Un geamat puternic a invadat cu stridenta incaperea luminoasa, anuntand momentul de maxima placere ce ii mistuia progresiv pe amandoi. S-au prabusit inerti pe patul moale, incercand sa isi controleze pe cat posibil respiratiile sacadate, cat si bataile fulgeratoare ale inimii. Oare a cata oara o facusera pe saptamana asta?
Ultimele sapte zile au trecut ireal de repede, motiv pentru care Jessica inca se intreba daca a calculat corect data calendaristica. Timpul se scurgea intr-un mod haotic, iar partidele care deveneau din ce in ce mai frecvente erau fara nicio indoiala cauza acelui fenomen. Si ce era si mai bizar, ajunsesera in stadiul in care sa se comporte ca doi oameni normali. Certurile lor clasice se diminuasera considerabil, chiar daca asta nu insemna ca au renuntat complet la tipicele lor tachinari reciproce, sau la replicile intepatoare, pline de ironie. Dar ei doi nu aveau cum sa fie altfel. Li s-ar fi distrus esenta proprie, esenta ce devenise de mult timp definitorie in relatia lor controversata.
In orice caz, cine nu i-ar fi cunoscut ar fi putut baga mana in foc ca cei doi formeaza un minunat cuplu, destul de picant ce-i drept. Insa nici macar nu si-ar fi imaginat cat de mult ar fi putut sa se insele. Termenul de prieteni cu beneficii parea mult mai plauzibil, desi era destul de greu de conceput pana si faptul ca intre Jessica si Ryan s-ar fi putut infiripa vreodata o relatie de amicitie. Dar pana la urma ce mai conta? Erau doi oameni care faceau sex, fiecare din motive complet diferite, mai mult sau mai putin egoiste. Sau poate ca exista totusi un singur scop comun: placerea.
Cu toate astea, ultima saptamana a fost decisiva si vitala pentru amandoi. Pe langa momente fierbinti petrecute printre asternuturi, atat brunetul cat si satena au avut ocazia sa isi aseze gandurile si sa-si stabileasca niste tinte fixe.
In ceea ce-l priveste pe Ryan, ar fi putut sa jure ca dupa ce a avut-o in nenumarate randuri pe Jessica, atractia aproape magnetica pentru ea ar fi avut sa se stinga, macar partial. Dar din pacate pentru el, a avut mai degraba un efect invers. Totusi, incepuse sa se obisnuiasca treptat cu ideea de a avea astfel de sentimente profunde pentru ea. Si desi i-a fost greu sa accepte initial, s-a resemnat rapid, caci i se parea de-a dreptul penibil sa se simta ingrozit de un simplu sentiment. Nu a fugit in viata lui de nimic, si cu siguranta nu avea sa faca asta tocmai acum. Ce fel de barbat ar mai fi fost atunci? Mai ales ca nu era deloc genul de persoana care sa dramatizeze prea mult lucrurile. Mereu si-a transformat piedicile si slabiciunile in avantaje, fara a se lamenta inutil. In plus, ii placea necunoscutul. Ii dadea un strop de aroma vietii, piperand-o intr-un mod electrizant si inedit.
Dar ce il deranja cu adevarat, era faptul ca nu simtea ca ii ajunge situatia actuala. Desigur, sexul si discutiile condimentate nu lipseau din programul lor zilnic, insa si-ar fi dorit ca sentimentele sa ii fie impartasite. Avea nevoie de acel lucru mai mult decat voia sa recunoasca, si avea sa-l obtina cu orice pret. Nu ii mai ajungea de mult doar corpul, o dorea cu totul. Dar nu putea sa nu isi puna anumite semne de intrebare in ceea ce priveste atitudinea Jessicai. Era destul de ciudat faptul ca i se daruise de atatea ori fara obisnuitele ei proteste si mai mult, nu a adus nici macar o singura data vorba de micutul incident de acum sapte zile. Ratiunea ii striga neincetat ca ceva era in neregula, insa totul parea atat de perfect, incat parca nu voia sa constientizeze crudul adevar. Poate ca risca sa se afunde din ce in ce mai mult in minciuna, insa era o minciuna a naibii de frumoasa.
