Rose's POV

        Cand m-am trezit era deja dimineata. Cred ca ma voi duce sa vad ce face Grace. Stai putin. Nu am mai vazut-o aseara. Cred ca am adormit. Sincera sa fiu, eram chiar obosita.

Stateam pe patul meu si ma uitam in gol gandindu-ma la ce s-a intamplat ieri. Cred ca mai stau 5 minute si ma duc in camera fetitei mele. Da eu ii spun fetita mea, dar ei nu ii place. Eu ce pot sa fac ? Nu ma pot obisnui sa nu ii spun asa. Mereu a fost fetita mea si, pentru mine, va fi si incontinuare.

M-am ridicat de pe pat si m-am indreptat catre camera ei. Am batut la usa, putin stanjenita. Cred ca este inca suparata si nu stiu cum va reactiona. Nu mi-a raspuns. M-am gandit putin si am hotarat sa intru. Trebuie sa rezolvam cumva aceasta problema. Trebuie sa ii spun cum de a ajuns in aceasta padure. Nu vreau ca ea sa moara aici.

Am deschis usa incet, sperand ca o voi vedea. M-am uitat atent in camera ei. Spre surprinderea mea nu era in camera. Am inceput sa ma gandesc unde ar putea sa fie. A inceput sa imi fie frica. Nu a ajuns aseara ? Poate a ajuns, dar paote a plecat azi dimineata. Face asta de multe ori.

M-am indreptat catre iesire cautandu-l pe James.

''Nu este acasa ! '' am spus cu teama si cred ca am reusit sa il speri pe James.

James s-a uitat la mine schimbandu-se la fata. ''Ce vrei sa spui? Eu am auzit-o cand a ajuns aseara . Nu avea cum sa plece, este prea devreme''.

''Nu este! Eu ce pot sa fac? Poate ti sa parut.'' am spus gandindu-ma la o solutie.

''Trebuie sa o gasim!'' a spus James.

Grace's POV

        Era o dimineata frumoasa. Puteam sa aud cum niste pasarele stau pe cortul meu. Stai putin. Am uitat complet ca sunt intr-un cort. Nu sunt acasa. Si probabil ca mama si tata sunt super speriati acum. Am adormit prea repede aseara. Nici nu mai stiu ce sa intamplat. Oare cat de tarziu este ?

Am incercat sa ies din cort, dar am avut niste probleme cu fermoarul. Nu prea ma pricep la chesti de genul acesta. Pot sa spun ca m-am chinuit destul de mult sa ies din cort. Ce paote fi asa de greu sa deschizi un fermoar. Aparent, la mine este.

Cand am iesit afara. Mi-am adus aminte ce am facut aseara. Luke ! Am vorbit cu Luke ieri. Inca imi este greu sa imi dau seama tot ce mi-a spus. Nu suntem doar noi pe acest pamant. Cica este un pamant si eu sunt intr-o padure pe o insula putin mai mare. Oameni nu prea vin pe aici pentru ca aceasta insula este situata intr-o parte a pamantului nu prea vizitata de avioane. Din cate mi-a povestit Luke, avionul sau privat, cica ar avea un avion privat, nu prea stiu ce inseamna asta, dar incerc sa inteleg, s-a prabusit in momentul in care el si cu Rob au luat hotararea sa se departeze de ruta pe care trebuia sa o faca. Din cate am inteles, el este un cercetator.

Asa, unde am ramas? Exact, imi spunea ca un fulger lovise aripa stanga a avionului cu o seara inainte sa apar eu. Ploua si el nu tinea cont de faptul ca avionul sau nu era bine situat in acea parte.

A incercat sa isi dea seama de situatia in care se afla, pe un calculator. Dar mi-a spus ca nu poate se se conecteze la internet si ca trebuie sa mai astepte ceva timp, nu stie exact cat timp, dar, ma intrebat daca as putea sa il ajut. Eu i-am spus ca as fi dispusa sa o fac, dar nu stiu de ce fel de ajutor are nevoie. Am inceput atunci sa ii povestesc tot ce stiam despre familia mea si cum traim noi aici. A rams putin surprins, dar, sa bucurat ca poate vorbi cu mine. I-am mai spus ca am putea sa ne plimbam prin padure astazi si sa ii arat si locul meu secret, iar el a fost de acord. Asa ca ma duc sa il intreb ce face, probabil ca dorme. Of, cam in ce parte a zile suntem ? Nu imi pot da seama. De obicei nu ma trezesc asa tarziu. Afara pare destul de luminat.

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!