Grace's POV
A doua zi , dis de dimineata , m-am trezit cu o idee . Daca nu am voie sa merg in padure , acolo unde ma relaxez si unde pot sa ma gandesc la tot si la cum as putea sa gasesc o cale sa aflu cine sunt , o sa ma duc pe furis . Nu imi poate interzice sa fac asta . Nu gresesc cu nimic daca o intreb cine sunt . Bine, paote ca devin enervanta uneori , dar am tot dreptul sa stiu.
M-am uitat atent sa vad daca parinti mei s-au trezit .Deobicei nu se trezesc asa devreme . Singurul motiv este ca nu au ce face . Da, pana si adulti nu au ce face intr-o padure ca asta . Vedeti de ce vreau sa vad cine sunt si ce caut aici ? Pur si simplu vreau sa plec de aici .De multe ori ma intreb , oare ei nu s-au plictisit sa fie doar ei ? Nu s-au saturat sa stea izolati de tot ? . Din cate am auzit , atunci cand am ascultat ce vorbeau parinti mei , un oras este mult mai frumos mai aglomerat si mult mai interesant decat niste frunze si copaci . Trebuie sa recunosc ca locul meu preferat arata bine chiar daca nu intalnesti mare lucru . Este special , prin copaci si prin frunze , da stiu , am zis ca nu arata bine daca sunt doar copaci , dar acolo ii ceva mai mult de atat , nu stiu , nu conteaza . Vorbeam despre parinti mei . De ce nu vor sa plece de aici , sa gaseasca o cale spre un oras ? Le este frica ?
Am deschis usa incet , si am fugit afara . Ma simt ciudat . O sa fie o problema cand ma voi intoarce , dar merita sa risc , cine stie ? poate ca o sa gasesc un indiciu pe care au omis sa imi spuna din totdeauna .
Eram aprope de locul meu , dar ceva nu era in regula . Parca cineva ar fi fost aici inainte . Nu are cum . Mama si tata nu stiu de acest loc . O alta persoana nu exsista . Din totdeauna am stiut ca sunt doar eu si parinti mei , desi asta auzeam , nu cred . De ce am fi doar noi ?
Aveam sentimentul ciudat ca sunt urmarita . Din nou parinti mei dorm , atunci ??!! Am incercat sa nu ma gandesc la asta si am continuat sa imi caut copacul preferat . Daca as putea sa gasesc ceva interesant . Cred ca niciodata nu am cautat asa de atent , tot timpul priveam din ansablu . Trebuie sa fie ceva aici care ar putea sa ma ajute .
Razele soarelui apropae ajungeau in locul de sus al copacilor . Asta insemna ca era aprope ora trei . Nici nu imi dau sema cum trece timpul . Dar cel mia rau este ca nu am gasit nimic care sa ma ajute . Doar daca o chestie cu mai multe butoane ajuta la ceva . Off , stiu sigur ca nu ma ajuta ! Nu voi gasi niciodata nimic ! *loveste o piatra cu piciorul , se aude ceva* ."Cine-i acolo ? '' Nu stiu de ce am spus asta , in mod normal nu vine nimeni aici . M-am ridicat fiind gata sa plec . Intodeauna ma speriau lucrurile mici . Imi este frica poate ca ma voi trezi fata in fata cu un urs din nou . Aaa , da , nu v-am spus . Nu stiti ce am patit cu un urs acuma 5 ani ? Pe atunci aveam 11 ani . Mama imi spunea mereu sa am grija , dar ca deobicei nu o ascultam . Imi place sa explorez si nu vedem nimic ne inregula cu asta . Asa ca am pornit in padure ,ne stiind ce va urma . Jumatate de ora mai tarziu fugem spre casa cu un urs in urma mea . Nu intreba-ti de unde am avut asa viteza . Adevarul este ca ursul era la o distanta destul de mare din moment ce un copil la 11 ani ajunge teafar acasa . Atunci cand mama ma vazut .....in fine stiti voi , nu am mai avut voie sa ies din casa si ursul a sfarsit intr-o prapastie departe de aici . De atunci nu am mai vazut nici unul , dar in orice caz , nici nu mai vreau sa vad .
Ma pregateam sa fug , dar de data aceasta , am auzit niste voci . Ciudat este ca nu prea inteleg ce spun aceste voci . Mi sa facut frica . Cine nu sar speria , sincer acuma !
Deci da ? Unde ramasesem ? Aa da , ma pregateam sa fug , asa ca am fugit . Dar la jumatatea drumului m-am razgandit . Ma gandeam de ce fug ? Daca acesta era raspunsul pe care il cautam . Nu trebuia sa imi fie firca . Probabil ca erau tot oameni ca si mine . Dar nu ii inteleg , ei nu vorbesc ? Doar noi folosim acest mijloc de comunicare ?
Ma indreptam inapoi , dar s-a intamplat ceva foarte ciudat , ceva ce nu mi s-a mai intamplat . Nici nu stiu cum sa ii spun , sau sa descriu . Am vazut un om . Ce era si mai ciudat , nu era unul dintre pariniti mei , era o alta persoana . Ce nu pot sa descriu este ca .....exact nu pot sa descriu . Am simtit ceva. Ceva ciudat , defpat nu ciudat , ceva ....diferit . Acesta cred ca este cuvantul potrivit .
Era un baiat . Avea parul diferit de al meu . Era mai inchis , era saten , eu eram blonda , ambi mei parinti aveau aceasta culoare . Ochii sai erau albastri . Nu stiu de ce , dar simteam asta , simteam ca inima mea bate mai tare ca deobicei si ca palmele mele imi transpirasera . Un lucru neobisnuit la mine . Dar asta nu a fost tot . Nu imi puteam lua ochii de la el si parca prinsesem radacini . Eram ascunsa dupa un fel de zid de tufe imense si ma gandeam ca mai bine plec . Nu as fi putut sa fac nimic , sincer nu cred ca as fi putut sa scot vreun cuvant mai ales daca nici nu il intelegeam .
Ma pregateam sa plec , dar lam auzit vorbind ''Rob !! ,a strigat el , no one is here !! '' M-am oprit ca impietrita . Avea un accent superb , pacat ca nu intelegeam ce spune , asa ca mam gandit sa raman sa vad ce se va intampla . '' Ok , Luke ! '' Am auzit o alta voce . Era ciudat , pe asta o intelesesem . Oare sa fie Luke numele sau ? M-a aplecasem mai tare ca sa vad mai bine , cand dintr-o data sa intamplat ceva ce nu trebuia sa se intample . Am cazut !! Ups !!!!
Sper ca va placut acest capitol !! Lasati un comentariu sa stiu daca vreti sa continui si daca este interesant .Vam pupat :* :*
P.S M-am gandit sa traduc propozitile in engleza pentru cei care nu inteleg :
Rob !! ,a strigat el , no one is here=Rob!!, a strigat el, nu este nimeni aici .