Ryan's POV

Era o zi linistita. Ca toate zilele de altfel. Ma plictiseam enorm de mult. Stiam de la inceput ca nu trebuia sa accept sa vin. As fi facut orice ca sa stau cu prietenii mei acum. Faptul ca stau pe mare cu tatal meu, de aproximativ o luna, nu ma intriga de fel. Imi petrec zilele studiind pestii si privind marea. Primesc din cand in cand cate un apel de la mama, dar sincer sa fiu, nu ma ajuta prea mult. Stiind ca ea este acolo, in oras, iar eu aici, inchis pe un vapor, in mijlocul apei, ma demoralizeza.

Am oftat. Uitandu-ma pe fereastra cabinei mele. Tatal meu era un om sarac, dar si un om bun de altfel. Seful sau i-a propus acum cateva luni sa il asiste la cercetarile sale, iar el m-a intrebat daca vreau sa vin si eu. Bineinteles ca raspunsul meu a fost da. Cine nu isi doreste sa locuiasca cateva zile pe un vapor. Problema mea a fost ca de fapt cateva zile au ajuns la saptamani, ba chiar o luna.

Am auzit un ciocanit la usa. Nu prea avem chef de nimeni acum, dar am strigat.

,,Intra!"

Eram cu spatele, ceea ce ma impiedicat sa imi dau seama cine venise.

,,Um, hei Ryan!" a spus o voce de fata.

,,Hei Zoey!" i-am raspuns eu fara sa ma intorc.

,,Um, nu ai vrea sa facem ceva?" m-a intrebat ea, plina de speranta. Nu imi place sa refuz o fata.

,,Nu prea am chef acum", i-am raspuns sincer, incalcandu-mi principile.

,,Oh, haide!" a oftat ea, apropiindu-se de mine. ,,Toata ziua stai inchis aici in ultima vreme. De ce nu faci si tu ceva interesant?" si-a pus mainile pe umeri mei. Nu imi place ca nu intelege ce incerc sa ii transmit.

M-am ridicat de pe pat si m-am uitat la ea. Incercand sa fiu cat se poate de politicos. Era fiica sefului tatalui meu, ceea ce insemna ca trebuie sa am si mai multa grija cum ma comport.

,,Uita, Zoey, imi pare rau, dar prefer sa stau singur acum, ma scuzi te rog?" am rugat-o eu, deschizandu-i usa politicos.

S-a uitat la mine mirata. Nu cred ca se astepta sa o refuz. A pufnit, dupa care s-a ridicat.

,,Si mie imi pare rau, Ryan!" mi-a spus punand accent pe numele meu, dupa care a iesit afara.

Am inchis usa si am oftat. Ce ii cu mine? Este o fata draguta si chiar de treaba. De ce esti asa un aiurit, Ryan?

M-am intins pe pat si am inceput sa ma gandesc cat timp mai trebuie sa stam aici. De abia astept sa imi continui viata pe uscat.

Gandindu-ma la viata mea cred ca am adormit pentru ca m-am trezit dintr-o data din cauza galagiei de pe hol. Nu stiam ce se intampla si de ce parea ca toata lumea fuge in stanga si in dreapta. Inainte sa imi dau seama mai bine ce ii cu mine, am auzit un ciocanit la usa.

De aceasta data, m-am ridicat chiar eu sa deschid usa. Eram inca putin ametit cand m-am trezit cu tatal meu in fata mea. Ma uitam la el buimac, facandu-l sa se balbaie putin.

,,Um, dormeai? Imi pare rau ca te-am trezit", a spus el foarte repede, dand impresia ca se grabeste, ,,Este una din acele zile, imbraca-te si vino."

Nu imi place cand este ,,una din acele zile" tot echipajul se grabeste, fuge incoace si incolo. Trebuie sa fii in priza.

De in data ce am auzit de ce m-a chemat tatal meu, am inchis usa si m-am indreptat spre dulap. Mi-am luat pelerina de ploaie si de abia in momentul acela am realizat ce furtuna urma sa vina. Marea era foarte agitata. M-a cuprins un fior de-a lungul sirei spinari.

Am iesit afara din camera si m-am indreptat spre scari. Fiindca eram baiat trebuia sa fiu alaturi de echipaj ca sa coordonez miscarile cu ajutorul unui computer. Ma pricepeam destul de bine la asta. Pot spune ca le placea de mine, iar mie imi placea sa ii ajut. Era printre putinele lucruri interesante pe vapor.

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!