James's POV

Respiram greu, eram panicat, nu stiam ce sa fac. Nu ma puteam gandi la nimic. Cum de a disparut? Adica, acum un moment era aici.

,,Luke, nu te panica. Sa ne gandim: cand era cu noi ultima oara?" mi s-a adresat Rob, evident citind sperietura din ochii mei.

,,Nu stiu, nu mai stiu nimic. Cum am putut sa o pierd? Era langa mine!"

,,Luke, Luke, linisteste-te! Trebuie sa stii!"

,,Okay", am spus eu nesigur. ,,Um... cand mi s-a stins felinarul, atunci era cu mine."

,,Foarte bine, continua. Cand ar fi putut disparea de langa tine?"

,,Um, nu stiu, chiar nu stiu." Eram asa de ingrijorat. Daca i se intamplase ceva?

,,Luke! Asculta!" m-a prins James de maini, facandu-ma sa tresar. Ce forta avea! ,,Stiu ca iti poti aminti! Trebuie! Intre voi este o conexiune, stiu asta. Am vazut de atatea ori!"

Atunci mi-am amintit. James avea incredere in mine. Tatal lui Grace avea incredere in mine. Bineinteles ca stiam unde era. O cheama Grace. Daca are dreptate in ceva, cu aiguranta nimic nu o impiedica sa dovedeasca asta.

,,Stiu!" am spus razand de bucurie! ,,La bifurcatie! Cu aiguranta a luat-o pe cealalta parte! Mi-a spus ca ea crede ca acela trebuie sa fie drumul, iar eu nu am ascultat-o!"

,,Bravo, baiete!" m-a lovit James prieteneste peste umar. ,,Stiam ca poti!"

Ne-am intors repede inapoi. Sper doar sa nu fi patit nimic.

Grace's POV

Curiozitatea ma impinge de multe ori spre locuri ciudate, interzise si infricosatoare. Dar nu regret niciodata rezultatul. La fel am patit si cu Luke. Curiozitatea m-a impins spre locul lor si acum? Acum cu siguranta nu regret ca m-am dus.

Luminita albastra se facea tot mai mare. Si mai interesanta. Totusi nu uitam ca eram singura aici. Si era destul de intuneric. Deabia vedeam pe unde sa calc.

M-am oprit chiar la timp de a cadea intr-un loc destul de adanc. Am rasufalt usurata, si m-am uitat in fata mea. Dupa locul unde era sa cad, la o distanta destul de mare se afla o mica scorbura cu ceva stralucitor de culoare albastra. Mi-a trecut prin cap sa ma intind pana acolo, dar daca nu ajungeam? Eh, cel putin merita sa incerc.

M-am pus pe burta si m-am intins inspre scorbura aceea.

M-am speriat cand inelu de pe mana mea a inceput sa isi schimbe culoarea. Fiind verde, s-a schimbat in albastru.

Mi-am tras repede mana lovind o piatra care a cazut jos, facand zgomot. In momentul urmator am auzit cum pietrele din tavanul care era in spatele meu, locul pe unde am venit, au cazut, blocand intrarea.

M-am ridicat repede, indreptandu-ma acolo. Ma blocasem. Nu era nici o cale prin care sa mut pietrele acelea. ,,Perfect", mi-am zis.

Luke's POV

,,Cu siguranta pe aici a luat-o!" le-am spus eu aratandu-le calea.

,,Da, aveam incredere in tine", mi s-a adresat Rose.

,,Multumesc, fara voi nu as fi reusit."

Ma simteam putin mai bine decat acum cateva ore. Grace ma cunoastea asa de bine, iar eu nu voiam sa admit asta. Lagatura dintre noi a fost puternica inca de la inceput. Pur si simplu este ceva de nedescris sa iti dai seama ca te potrivesti asa de bine cu o persoana.

Un lucru de care imi era cu adevarat frica, dar care bineinteles ca nu m-am gandit ca este posibil, este ca aceasta cale sa aiba o infundatura.

Zambetul de pe fata mea a inceput sa piara incet. Eram sigur ca pe aici a luat-o, iar acum sunt total pierdut. Ceva nu era in regula. Sa fii plecat inapoi?

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!