Cat despre Jessica, gandurile ii erau tot mai clare, iar sentimentele tot mai tulburi. Crezuze ca lucrurile aveau sa fie floare la ureche din momentul in care se va apropia de brunet, insa s-a inselat amarnic. Desi totul mergea exact asa cum planuise, ceea ce o speria cel mai tare era faptul ca nu a fost nevoita sa se prefaca aproape deloc de fata cu el. Ajunsese sa fie mult prea naturala in preajma lui si uneori se simtea atat de bine incat, spre rusinea sa, uita pret de cateva clipe de scopul ei initial. Si nu era vorba numai despre momentele pe care le petreceau in pat, sau pe orice alta suprafata din camera. Desi Ryan ramasese acelasi arogant pervers si incurabil dintotdeauna, acum era un arogant pervers si incurabil mult mai... dragut. Ura sa o recunoasca, insa ajunsese sa fie o companie aproape placuta. Da, inca avea unele momente in care o scotea pur si simplu din sarite, insa intr-un mod complet diferit fata de datile antecedente. Chiar daca el nu se schimbase deloc, atitudinea lui era cu siguranta o cu totul alta. Iar asta ii facea munca si mai dificila.
-Super, inca o noapte in care n-am dat pe-acasa! s-a mustrat Ryan inca respirand greoi, privind totodata razele timide ale diminetii, ce se revarsau bland in camera inundata de o lumina placuta.
A zambit triumfatoare in sinea ei, dupa care s-a intors cu fata spre el, plimbandu-si degetele lungi pe abdomenul acestuia.
-Si regreti? i-a soptit ea pe o voce senzuala, continunad sa ii zgarie fin pielea cu unghiile.
Si-a muscat apasat buza inferioara, incolacindu-si mai apoi bratul in jurul mijlocului ei subtire, pentru a o propti in cele din urma la pieptul sau.
-Stii doar ca niciodata n-am regretat nimic din ce-am facut cu tine, a raspuns el cu o voce ragusita, zambind strengar in coltul gurii.
-Sa inteleg ca asta include si faptul ca ma tii sechestrata aici? a intrebat satena pe o tonalitate glumeata, chiar daca replica era cat de poate de serioasa.
A chicotit distrat, replicandu-i la fel de sagalnic:
-Da... si asta.
I-a dat un pumn in joaca in schimb, prefacandu-se suparata de raspunsul primit. A incercat astfel sa se intoarca cu spatele la el, insa tot ce a reusit sa faca a fost sa-i testeze din nou forta de fier. Nu a izbutit sa se clinteasca nici macar trei milimetri, spre indignarea acesteia si divertismentul brunetului.
-Si cand te gandesti ca nici macar nu ma chinui prea tare sa te tin in loc, a inceput barbatul sa o tachineze, coborandu-si capul la nivelul gatului ei.
Respiratia acestuia ii gadila delicat pielea sensibila din acea zona, furnizandu-i un amestec irezistibil de fierbinteala si electricitate pura. A pufnit insa dezaprobatoare, dorind sa ii mai domoleasca putin excesul de grandomanie.
-Oh te rog, de unde stii ca eu mi-am folosit toata puterea?
-Vai, imi pare rau, pisi! Pun pariu ca atunci cand o s-o faci nici macar n-o sa stiu ce m-a lovit! a ironizat-o el amuzat, sarutandu-i lent gatul de aceasta data.
A inchis incet ochii in urma senzatiei oferite, savurand in liniste fiorii de placere ce ii strapungeau cu precizie pielea catifelata. Pur si simplu ii adora atingerea. Era incredibil cum reusea mereu sa o sarute cum trebuie, unde trebuie, inmuindu-i corpul prin cele mai mici gesturi.
-Mhm, mai bine nu ma pune la incercare, a anuntat ea cu o falsa voce amenintaoare, insa tremurul vizibil din glas nu ii dadea prea multa credibilitate.
-Oricat de mult mi-as dori sa te vad facand din nou pe pisicuta salbatica, trebuie sa intru la dus, a anuntat el cu buzele inca lipite de pielea acesteia, dar s-a desprins rapid, ridicandu-se mai apoi de pe pat.
