Iubire Sacrificata
M-am trezit din somnul cel profund, simțind o durere cumplita de cap, ca și cum cineva îmi bătea cu ciocanul in cutia craniană. Îmi îndrept mainile spre tâmple, masandu-le ușor cu trei degete. Îmi deschid ochii larg , cascand și privind spre noptiera căutându-mi telefonul.
Îmi întind mâna leneș, spre canapeaua de lângă noptiera luandu-mi telefonul. Ii deschid ecranul văzând ca este ora 9:00 dimineața. Îmi frec ochi cu dosul palmelor , dând pătura la o parte de pe mine, privind in dreapta mea . Era Ivonne care dormea in patul meu, sub plapuma, complet goală. Ce naiba se întâmplase. Simt cum îmi accelerează bătăile inimii, uitandu-ma in jurul camerei. Pe masa erau 2 pahare și 3 sticle de Wiskey , evident goale. Ma ridic glonț din pat, luandu-mi blugii pe mine. Îmi caut cu privirea tricoul, realizând ca este rupt. Ma îndrept spre dulap, scoțând de pe umeraș un pulover mergem, suflecandu-i mânecile și privind-o pe Ivonne cum dormea.
Stau câteva secunde pe gânduri, trecând cu degetele printre firele de par, dandu-l pe spate. Ma plimb prin camera agitat, precum un leu in cușca gândindu-ma la ceea ce s-a întâmplat aseară. Nu îmi puteam da seama cum de a ajuns ființa aceasta aici. Gândul îmi era la ea, la Louise. Nu puteam sa îmi dau seama cât de tâmpit și idiot pot fi, ca sa o înșel pe Louise cu dărăpănătura asta. Nu se poate așa ceva. Haide Gate, amintește-ți . Ce s-a întâmplat aseară?
Ma fâstâcesc simțind cum bătăile inimii îmi accelerează, Scoțându-mi o tigare din pachet, luând bricheta de pe noptiera. Apuc tigarea intre buze, strângând-o și aprinzând-o cu flacara de la bricheta. Trag din ea, eliminând fumul afara .
Am privit pe geam, văzând soarele puternic ce era prezent pe cer. Trag din tigare, lăsând fumul sa se evaporeze in camera. Îmi torn apa in pahar, luând o gura și continuând sa privesc pe geam.
Scot un oftat scurt printre buze, simțind doua mâini încolăcite in jurul meu, buzele sale presandu-se de pielea gâtului meu.
- Ce faci?
Aceasta rase, mainile sale infiltrându-se sub puloverul meu.
- Cum te-ai simțit aseară? Ai fost precum un Diavol, dar și un Inger in același timp. M-ai urcat in Infern și m-ai coborât in Paradis. Ești cel mai bun iubitule.
- Ivonne. Intre noi doi nu s-a întâmplat absolut nimic, consolează-te cu ideea.
I-am îndepărtat mainile, stingand tigarea , deoarece deja se terminase, arzandu-se singura. Uitasem sa mai trag din ea.
Ma răsucesc, intorcandu-ma cu privirea spre aceasta.
- Iubitule ce ai? De ce ma privești așa? Nu te-ai simțit bine alături de mine?
Aceasta ma privi, mainile sale incolacindu-se din nou in jurul meu. Era precum o lipitoare , nu o suportam in preajma mea, îmi venea greață numai când ii vedeam privirea. Gândul meu era tot timpul la Louise. Nu puteam sta linistit pana când nu o găseam. Știu ca nu puteam sa iubesc o femeie precum ea niciodată , însă ea este singura care m-a făcut sa realizez cine sunt eu cu adevărat, ca pot iubi cu toată pasiunea și ființa mea. Dacă o pierd pe ea, pierd o parte din mine.
Îmi adun gândurile, uitându-ma fix in ochii ei, aceasta zâmbindu-mi.
- Ivonne, intre noi doi nu s-a întâmplat nimic special. Nu vreau sa te mai văd niciodată, am alte priorități acuma și in niciun caz nu ești tu pe lista.
