pumnii in pieptul sau, tipand nervoasa.
- Louise nu puteam sa risc sa te pun in pericol intelege. Gate nu m-ar fi iertat nicioadata.
- Și acum el e mort cretinule. Am izbucnit in plâns, simțind cum îmi pierd rațiunea.
- Louise!
- Nu tipa la mine imbecilule. Îl vreau pe Gate, du-ma in acest moment la el, v...vr..vreau da îl văd, te ro..ro..te rog.
- Louise, ii faci rău copilului , gândește-te și la el, Gate nu ar fi vrut asta.
- Gate oricum nu și-a dorit acest copil, deci mie de ce sa îmi pese dacă el e mort. Îl vreau pe Gate. Am țipat din nou, tavalindu-ma recalcitrata pe iarba, strângând frunzele de iarba in pumni, jumulindu-le din pământ.
Gate nu poate sa fie mort Chris, el nu.
- Louise, jur ca îmi pare nespus de rău, nu...eu...eu nu am cuvinte, îți jur ca și eu am reacționat exact ca și tine. Îmi venea sa îl omor pe Brian in bătaie și sa ii dau un glonț in cap , pentru ca asta merita, dar nu aveam ce sa fac, el deja dispăruse și acuma te cauta pe tine. Gate l-a enervat , nu știu exact cu ce, dar Brian este furios și vine după tine. Trebuie ca in maxim 5 ore sa plecam de aici spre New York.
- Nu ....nu..nu pot sa plec fără Gate, ai înnebunit? Trebuie măcar sa îl văd pentru ultima data, te rog. Te implor Chris.
M-am asezand in genunchi, tragandu-l de haine.
- Louise, o sa ii vezi doar cadavrul. Este mai bine sa păstrezi amintirile frumoase cu el. Este mai bine sa ramai in mintea ta cu el ca fiind cea mai minunata persoana , una specială. O sa suferi și mai mult dacă îl vezi așa cum arata acum, crede-ma.
- Nu, nu pot sa plec fără sa îl văd, nu îmi face asta Chris te rog. Te implor nu ma lua de lângă el.
- Louise trebuie sa te tratezi imediat, cancerul poate evolua mai mult.
- Nu îmi pasa dacă cancerul o sa ma omoare, viața mea nu mai are niciun rost fără el. Vreau sa îl văd, măcar pentru ultima data, te rog.
Simt cum brațele sale ma ridica de pe iarba strangandu-ma la pieptul sau.
Ma zbat in brațele sale lăcrimând și dând cu pumnii in pieptul sau. Nu puteam concepe faptul ca el nu mai exista, ca el nu mai respira. El nu.
- Louise gata, haide înăuntru . Te rog.
- Vreau sa mor. Nu mai merg nici unde.
- Louise, potolește-te. Haide sa mergem.
- Chris , vreau sa îl văd, du-ma la el, te implor.
- Louise am zis nu, te rog încearcă sa te liniștești nu conștientizezi acum ceea ce faci, haide te rog .
- Nu, eu nu vreau, nu...nu nu nu. Du-ma la el. De ce nu ma duci la el? Du-ma la el.
Am făcut cativa pași in spate, tipand și lăcrimând . Cad la pământ înfigăndu-mi unghiile in pielea obrajilor zgâriindu-ma , apăsând.
- Îl vreau.
- Louise oprește-te!
- Lasă-ma in pace. Îl vreau pe Gate, nu...N..nu el nu e mort. Dacă el e mort omoarama și pe mine.
- Louise gata, încetează.
Brațele sale ma imobilizează ridicându-ma și Ținându-ma in brațele sale. Ma zbat început a tipa simțind cum îmi tremura întreg corpul. Simteam cum bătăile inimii mi se accelerează, o ceata punandu-mi-se pe ochi.
- Nu...nu ...nu m-ai...eu...nu m-ai...văd...
- Louise , te rog scumpo revinoti !
- Nu mai văd.
- Louise.
Simt cum corpul îmi cedează căzând la pământ, tot ceea ce mai auzeam, fiind vocea lui Chris care tipa după Dark disperat, fiind înconjurată de întuneric. Am cedat. Întunericul ma invaluise din nou, am căzut prada Diavolului sau era însuși Infernul sau. Am căzut in ghearele morții, caci nu mai simteam nimic, nu mai auzeam nimic, totul era pustiu, sumbru, nimic nu mai exista.
***
Am ieșit afara in fuga auzindu-i vocea lui Chris ce ma striga, acompaniata de vocile lui Dalton și Zac.
