Rayn's POV

,,Nu stiu ce sa zic. Nu cred ca este o idee buna," i-am spus eu tatalui meu.

,,Nu am intrebat daca este o idee buna, ti-am spus ca ar trebui sa mergi," mi-a raspuns el serios.

,,Dar stii ca nu am de ce sa fac asta. Nu cred ca am ce sa caut acolo."

,,Rayn... "

Am oftat puternic.

,,Te duci si gata. Nu te mai opui," a continuat tatal meu sa isi sutina punctul de vedere.

Nu imi placea deloc situatia asta. Tatal meu voia sa merg in cabina lui Rose si a lui James sa vorbesc cu ei despre Grace si sa le spun ca are nevoie sa fie langa ea in aceste momente. Totodata ar trebui sa vorbesc putin cu ei si despre situatia de pe vapor si ca vom ajunge in oras in doar o saptamana.

Chiar daca aveam telefonul care imi traducea automat si puteam si eu sa le vorbesc pe limba lor, tot nu imi placea ideea.

Nu ii cunosteam pe acesti oameni si nu cred ca era treaba mea sa fac acest lucru. Ughh, dar presupun ca trebuie sa imi ascult tatal.

Ma gandeam intr-una la ce s-a intamplat acum o ora. Saraca Grace. Imi parea asa de rau pentru ea. Era asa de palida si panicata cand a intrat in cabina unde se afla Luke incat am crezut ca nu va mai putea sa se tina pe picioare.

Medicii i-au dat vitamine si ce avea nevoie pentru asi revine. Acum cred ca se afla tot acolo. Nu a vrut sa plece nici cum. A protestat chiar daca nimeni nu ar fi trebuit sa stea langa Luke acum. Trebuia sa fie lasat singur, dar ea nu a acceptat deloc.

Imi imaginez ce greu trebuie sa fi fost pentru ea. Nu l-a mai vazut de cand am plecat de pe insula si intreba intr-una de el. Nu ma mir ca nu a mai vrut sa plece de langa el. Mai ales dupa ce i-a vazut pe toti acolo foarte panicati.

Cand a ajuns ea, Luke a inceput sa respire din nou.

M-am speriat si eu cand m-a chemat tata sa dau o mana de ajutor. Chiar imi parea rau de baiatul asta, si nu voiam sa moara. Medicii au spus ca se asteptau la asa ceva.

Tratamentul pe care i-l aplica poate provoca o stare de insuficient aer pentru a respira, dar asta inseamna ca isi face efectul si sar putea sa isi revina curand. Nu se stie inca sigur, dar probabil ca maine se va trezi. Lovitura incepe sa se vindece super ok si asta este o veste buna.

Stateam in fata usii parintilor lui Grace. Am tras aer adanc in piept si ma pregateam sa bat la usa. Am lasat mana jos, nereusind sa fac ce mi-am propus. Ughh, nu imi placea ca eu trebuie sa fac asta.

Am mai incercat inca odata si de data aceasta am reusit sa bat in usa.

Asteptam nerabdator si ingandurat. Cu ce sa incep? Ce ar trebui sa le spun.

Mi-am luat telefonul si am inceput sa tastez. Am cautat telefonul jumate de ora cand m-am intors inapoi in cabina mea. Era in baie. Nu stiu cum a ajuns acolo. Nu ma intrebati, pentru ca nu am nicio idee.

Am auzit cum cineva raguseste.

,,Oh, ma scuzati", am spus eu stanjenit. ,,Nu mi-am dat seama ca sunteti aici."

Dupa ce am terminat propozitia, iar Rose se uita nedumerita la mine, mi-am dat seama ca nu ma intelege.

Mi-am dat o palma mentala.

I-am facut semn cu degetul dupa care am citit propozitia de pe telefon.

,,Imi pare rau daca va deranjez. Imi permiteti sa vorbesc putin cu dumneavoastra?"

S-a uitat la mine zambind ,,Sigur, Rayn. Intra, te rog."

Am zambit stanjenit si am intrat in cabina lor.

In The Heart Of The ForestCitește această povestire GRATUIT!