- Gate, noi doi am făcut dragoste împreuna. Ne-am consumat iubirea, a fost un moment magic intre noi, cum poți sa spui ca nu s-a întâmplat nimic?!
Oftez, aplecandu-ma spre ea și fără a o mai lasă sa continuie, ii apuc mainile strâns uitându-ma furios in ochii ei.
- Îți mai repede o singura data Ivonne. Du-te și lasă-mă in pace. Nu am timp de copilarismele tale. Ce a fost, a fost și nu se va mai întâmpla nicioadata. Nu te iubesc, nu simt nimic pentru tine.
- Dar Gate, te rog, eu te iubesc .
Își lipise abdomenul de al meu, încercând a se elibera din strânsoarea mea.
Am mârâit nervos spre ea, eliberându-i încheieturile mâinilor, din strânsoarea mea.
- Du-te afara și i-a o gura de aer, ca tot e gratis.
Am replicat ieșind glonț pe usa, trântind-o nervos in urma mea.
- Idiotule!
Am auzit vocea sa tipand in urma mea.
Am ieșit afara din casa, uitându-ma in jur. Îmi scot telefonul din spatele buzunarului de la blugi. Ma uit la ceas, după care îl deblochez intrând in contacte și căutând numărul de telefon al unui prieten foarte renumit.
Apas pe număr apelandu-l și asezand telefonul la ureche.
- Alo?
- Da Gate?
- Ce faci Cicatrice ? Am replicat, auzind vocea răgușită și groasa a sa prin telefon.
- Bine, tocmai ce îmi făceam curățenie prin colecția de pistoale.
Rase.
- Ma bucur ca tu ești bine. Am nevoie de ajutor din partea ta. Sper ca ma poți ajuta, având in vedere ca și eu te-am ajutat cu acel...sti tu destul de bine.
- Hmm...desigur ca știu dragul meu prieten. De ce ai nevoie?
- Am nevoie sa îmi localizezi o persoana. O fata. Este ostatica lui Brian Conroy.
Acesta tace timp de câteva secunde scoțând doar un scurt oftat.
- Nu știu ce sa zic amine, Conroy este cel mai periculos gangster. Amica ta poate sa fie deja pe lumea cealalata. Nimeni niciodată nu s-a încurcat cu Conroy. Ar trebui sa sti asta.
- Cicatrice, și tu ești destul de renumit pe întregul glob pământesc, deci nu vreau sa ma dezamăgești. Vreau sa o găsești urgent.
- Da, dar o sa dureze , nu o sa fie deloc ușor. Nu ai nici măcar o pista ceva ? De unde sa pot începe căutările.
- Nu! Am strâns pumnii abtinandu-ma sa nu îmi pierd controlul. Sper ca te poți descurca, ești singura persoana in care mai pot spera.
- Am sa fac tot posibilul sa o găsesc , Gate. Dar nu promit nimic.
- Nu îmi pasa, atâta timp cât mi-o aduci vie și nevătămată. Prietenii mei au început și ei căutările. Dacă afla ceva am sa te anunț și pe tine.
- Ok, ne mai auzim.
- Ok Cicatrice, îți mulțumesc mult pentru ajutor.
- Nu ai pentru ce amice.
Am închis , bagandu-mi telefonul la loc in buzunar, îndreptându-ma spre atelier.
Am intrat, văzând ca usa era deschisă. Toți ceilalți erau concentrați la calculator, Maddox și Tamara fiind concentrate pe niște dosare.
- Ohh hei Gate.
- Hei Zac. Cum merg căutările?
- Pai...eu și Andrew încă căutam zona unde ar trebui sa o țină Brian ostatica pe Louise.
- Chris unde e ?
- Nu știu, a zis ca are niște treaba in oraș. Nu a specificat ce, nu a vrut sa dea detalii.
- Aham. Am înțeles . Sper sa se întoarcă repede.
- Pai presupun ca încearcă sa găsească o pista spre așa zisa iubita a ta Louise nu?