Ies afara, văzând ca toți erau adunați in curte cu niște fete de parca cineva tocmai decedase.
M-am îndreptat cu pași repezi spre ei, privindu-le la fiecare schițele fetelor lor.
- Ce este? De ce aveți fetele astea ? Ce s-a întâmplat?
- Gate...
- Ce este Dalton? Trebuie sa găsesc neaparat locul unde o tine Brian captivă pe Louise , nu mai putem pierde timp. Haideti.
- Gate, nu. Chris are ceva sa îți spună și nu o sa fie așa de ușor de digerat. Încearcă mai întâi sa te calmezi și promite-mi ca nu te vei enerva și îți vei gestiona furia.
- Îmi puteți spune dracului ce se întâmpla? Nu mai ocoliți subiectul atata. Spune-ți!
- Problema este ca nu știm cum sa îți spunem frate. Replica Andrew .
- Cum adică? E ceva grav de nu îmi puteți spune așa pur și simplu?
- Chris a descoperit ceva Gate.
- Ce anume? Ai găsit-o pe Louise ? E legat de ea?
- Da Gate, e legat de Louise.
- Ohh frate nu pot sa cred. Ai găsit-o, haide sa mergem repede sa o luam de la imbecilul ala nenorocit pana nu ii face ceva.
- Gate, asculta-ma. Louise este..
- Este bine nu?
- Nu Gate.
Rămân perplex uitându-ma la el, bătăile inimii accelerându-mi in așteptarea răspunsului sau.
- Cum...cum adică?
- Louise...ei bine.. eu...Umm . Am fost la Brian, iar el a luat-o pe Louise spre America cu avionul, însă acesta s-a prăbușit, și...și nu a supraviețuit nimeni. Iar cadavrul lui Louise nu este de găsit, îmi pare rău Gate, îți jur. Am făcut tot posibilul sa ii opresc dar avionul deja decolase. Brian a vrut sa o ducă in America pentru prostituție însă au sfârșit murind.
Am paralizat complet la auzul vorbelor sale, incordandu-mi muschii și încleștandu-mi pumnii.
- Gate spune ceva.
Am tăcut privindu-l disprețuitor.
- Gate jur ca am făcut tot posibilul sa o salvez dar deja era prea tarziu.
- Ea...ea nu poate...nu poate muri Chris. Andrew du-te ai găsește locația in care s-a prăbușit avionul in care se afla Louise, urgent. Cody, du-te și cauta dosarul lui Lou. Mișcați-va.
- Gate încearcă sa te calmezi. Știu ca...este greu...voiai sa o salvezi dar ea...a...a...mu...
- Nu! Nici sa nu îndrăznești sa pronunți acel cuvant Tamara. Ai înțeles? Louise nu este moarta Seán, este imposibil. Louise nu este moarta.
Am țipat incordandu-mi maxilarul și dând cu piciorul puternic intr-un copac.
- Louise nu!
Îmi pun ambele mainile de copac aplicându-mi privirea și incrordandu-mi muschii. Ea nu poate sa ma lase, ea nu trebuie sa moara. Cum este posibil ca un inger pur sa moara, cum?!
Am țipat cât de tare m-au tinut plămânii, începând a da cu pumnii in scoarța copacului fără a ma oprii, simțind creșterea pulsului , bătăile inimii accelerându-mi precum motorul unei mașini. Am început a ma lupta cu acel copac din fata mea, ce parca pentru mine era criminalul ce ucise femeia pe care o iubeam .
Simteam cum îmi fierbe sângele in vene, toate fibrele mele începând a se incorda, neuronii mei parca mi-o luaseră razna. Eram in stare sa omor pe cineva.
- Gate calmează-te. A replicat Dalton apropiindu-se de mine, simtindu-i frica cum ii circula prin corp.
- Taci idiotule. Am țipat întorcându-ma brusc spre el, pumnul meu făcând contact puternic cu obrazul sau, corpul sau rasucindu-se la fel și capul , căzând peste iarba umezita.
- Gate!
- Ce îți pasa ție, Dalton de suferinta mea? Ha? Oricum nu ai suportat-o pe Louise din prima clipa când ai văzut-o. Ce îți pasa ție de mine? Ha? Cumva dintr-o data te interesează durerea mea? Nici unul dintre voi nu știu ca Louise m-a făcut sa înțeleg ce semnifica dragostea pentru un om. Deoarece eu pana sa o cunosc pe ea nu eram un om. Eram un monstru. Mi-a afla secretele pe care nu trebuia sa le știe, probabil ca era speriata de mine, probabil ca ii era frica ca o pot omoarâ și pe ea nu? Am replicat râzând și muscandu-mi buza.
