Ajungem în fața restaorantului puțin în întârziere, datorita traficului. Afară este o vreme enervantă, prea răcoroasă și umedă. Un oftat îmi părăsește buzele în timp ce îl prind de mână pe Luis pentru a ieși din limuzină.
-Sper să fie totul ok.
Îmi prind iubitul de braț și acesta mă conduce spre intrare. Dacă cineva cunoscut ne-ar vedea, probabil ar râde de felul tâmpit în care arătăm. Stilul "înaltei societăți" chiar nu mi se potrivește și după felul cum Luis își tot lărgește nodul de la cravată, pot să jur că și el se simte la fel.
-O să fie, princesa, spune în timp ce un tip ne deschide ușa de la intrare.
Luxul în care intrăm este unul atât de exagerat încât îmi vine să îmi iau câmpii. Nu pot spune că localul, decorat în auriu și bronz este lipsit de gust artistic, dar cu siguranță nu e unde mi-aș lua masa dacă ar fi să aleg. E prea împopoționat, încercând să pară cumva desprins din perioada anilor 20, cu detalii cu pene la masă, dar și pe pereți, cu multe flori albe și o muzică jeez cântând pe fundal.
-Nu mia fi așa încordată, îmi zice Luis la ureche.
-Dar nu sunt, spun în timp ce îi zâmbesc chelnerului care vine să ne întâmpine.
După ce îi spunem numele acesta ne conduce spre masa unde un domn și o doamnă puțin mai tineri decât părinții mei ne întâmpină zâmbitori. Se fac prezentările și apoi ne așezăm la masă.
Domnul Dupan nu este francez de origine, ci elvețian în timp ce soția sa este franțuzoaică cu sânge pur. Doamna ne-a povestit că și ea este de asemenea creatoare de modă și că din pasiunea ei cei doi au construit firma.
Îmi beau vinul liniștită și încerc să par interesată de povestea de viață a celor doi oameni din fața mea pe care nu i-am mai văzut niciodată și pe care probabil nici n-o să-i mai văd. Adaug câteva întrebări, chicotesc când și cei ceilalți o fac și îmi mai arunc ochii peste meniu în încercarea de a găsi ceva apetisant. Zadarnic.
-Cât despre tine, domnișoară Wild. Cum ai început să creezi? mă întreabă doamna Dupan și eu aproape scâncesc când observ că atenția mesei e acum asupra mea.
Trebuie să fac cumva să nu pară că vreau să fiu oriunde altundeva decât aici.
-Am preluat pasiunea ca să spun așa de la o prietenă de aici.
-Și ce noroc pe noi că ai făcut-o, corect? spune domnul Dupan și încă un rând de chicoteli timide acaparează masa.
Mă uit la Luis care de când am intrat de comportă de parcă ar merge la astfel de cine festive: râde, glumește, îi face complimente doamnei și admiră butonii de la costumul domnului Dupan. Ba chiar are un aer deschis și intreține conversația... E clar, mătușa Samy a avut de-aface.
După încă câteva minute în care cei doi soți încearcă să mă descoasă, fără nici un rezultat, Luis iar începe cu poveste lui fantasitica cu logodna, plaja și apusul. Dacă o mai zice de multe ori cred că o să încep să o învăț și eu...
-Mă scuzați, spun și mă ridic de la masă. Revin imediat.
Mă îndrept cu pași un pic prea grăbiți spre baie pentru a mă revigora. Sunt atât de plictisită, dar și agitată în același timp că în drumul meu mai aveam puțin și dărămam un chielner. Ecoul tocurilor mele sună ciudat pe gresia din baie. Deschid apa rece și un val de euforia mă cuprinde în momentul în care aceasta face contac cu pielea mea. Închid ochii bucurându-mă de senzație și oftez pentru a suta oară în seara asta.
Această lumea și aceste haine mă sufocă, mă lasă fără vlagă, de parcă îmi iau toată esența din mine. Mereum am evitat "lumea bună", oamenii care vin în haine inconfortabile și scumpe și își povestec viața de parcă ar fi un roman de aventură. În momentul ăsta tot ce mi-aș dori ar fi blugii mei negri, rupți, maieul alb, strâmt și un pahar cu J&B, iar singura companie pe care aș vrea-o ar fi prietenii mei din LA de care deja mi-e dor. Eu m-aș mulțumi să stau cu ei întinsă pe o canapea veche pe Pistă decât să fiu acum aici în locul ăsta atât de scpum și sufonat.
Deschid ochii constientizând că trebuie să mă întorc totuși la masă, doar că în momentul în care ochii îmi sunt din nou ațintiți în oglindă, văd cum o femie îmbrăcată în negru stă doar la câțiva centimetri în spatele meu. Dau să spun ceva, dar din senin aceasta sare pe mine și îmi pune o bucată de material la gură în timp ce cu cealaltă mână mă ține să nu mă zbat. Încerc să mă eliberez dar simt cum lumea începe să se învârte în jurul meu. Îi dau un cot în coaste și o calc pe picior cât de tare pot,dar ea nu schițeză nici un gest. Ochiii mei în oglindă sunt mari de spaima și furia ce încep să mă acapareze dar ea rămâne impasibilă ca o felină. O amețelă puternică mă cuprinde, dar pot totuși să simt cum țeava unui pistol îmi înțeapă spatele. Femeia își apropie buzele date cu un ruj negru mat de urechea mea și spune apăsat.