- Tamara gata!
- Nu Maddox, m-am saturat sa stau sa îmi pierd nopțile pentru o ușuratică idioata care nu e in stare sa înțeleagă principiile noastre. Nu e in stare sa te înțeleagă pe tine Gate. Nu vezi ca nu te iubește așa cum ești? Te-a schimbat, iar asta înseamnă ca nu te prețuiește și nu te iubește așa cum ești tu. Eu te iu....noi te iubim așa cum ești.
- Tamara nu cred ca este momentul potrivit sa faci o criza de gelozie. Încetează.
- Nu îmi spui tu mie ce sa fac!
Aceasta își pierde controlul bătând cu palmele in masa apropiindu-se precum un leu ce își ataca prada , către Maddox.
- Gata, încetați amândouă. Las-o pe Maddox in pace, este doar realista și are dreptate. Nu este timpul sa dramatizam tocmai acum.
Beny încerca sa redreseze situația, luând-o in brate pe Maddox, aceasta zambindu-i forțat, strangandu-l in brațele sale.
- Nu vedeți ca ne certam din cauza unei puștoaice neimportante pentru noi?
- Și a vorbit Dalton!
A exclamat Andrew, pe un ton amuzant și tot odată nervos de exclamatia lui Dalton.
Mi-am dat ochii peste cap, făcând o piruieta pe călcâie intorcandu-ma cu spatele către ei.
- Ai de gând sa pleci acum?
Zâmbesc batjocoritor, intorcorcandu-ma cu fata spre ei din nou.
- Dacă mai aveți de gând sa va certați da, plec. Louise este importantă pentru mine, chiar dacă pentru voi nu este. Știu ca nu am spus asta niciodată, nici măcar vouă care sunteți familia mea, dar...—fac o pauza de câteva secunde lăsându-mi privirea in jos, zambind, după care in privesc pe fiecare in parte— o iubesc.
- Gate, nu este nevoie sa ne spui, înțelegem foarte bine cât de mult înseamnă Louise pentru tine. Și ne bucurăm ca te schimbi in bine datorită ei.
- Mulțumesc Andrew. Apreciez.
- Louise chiar e o fata super! Exclamase Cody.
Am zâmbit spre el, uitându-am la restul.
- L-am sunat pe Cicatrice. El o sa ne ajute sa o găsim le Louise. Îl cunoaște pe Brian chiar mai mult decât îl cunoaștem noi și sunt sigur ca o va gasi pe Louise. Însă trebuie sa cooperam cu toții.
- Cicatrice este unul dintre cei mai periculoși gangsteri. M-as mira sa nu o găsească pe Louise . Îl întrece pe Brian. Exclama Zac.
- Nu este chiar așa Zac. Brian este un om foarte periculos. Cicatrice mi-a garantat ca in acest timp cât noi ne învârtim pentru a o găsii, el posibil sa....sa...posibil sa o fi omorât deja.
Am strâns din pumni, incordandu-mi maxilarul și toți muschii din întreg corpul, încercând sa îmi controlez furia ce mai avea puțin și erupea precum un vulcan.
- O sa o găsim Gate, stai linistit. Am intrat in baza de date împreuna cu Andrew, iar Cody a făcut un dosar cu toate locurile in care Brian a fost cu oamenii lui pana acum. O sa o găsim, îți garantez asta.
- Așa sper sa fie Zac. Pana atunci, ma bazez și pe serviciile lui Cicatrice, lucrează foarte bine.
Cicatrice era cunoscut ca și Al Capone. Este cel care a "guvernat" orașul Chicago printr-o violenta care a intrat in legenda. Îl știu prin intermediul unui alt prieten ce avuse-se desface cu el intr-o perioada mai grea din viața sa. Cicatrice are o poveste destul de macabra. Acesta a renunțat la școala in clasa a 6 a, începându-și viața de criminal sub protecția unui alt gangster, Frankie Yale. Acesta l-a învățat tot ce se poate despre crima și a fi subtil in ceea ce faci, dar și foarte tenace. Probabil ca și eu ma încadram printre acești oameni, din moment ce am omorât mulți oameni, obsesia mea de a maltrata oamenii a devenit din ce in ce mai mare, fără scrupule. Obsedat după putere, de a arata lumii ca nu îmi este frica de nimic, eram obsedat ca întregii lumi sa ii fie teama de mine, de ceea ce pot eu. Îmi era greu sa îmi mențin controlul și sa îmi gestionez emoțiile ce erau atât de puternice și profunde.