- Gate te rog, nu sti ce spui acum.
- Asta sunt eu oameni buni. Asta este Gate Cooper pe care îl adorați sau îl urâți. Un criminal psihopat, in serie desigur. Am ras.
- Nu Gate, tu nu ești un criminal, nu ești un psihopat, ești doar un om cu probleme care are nevoie de ajutor nimic mai mult.
Vocea joasa și tremurândă a Tamarei ma face sa pufnesc in ras uitându-ma la ea nervos.
- Hmm...am zâmbit. Sti ce îmi spunea Louise când ii dădeam replica asta? Tu ești un criminal cu o inima de inger. Mereu îmi spunea asta și ma făcea sa o iubesc din ce in ce mai mult. Dar acum...nu mai are cine sa ma facă sa cred asta, caci voi ma credeți nebun. Bolnav. De ce as fi bolnav?
- Gate nu gândești limpede acum. Încearcă sa te calmezi și după vedem ce o sa facem.
- Și ce o sa facem Chris? Mm? Explica-mi ca sa înțeleg și eu ca nu înțeleg, poate tu ești mai inteligent decât mine!
- Am sa merg acolo unde s-a întâmplat accidentul și am sa ii caut cadavrul lui Louise. Am sa ti-o aduc vie sau moarta!
- Ma faci sa ma ațâț de un fir de speranța cretinule? Ma faci sa trăiesc cu speranța ca ea poate fi vie ? Cât de nenorocit poți fi Seán .
- Undori mai trebuie sa trăim și cu speranțe nu?
- In momentul de fata nu mai am speranțe. Am învățat sa nu mai cred in speranțe, caci am constat ca ma omoară de viu.
L-am privit in ochi , fulgerandu-l cu privirea, acesta incordandu-și mușchii. Ma privea cu un ser de ura, animalica ce ma face sa îmi pierd controlul , nereușind sa îmi mai tin nervii in frâu , pumnul scăpându-mi in fata sa, capul rasucindu-i-se spre parte stânga. Am făcut un pas in spate impingandu-l, pumnul meu făcând contact cu stomacul sau, coloana sa îndoindu-se.
- Poate așa te saturi.
- Gate, oprește-te.
Îl trântesc la pământ, pumnii mei măcelărindu-i fata fără a ma putea oprii. Setea mea de al vedea cum moare intr-o balta de sânge creștea din ce in ce mai mult. Dădeam cu pumnii in el simțind ca nu ma mai pot oprii. Îmi era greu sa ma mai stăpânesc.
- Gate îl omori, lasă-l .
Simt cum sunt tras de pe el , de către Dalton și Zac, Tamara țipând disperata spre mine, ridicând pumnul spre ea nervos.
- Gate!
Am rămas blocat cu bratul in aer, privind-o in ochi. Nu știam cum de puteam lasă ca nervi sa ma controleze . Îmi pierdusem complet rațiunea , nu mai gândeam logic și aproape ca mi-am omorât fratele de cruce .
- Gate, încearcă sa te controlezi. Parca nu ești tu. Ce ai?
- Îmi....eu...Chris eu...
Acesta se ridica de pe iarba pierzându-și pentru o secunda echilibrul, ștergându-și sângele ce ii curgea din colțul gurii.
- E Ok frate. Îți înțeleg durerea și dezamăgirea. Dar îți promit ca am sa o găsesc pe Louise. Îmi pare rău ca speranța ta atârna pe un fir de par. Nu am vrut asta sti bine. Voi încerca sa o găsesc și o voi aduce teafara.
- Ok. Eu....eu merg...eu merg in sala de antrenament. Ma scuzați.
Am fugi glonț spre casa trântind usa in urma mea. Am fugit cu pași repezi spre scările unde duceau la subsolul de antrenament dandu-mi tricoul peste cap și luând rapid un maieu negru pe mine punandu-mi manusile in mâini. Știu ca înainte exersam in garaj, dar subsolul unde ne antrenam pentru batali este mult mai bun pentru mine in acest moment.
- Chris, o sa pleci?
- Da Tamara, am sa plec. Replica acesta debusolat.
- U...unde? Așa pur și simplu?
- Tamara, misiunea mea este sa o găsesc pe Louise cât mai repede altfel vom vedea zilnic un Gate îmbufnat, nervos și trist mereu. Iar eu cel puțin nu vreau asta.