-Te-am găsit, prințeso.
****
Luis P.O.V.
Cina e mai rea decât mi-am imaginat și pot spune că am luat parte la multe astfel de ocazii acasă în Columbia. Diferența e că acelea erau însoțite de mai mulți oameni cu fețe dubioase, arme încărcate și priviri de gheață. Mi princesa pare însă să nu facă față la toata presiunea formalității și se agita pe secundă ce trece.
Mă uit în direcția în care a plecat și apoi la ceas. Au trecut aproape 20 de minute de când s-a dus la baie și încă nu s-a întors. O neliniște ciudată începe să mă cuprindă, dar încerc să mă liniștesc. Până la urmă ce i s-ar putea întâmpla în cel mai luxos restaorant din Paris? Poate e doar aglomerat.
Doamna Dupan îmi observă aparent îngrijorarea și cu un zâmbet cald îmi spune că se duce ea să vadă ce o reține pe partenera mea. Închid ochii pentru o clipă, iar apoi mă prefac că ascult încă una din poveștile domnului din fața mea, cu toate că gândul meu încă zboara la brutenă. Când am văzut-o în acea rochie îmi venea să o iau direct pe sus și să sărim peste masă direct în pat. Felul cum îi scotea formele în evidență mă înnebunea pur și simplu, iar tiară pe care am luat-o când nu era atentă dintr-un butique doar pentru a o enerva o făcea să pară dintr-o altă eră. În fața mea nu mai era doar fata rebele și problematică care e în stare să-mi dea o palmă dacă se enervează. Nu, atunci la brațul meu stătea un sânge nobil,antic și prețios. Parcă și felul cum mergea era mi grațios, parcă și gesturile ei erau mai lente.
Această femeie m-a făcut să o divinizez ca pe o prințesă, propria mea prințesă în colțul meu de paradis. Nu știu de ce, dar fiecare dintre ipostazele iubitei mele mă prinde parcă mai dezarmat și mai impresionat... O ador și ca micuța problemă și ca fata sensibilă și vulnerabilă. Iar acum doar ce am descoperit-o ca pe o adevărată femeie de viță nobilă. Și cumva, m-am îndrăgostit și de această parte din ea.
-Cred că avem o problemă, vocea doamnei Dupan mă face din nou atent în jur și aproape că sar dupa scaun când o văd cu poșeta iubitei mele, dar pe Kaily nicăieri.
-Unde este ea? zic agitat.
-Am găsit poșeta pe jos în baie, dar nu era nimeni în jur.
Simt cum sângele începe să îmi curgă din ce în ce mai repede prin vene. Fără a mai spune nimic mă ridic de la masă și pornesc spre ieșirea din local. O strig, dar nici un răspuns. Mă îndrep spre parcare și nu văd nici o mișcare. Un sunet de motor se aude atunci dintr-o străduță din spatele clădirii și eu fug spre acel loc. Îmi scot pistolul din buzunarul interios al sacoului și arunc o privire spre străduță. Când văd scena ce se desfășoară în fața mea o furie morbidă îmi acaparează întreg corpul.
Doi bărbați îmi țin fata ca pe un obiect în timp ce aceasta se zbate și se răsucește în mâinile lor cu mișcări animalice. O altă femeie ține un pistol îndreptat spre ea, dar brunetei nici nu-i pasă, are o bucată de material prinsă la gură și mainile legate la spate. Cei doi bărbați înceară să o bage într-un SUV, dar ea trage cu toate forțele să scape. Acum e desculță și rochia ei e ruptă până la genunchi, părul îi era ciufulit, dar tiară rămăsese acolo, rezistentă. Se luptase și până în acest moment.
Îndrep pistolul spre unul dintre bărbați și înjur, fata mea se agita prea tare și nu pot risca să o rănesc. Încerc din nou să fixez ținta și trag. Glonțul trece fix pe lângă capul lui Kaily și nimerește unul dintre bărbați în umăr. Speriată, bruneta se uită în direcția mea și când mă vede se smucește cu toata forța și scapă din brațele celui rănit, dar nu apucă să facă nici doi pași ca celălalt o ia de-a dreptul pe sus. Între timp femeia se îndreapta spre scaunul șoferului trăgând cu gloanțe în direcția mea, sunt nevoit să mă feresc și să ripostez, dar fiecare glonț pe care îl trimit nu-și nimerește ținta. Îmi e prea greu să mă gândesc că aș putea să îmi lovesc iubita.
Cu o brutalitate lipsita de umanitate Kaily este înghesuită în mașină după ce bărbatul a dat-o cu capul de ușa acesteia. Amețeala i-a impus un moment de slăbiciune și doar de atât a fost nevoie. Trântește ușa și apoi se duce pe scaunul din dreapta. Femeia se urcă la volan și în doar câteva secunde mașina trece pe lângă mine în viteză.
Mă uit în urma ei perplex. Am pierdut-o.