Mi-am adunat gândurile, uitându-ma la băieți.
Tamara și Maddox s-au uitat la mine, zâmbindu-mi, Tamara mai puțin, nu era incantata de ideea de a avea o relație cu Louise, doar pentru ca ma plăcea ea pe mine. Crede ca nu știu, dar știu. Nu sunt chiar atât de prost.
- Tamara?
- Da, Gate?
- Îți arde de împerechere in iubire?
- Poftim!?
Își mărește ochii spre mine, pufnind in ras.
- Ce este draga? Nu ai auzit de împerechere ? Nu vrei sa faci reproduceri? Sau vrei cu mine?
- Gate! Eu...eu nu...nu vreau sa...termina cu asta te rog.
- Așa este, o sa-ți găsesc eu pe cineva pentru a face reproduceri ca văd ca îți arde cutia de la parter.
Pufnesc in ras privind-o cum ii fierbea sângele in ea, abtinandu-se sa nu explodeze și sa îmi dea una cât de curând.
- Nu cred ca este momentul sa faci glume de genul.
- Scuza-ma . In fine, lăsând la o parte toate aceste lucruri, merg sa îmi repar motorul. Nu l-am mai folosit de mult și am chef sa ma plimb.
- Dacă este ceva, te anunțam noi.
- Ok Beny. Daca aflați ceva, sa îl anunți și pe Cicatrice. El o sa va ajute.
Am ieșit glonț pe usa, trântind-o in urma mea.
Aveam nevoie sa ma eliberez intr-un anume fel. Dar nu simteam nevoia sa ma întrec pe strada cu motocicleta , sa folosesc viteza pentru a ma liniștii. Aveam nevoie sa implic in asta pasiunea mea de o viața. Îmi îndrept corpul spre atelierul meu secret din spatele casei, intrând și închizând usa in urma mea, încuind-o cu cheia pentru a nu intra nimeni.
Gândurile mele zburau la Louise.
Îmi împleticesc picioarele spre șevaletul de lângă fereastra . Ma întind dând jos cearceaful de le pânza . Privesc zambind albul gol și sec de pe pânza. Ma așez pe scaunul de lângă, luandu-mi ustensilele pentru pictura, începând a transpune gândurile și sentimentele pe pânza goală și albă. Misiunea mea era sa o fac sa vibreze in mii de culori .
Am turnat câteva culori pe paleta de pictura, jonglând cu pensula in ele. Am amestecat albul cu un ocru, astfel creînd o culoare mai deschisă. Mirosul toxic al acuarelelor deja nu ma mai deranja. Îmi plăcea, și îmi era dor sa le simt mirosul ce înainte ma deranja.
Am stat câteva secunde pe gânduri, inchizandu-mi un ochi, celălalt Ținându-l pe jumătate deschis. Îmi întind mâna spre pânza ținând pensula in mâna, măsurând peste aceasta dimesnsiunile, facănd câte un semn cu coada pensulei. Am deschis ochii larg, simțind cum bătăile inimii îmi accelerează . Îmi era puțin teama de ceea ce urma sa fac. Nu puteam sa pictez altceva decât ceea ce aveam in minte. Iar eu o aveam pe ea. Pe Louise.
