A/N Imi pare rau ca a durat atat, pentru cei care cititi. Sper ca urmatorul il voi pune mai repede. 


Grace's POV

M-am trezit urmatoarea dimineata in aceeasi pozitie. Stateam alaturi de Luke si il imbratisam.

Ma simteam asa de bine. Imi era asa dor de el. As fi facut orice sa il vad ca este bine si ca se trezeste.

M-am ridicat asezandu-ma pe scaun si ma uitam la el cand am auzit pe cineva care a deschis usa in spatele meu.

Nu m-am intors sa vad cine a intrat pentru ca nu ma simteam prea bine si nu voiam sa ma distraga cineva. Voiam doar sa stau cu Luke.

Am simtit doua maini care s-au asezat pe umeri mei.

,,Grace?"

Cand a vazut ca nu raspund, a continuat.

,,Ar trebui sa il lasi pe Luke, pentru o perioada. Doctorul trebuie sa ii faca o consultatie."

Nu voiam sa plec de langa el. Cred ca si-a dat seama si mama pentru ca a continuat. Parca m-ar fi auzit.

,,Stiu ca nu vrei sa pleci de lanaga el, dar trebuie."

,,De ce?" am spus eu serioasa vocea mea fiind putin ragusita.

,,Pentru ca nu poti sta aici acum. Nu ai face decat sa incurci."

Nu am spus nimic. Voiam sa raman sa vad ce se intampla. Voiam sa fiu alaturi de el in caz de orice.

,,Grace..." a spus mama bland, mangaindu-mi bratul, ,,iti promit ca totul va fi bine. Acest doctor este bun, nu il va lasa pe Luke sa pateasca ceva."

,,Daca se va trezi? Nu va cunoaste pe nimeni," i-am raspuns uitandu-ma la ea trista.

,,Este un baiat curajos, si se descurca. Nu cred ca va fi o problema," mi-a spus mama zambind.

,,Dar vreau sa fiu langa el..." am spus, vocea mea pierind la final. Simteam cum se formeaza lacrimi in coltul ochiilor.

Mama se uita cu compatimire la mine. Stiam ca ce vrea sa imi spuna este ca tot nu pot sa stau aici si ca ar trebui sa mai fac o pauza.

,,Imi este asa dor de el..." am marturisit simtind cum o lacrima a inceput sa curga pe obraz.

Mama m-a luat in brate si a inceput sa imi mangaie spatele.

,,Stiu, Grace, dar vei vedea ca va fi bine. Totul se termina cu bine intr-un final."

Mi-am sters fata si am incercat sa imi revin. Avea dreptate. Trebuia doar sa cred. Stresul nu imi folosea la nimic.

M-am ridicat de pe scaun si am zambit vag spre mama mea. Ea mi-a copiat miscarea si s-a apropiat de mine.

,,Bine," am spus eu intr-un final, expirand greu.

Mama mi-a zambit si m-a luat dupa umeri indreptandu-ma spre usa.

,,Stai!" am spus eu intorcandu-ma inapoi.

M-am apropiat de Luke si i-am dat un sarut pe obraz.

,,Ma intorc imediat", i-am spus eu soptit. Parca incercand sa ii spun doar lui. Stiam ca ma aude si mama. ,,Sa te faci bine, te rog."

M-am uitat inca odata la el dupa care m-am indreptat spre mama mea care se uita zambind la mine.

,,Esti ok, Grace?"

,,Da, sunt bine," i-am raspuns sincer.

Ma simteam mai bine putin. Aveam credinta ca va fi bine. Stiam ca va fi.

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!