- Ești sigur frate ca nu vrei sa vin cu tine?
- Nu Zac, ma descurc și singur.
- Da, dar nu te vei putea descurca atâta timp singur cât vei sta acolo. Ai nevoie de o pista unde sa cauți, de un tipar de ceva concret Seán.
- Zac, ma voi descurca, ai încredere.
- Nu este vorba de încredere aici Chris. Este vorba de sprijin și ajutor. Ai nevoie de noi, iar dacă vrei te pot ajuta prin telefon cu locațiile . Voi încerca sa sparg din nou baza de date a lui Brian și poate aflam ceva sigur.
- Desigur. Mersi pentru ajutor Zac.
- Oricând frate.
- Sti ca mereu vom fi aici când ai nevoie nu? A zâmbit.
- Știu Tamara și va mulțumesc mult pentru susținerea acordată. Nu știu ce m-as face fata voi.
A surâs, schițând un zâmbet pe fata sa.
- Gate va fi bine, ii suntem noi alături. Tu du-te.
- Ok. Zac?
- Da?
- Sa le spui celorlalți ca o sa îmi lipsească și ....și bafta .
- O sa le spun.
- Dalton?
- Pa amice. Sa ai grija și sa o aduci vie pe Louise. Îl imbratisez batandu-l ușor pe spate, acesta făcând la fel.
Am privit in spate, zambind și privindu-i pe fiecare in parte după care am fugit cu pași repezi spre mașina.
Totul era in ceata. Nu puteam conștientiza faptul ca Louise nu mai este lângă mine. Ea era puterea ce ma tine pe picioare, era serul meu pentru a putea trai. Ea dădea culoare vieții mele, ea ma făcea sa schitez câte un zâmbet pe fata in fiecare zi, ma făcea sa rad oricât de gravă ar fi fost situația. O vreau înapoi. Nu poate sa fie moarta. Dacă Brian a omorât îngerul ce ma ținea in viața atunci am sa ii arat cum este sa distrugi infernul unui Diavol. El încă nu știe de ce sunt capabil.
Dau cu pumnii in sacul de box făcând câte un pas in spate și unul in fata. Aduc brațele la piept, lovind cu toată puterea in sacul de box. Încercam sa lovesc mai tare, și mai tare, și mai tare, însă in mintea mea se derulau toate amintirile petrecute cu Louise. Ziua in care corpurile noastre s-au contopit și am devenit un întreg, ziua in care ea a fost a mea. Acum nu ii voi mai putea simtii niciodată mirosul pielii sale, nu ii voi mai simti pielea fina precum catifeaua. Va fi un loc sumbru, gol, iar buzele mele vor plânge după buzele ei, sa fie sarutate. Deja îmi este dor de gustul buzelor ei, îmi e dor sa ii simt parfumul sa o tin in brațele mele strâns și sa știu ca este doar a mea.
Îmi incordez maxilarul dând cu pumnii din ce in ce mai tare in sac tipand.
- Argh! La dracu.
Ma opresc punandu-mi mainile pe cap și plimbandu-ma prin subsol precum un leu in cușca. Suntem ca ma sufoc dacă ea nu e lângă mine. Aveam nevoie de ea pentru a sti ca trebuie sa trăiesc. Fără ea nu mai am niciun rost pe acest pământ.
Ma ridic îndreptându-ma spre sac începând a lovii cu pumnii din nou. Se pare ca de aici ne luam rămân bun.
- Adio Louise, iartă-ma ca nu te-am prețuit cum meritai și nu am apucat sa îți spun cât de mult de iubesc. Iartă-ma.
Am îngăimat având ochii umeziți de lacrimi .
Ma întorc cu spatele la sacul de box, îndreptându-ma trist spre ieșire.
- Adio Gate. Te voi iubi mereu.
Am soptit, uitându-ma cu ochii inundați de lacrimi spre Chris, acesta trăgându-ma in brațele sale.
Am urcat in avion, privind in urma mea. Acolo îl voi lasa pe Gate, in urma mea. Era timpul sa încep o noua viața. Voi păstra in inima mea doar amintirile frumoase cu el. Se pare ca viața nu a vrut ca un inger și un demon sa creeze o iubire ca-n povesti, caci dragostea lor era imposibila și greu de întreținut.
Îmi pare rău ca am postat așa de târziu dar timpul nu îmi permite. Am sa încerc sa postez și la celelelate, in funcție de cum am timp. Va pup :*