Ea era cel mai frumos lucru din viața mea. Parul sau saten, lung, ce cădea peste umerii ei albi, precum marmura, ochii ei vioi plini de energie, căprui , ce inspirau doar puritate, inocenta. Dintre atâția bărbați, romantici, buni ce au o viața demnă și plină de iubire, m-a ales pe mine. Un criminal cu o inima de inger. Cum ea spunea mereu. Însă eu vedeam doar un demon cu o inima de piatra ce nu avea sa facă nicio femeie fericita niciodată. Nu voiam sa o rănesc , dar oricât de mult as încerc sa stau departe de ea, nu pot. Cu cât încercam sa ma indepartez de ea, cu atât o doream și mai mult. Inima mea ii aparține ei. Chiar dacă mulți zic ca nu am o inima. Exista, se afla acolo, in pieptul meu și bate cu 100 de bătai pe minut numai când ma gândesc ca ea nu este lângă mine, numai când ma gândesc la atingerile ei, la săruturile ei. Dintre toți bărbații ce puteau sa o facă fericita fără pericole, însă ea a ales viața mea plină de adrenalina, plină de primejdii. Nu i-a pasat ca poate murii in orice secunda, și-a sacrificat viața pentru mine. Eu voi sacrifica iubirea. Pentru ea.
Jonglez cu pensula pe pânza, ca și cum m-as fi jucat, măsurând cu atenție fiecare centimetru. Voiam sa iasă perfect.
Ma concentrez asupra tabloului, simțind cum ma eliberez de toate trăirile afective ce ma măcinau pe interior, mâncând din mine bucățică cu bucățică. Am răsuflat ușurat, simțind in gol imens in interiorul meu. Era liniște. Liniștea sufleteasca. Dar nu era ceva permanent. Cum se spune.... asta este liniștea de dinaintea furtunii, caci după o perioada scurta de liniște, urmează o perioada îndelungată de furtuna și uragane.
Adaug o culoare de maro închis și unul deschis . Aproape ca era terminat, și ma încânta mult cum arata. Am făcut o îmbinare a sentimentelor mele, a trairilor. Am combinat toate emoțiile mele. Furie, dor, durere, iubire, lacrimi și dispreț. O combinație fatală a lumii. Am privind mândru se capodopera mea, schițând un mic zâmbet pe fata mea.
Respir ușor, ridicându-ma de pe scaun și inceapand a rade, luând tabloul in mâini ușor pentru a nu-l atinge, culorile erau încă proaspete. Îl așez pe jos, rezemat de măsuță.
Mai arunc o ultima privire, luând pensula și făcând mici retusuri. Îmi plăcea arta picturii, era pasiunea mea și lucrul ce ma făcea sa ma liniștesc in perioadele grele din viața mea. Nimeni nu știe ca eu...pictez, am preferat sa ascund. Nu voiam sa îmi vadă nimeni latura buna și slaba. Ar fi insemnat sa îmi găsească punctul sensibil și sa ma atace. Caci intr-o lumea aglomerata de diavoli și îngeri falși ce te pot injunghia pe la spate, nimic nu îți mai oferă siguranța de a le arata lumii întregi povestea ta.
Eu aveam o poveste însă nu era una tocmai plăcută și ușor de digerat. In aceste momente dificile din viața mea, doar pictura ma mai scotea din starea negativă pe care o aveam. Pictând, uitam de toate problemele și ma contopeam cu ceea ce aveam in fata mea. Arta. O adoram. Desigur eram fascinat de anumite opere vechi de arta, însă nu prea am timpul necesar de a ma documenta mai clar. Însă cultura mea generală nu lipsește.
Am încleștat pumnii, rasufland ușor gestionându-mi furia. Las pensula pe masa, rezumându-ma de perete. Trag aer in piept privind in gol. Era liniște, complet liniște. Ceea ce ma înnebunea complet. Voiam sa ies din starea asta complet, nu doar pe jumătate însă nu reușeam. Dau un pumn in perete nervos , acesta crapandu-se, simțind cum îmi pierd controlul din nou. In acest moment nu mai judecam limpede. Vedeam roșu in fata ochiilor, simțind parca un lanț in jurul gâtului meu ce ma strângea, oprindu-mi respirația.
Ma adun, punandu-mi gândurile in ordine, însă șirul amintirilor cu Louise se derulau in mintea mea precum un film.
Înghit in sec simțind cum fiecare fibra din mine vibrează numai gândindu-ma la ea. Simteam cum o i-au razna. Eram atât de neputincios, nu eram capabil sa o găsesc și sa ii salvez viața. Brian deține controlul pentru moment. Însă eu nu am de gând ea cedez, așa ca nu își va vedea niciodată fiul nenorocit ce a vrut sa îmi pună lacăt vieții.
Am inspirat aer, expirându-l și ieșind nervos pe usa, închizând-o si îndreptându-ma spre curtea din fata casei.
- Gate!
Îmi dau ochii peste cap auzind vocea lui Ivonne ce îmi răsuna in urechi. Îmi suflec mânecile de la pulover intorcandu-ma nervos spre ea.
- Ce mai vrei? Ai chef de călăreață? I-ați un cobai pentru asta, nu ma folosii pe mine, am și alte treburi decât prostiile tale copilărești.
- Gate, eu te iubesc mai mult decât te va iubi Louise vreodată.
- Voi doua nu erați prietene bune?
- Suntem, doar ca nu are rost Gate. Ea este plecată, a fugit de tine.
Îmi musc buza de jos, încercam sa îmi controlez furia.
- Ivonne, eu zic sa îți ți gura! Am exaclamat pe un ton mai dur schimbându-mi inflexiunile vocii. Nu sti adevarata poveste!
- Adevarata poveste este ca Louise nu te iubește. Nu ești genul ei sincer Gate. Ei nu ii place adrenalina, nu ii place o viața plină de primejdii, pentru ca nu este obișnuita cu o astfel de viața. Accepta realitatea si încearcă sa fi fericit cu altcineva . Ceea ce am trăit aseară , a fost magic Gate si tu sti asta. M-ai iubit cu atâta foc și pasiune cum niciun alt bărbat nu a mai făcut-o.
- Eram beat când noi doi am făcut sex scumpo . Nu eram treaz, deci nu știu dacă am făcut-o din beție sau din atracție pentru ca ești frumoasa și ma atragi. Nu, știu de ce! Din beție, mai mult ca sigur.
- Nu pot sa cred ca după câte s-au întâmplat intre noi ești atât de egoist.
- Accepta realitatea fetițo. Nu te plac. Ce a fost a fost. Asta sunt eu, da, un egoist căruia nu ii pasa decât de propria-i persoana. Fericita? Acum mișca-te din fata mea.
- Cu ce?
- Cum cu ce? Cu alea doua picioare pe care le ai, ca in ele ai venit. Ca doar nu îți închipui ca dacă am făcut sex, eu am sa te duc acasa și am sa te i-au ori decât ori ai tu chef. Sa îți intre bine in cap păpușa. Nu îmi pasa ce faci de acum încolo. Papa!
- O sa îți înghiți cuvintele , Gate, te asigur de asta.
- Treci peste! A fost doar o tăvăleală, nimic mai mult. Nu însemni nimic pentru mine Ivonne, nu mai încerca sa ma despărți de Louise, nu o sa îți meargă. Nu înțeleg de ce te mai considera prietena ei, pentru ca asta se numește trădare.
- Și tu ai trădat-o, deși spui ca o iubești pe ea.
- Eram beat! Am replicat aproape tipand.
- Tot nu ai justificatie.
Simt cum fiecare fibra din corpul meu vibrează, furia mea crescând din ce in ce mai mult. Simteam cum bătăile inimii îmi accelerează, inghitind in sec, incordandu-mi fiecare mușchi din corpul meu. Îmi inclestesc pumnii, apropiindu-ma nervos de ea, mâna mea încingăndu-se in parul sau, trăgând-o și răsucindu-i capul spre mine.
- Gate ma doare, da-mi drumul!
O trag mai tare incordandu-mi maxilarul .
Aceasta scoase un icnet printre buze, privindu-ma terifiată.
- Dacă o singura data mai spui ceva de Louise, îți jur ca uit ca ești fata, și te omor cu mâna. Sa nu te mai prind pe aici. Înțeles?!
Am exclamat nervos, dandu-i drumul la claia de par ca o strânsesem in pumn, împingând-o din fata mea și plecând.
- O sa regreți pentru asta Gate, îți jur.
I-am auzit vocea ce tipa in urma mea, fără ai acorda atenție, ma îndrept spre atelier, unde se aflau și băieții.
Îmi trag răsuflarea, oprindu-ma in loc, încercând sa ma calmez. Respir ușor, împleticindu-mi picioarele spre aceștia.
***
- Louise?!
Vocea sa impunătoare și totuși tandră și groasa îmi răsuna in urechi in clipa când acesta intra glonț pe usa.
- Ce este? Am replicat ușor temuta de ceea ce îmi va spune.
- Ești sigura ca vrei sa faci asta? Adică...
- Trebuie sa o fac Dark. Chris unde este?
- S-a dus sa își facă bagajele.
Rămân câteva secunde pe gânduri muscandu-mi buza inferioară.
- Dark, spune-i lui Chris sa nu vina acum cu mine. Sa vina după câteva zile. Vreau sa merg singura, iar dacă Gate va suspecta ceva nu vreau sa se răzbune pe Chris. Te rog.
- Ok, am sa ii las un mesaj, sigur va intelege. Dar ești sigura ca vrei sa pleci așa pur și simplu fără sa vorbești cu Gate?
Rămân îngândurată timp de câteva secunde, simțind cum ochii îmi sunt inundați de lacrimi. Lacrimi ce jurasem ca nu or sa mai curgă din cauza sa, însă nu puteam. Ardea sufletul in mine de durere, din cauza ca nu am cum sa ii fiu acum alături, ca nu îl pot avea al meu. Trebuie sa sacrific aceasta iubire pentru el, trebuia sa sacrific toate sentimentele ce le purtam in inima cât și in suflet pentru el. Trebuia sa renunț, deoarece nu aveam niciun viitor împreuna.
Am oftat, adunându-mi gândurile, ridicându-mi privirea spre a sa.
- Sunt sigura de asta Dark. El nu simte nimic pentru mine și nu își dorește acest copil. Nu am ce sa fac. Dacă ar afla, m-ar pune sa îl avortez, iar eu nu îmi doresc acest lucru. Este un simplu bebelus, el nu are nicio vina.
- De unde sti ca el nu te iubește și nu simte nimic pentru tine?
- Nu ai auzit? Și Chris a spus asta. Nu ar avea de ce sa ma minta. Trebuie sa plec cât mai repede și nu doar din cauza lui Gate ci și pentru a ma trata de cancer. Dacă este sa mor, vreau ca acest copil sa ajungă in brațele lui Gate, și sa fie o amintire . O ultima amintire de la mine. Caci ea sau el, va fi o bucățică din mine.
- O sa-ți îndeplinesc toate dorințele Louise.
Îmi zâmbi , brațele sale înconjurandu-mi corpul.
- Îți mulțumesc pentru tot. Dar Brian?
- Ce este cu...cu el?
- Știe ? De...sti tu....ceea ce facem noi?
- Brian, așa cum l-ai văzut tu sa ști ca este un om bun. Da este un ....nu îți pot da multe detalii, dar are o latura buna nu doar una întunecată și rea. Are și el părțile sale bune. Da , recunosc ca a fost dominat de furie, furie ce sti prea bine ca și Gate o are....
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Da...știu, Brian a vrut sa te omoare, dar asta fiindcă voia sa își facă dreptate si sa ii dea o lecție lui Gate. Dacă nu aveai cancer și nu erai însărcinată, da, recunosc te-ar fi omorât. Dar el când vede astfel de cazuri este dominat de latura sa sensibila. Îmi pare rău ca ai fost atât de mult chinuita, dar el dacă ar fi știut de la început nu ar fi făcut asta. De-asta te-a adus aici, pentru ați pune ordine in gânduri departe de Gate, pentru a lua o decizie finala in privind copilului și a cancerului. Da , s-a lăsat dominat de furie, dar și Gate își mai pierde controlul exact ca și el...
- La Gate e total diferit. Furia sa este o emoție solitara, învelită in frica și rusine. El este așa din cauza trecutului sau dureros și plin de întuneric. De-asta are reacțiile...pe care le are. Așa se...manifesta el.
- O sa înțelegi in timp mai multe.
- Oricum ar fi, trebuie sa renunț la el și sa o i-au ca pe ....ca pe o sacrificare. Pentru ca...sacrific ceea ce iubesc mai mult pentru binele sau. E mai bine așa.
Am replicat aproape șoptind având ochii umeziți.
- O sa învingi cancerul , iar prietenul meu te ca ajuta, ai încredere.
- Nu am sa ii răspund niciodată. M-a mințit, iar asta nu are iertare. Nu vreau sa îl mai văd cu toate ca îl iubesc atât de mult. Dar aceasta iubire se va evapora încetul cu încetul. Asta dacă nu voi muri cu iubirea sa in suflet.
- Nu te mai gândi la asta. Eu și Chris te vom ajuta cât de mult putem, te poți baza pe noi oricând. Chiar și pe...chiar și pe Brian. Crede-ma.
- Multumesc. Am replicat lăcrimând și îndreptându-ma spre camera.
Am intrat glonț in camera trântind-o in urma mea. Aveam ochii umeziți și inima spulberată. Nu puteam sa fiu eu, când știam ca renunț la ceea ce iubeam mai mult pe lumea asta. Am riscat atât de mult cu el, iar el doar și-a bătut joc de mine, nimic mai mult. Trebuia sa uit definitiv de el și sa fac o schimbare in viața mea. Trebuia sa mi-l șterg din inima deși durea atât de tare încât nu puteam.
Pufnesc in plâns privind brățara de la el, ce stătea in jurul încheieturii mele. O privesc îndurerată având ochii inundați de lăcrimi.
Am suspinat, intorcandu-mi privirea spre fereastra. Priveam peisajul ce îmi adusese aminte de Gate. Momentul când îmi dăduse aceasta brățara și mi-a soptit peste buze înainte de a ma săruta ca eu sunt îngerul sau păzitor ce ii alină sufletul. Din acest moment îngerul devin demon. Un Demon îndurerat ce nu putea uita al sau criminal cu o inima de inger. Trebuia sa renunț la al. Nu puteam sa nu o fac. Îmi doream sa fiu a lui din nou? Sa ma strângă in brațele sale moi și călduroase, sa îmi șoptească ca sunt doar a lui. Însă aceste lucruri se vor termina.
Îmi dau brățara jos, in timp ce lacrimile îmi curgeau pe măsuța prafuita din fata mea. Pufnesc mai tare in plâns, strângând brățara in pumn după care o bag intr-o cutiuta, care o închid rapid. Privesc in gol simțind cum bătăile inimii îmi accelerează din ce in ce mai tare.
Fiecare organ din mine, exploda, exploda de durere. Simteam cum ma sufoc, ca și cum un șarpe era încolăcit in jurul gâtului meu, gata sa își atace prada. Încercam sa ma adun, însă corpul îmi tremura iar ochii erau umeziți de lacrimi. Lacrimi ce nu aveau sa mai curgă decât azi.
Îmi las corpul da cada pe jos, sprijinindu-mi spatele de dulap.
Îmi imaginam cum este posibil ca un inger și un demon sa se iubească. Noi reprezentam reflexia îngerului și a demonului, însă povestea noastră de iubire avea sa i-a loc. Caci s-a dovedit, ca un Demon nu poate iubi un Inger. Deși îngerul îl iubea, trebuia sa înceteze ca fiecare bătaie de inima sa mai bată pentru el.
Am suspinat lăcrimând.
Nu voiam sa fiu doar un inger. Voiam sa fiu îngerul lui!