-Era si cazul! Chiar ma intrebam cand vei face marele pas, l-a tachinat fata la randul ei, zambind sotelnic totodata.
-Ce? Cred ca n-am auzit bine, a declarat Ryan cu un aer de superioritate, trecandu-si mana prin parul deja ciufulit. Da, sigur asta trebuie sa fie.
-Atunci ai o dubla problema, a continuat ea sa il instige, folosind o voce mieroasa si amuzata in acelasi timp.
-Sa vezi ce problema o sa ai tu cu mersul daca ma intorc la tine, a replicat brunetul pe un ton cat de poate de pervers, arcuindu-si buzele intr-un ranjet dracesc pe masura.
Intelegand aluzia subtila, Jessica nu a putut decat zambeasca ironic, dandu-si ochii peste cap. Dupa ultima saptamana probabil ca deja incepea sa aiba ceva probleme la acel capitol, asa ca nu era nevoie sa o ameninte de doua ori.
-Asa ziceam si eu, a chicotit brunetul invingator, intrand intr-un final in baie.
***
Stropii racoritori de apa i se disipeau energic pe pielea infierbantata, revigorandu-i atat corpul cat si mintea torturata de controverse. Un dus rece era tot ce avea nevoie pentru a-si linisti gandurile, chiar daca stia prea bine faptul ca acesta nu ii avea sa ii rezolve subit toate problemele.
Nu stia ce sa faca in legatura cu operatiunea. Era cazul sa inceapa sa ii grabeasca cursul, caci toata acea treaba murdara dura de prea mult timp. Dar din pacate, exista factorul Jessica. Nu voia sa renunte nici la ea si nici la razbunare. Insa era al naibii de constient de faptul ca cele doua nu puteau convietui impreuna. Chiar daca planurile lui nu o afectau intr-un mod direct, probabil ca nu l-ar fi iertat niciodata daca ar fi dus operatiunea la bun sfarsit. La dracu cu toate astea! a mormait el frustrat. Ar fi putut sa jure ca lucrurile de genul se intampla doar in telenovelele ieftine de prost gust. Dar el traia in lumea reala si, ca de fiecare data, avea sa gaseasca o solutie ingenioasa. Mereu o facea. Mereu obtinea absolut tot ceea ce isi dorea fara niciun compromis. Nimic pe lume nu reprezenta o exceptie.
Zgmotul brusc provocat de usa l-a trezit insa din starea de reverie, facandu-l sa inchida astfel robinetul. Contientizand faptul ca nu avea cum sa fie decat satena, a adoptat obisnuitul lui ton cuceritor si arogant, tachinand-o:
-Ai inceput sa devii cam dependenta de mine, scumpo. Iti e greu sa ma stii intr-o alta camera, gol, sexy si fara tine?
Si-a rotit ochii plictisita, raspunzandu-i pe un ton ironic:
-Da, imi e greu sa te stiu in alta camera gol, sexy si surd pe deasupra. Iti suna telefonul, egocentristule! l-a anuntat fata pe jumatate amuzata, tinand in mana micul obiect galagios.
-Oh, telefonul! Fir-ar, uitasem de el. Mersi ca l-ai adus, a replicat el recunoscator, deschizand usa aburinda de la cabina de dus.
-Wo, wo, wo! Mai usurel cu defilatul! a spus Jessica de indata ce l-a vazut in toata splendoarea lui, simtindu-se brusc curpinsa de un val iritant de rusine, chiar daca stia ca nu era intocmai normal sa se jeneze asa tinand cont de legaturile care au existat si inca existau intre ei.
Dar hei, la urma urmei atunci cand faceau sex aveau de-a face cu mai mult simtit si mai putine priviri aruncate. I se parea extrem de jenant sa se uite la el asa, pur si simplu, in afara activitatilor care implicau strict goliciunea amandurora. Poate ca era ciudata, insa ii multumea Domnului ca nu era genul de fata care sa roseasca. Ar fi fost mai ceva ca un rac in acel moment stanjenitor.
-Serios, pisicuto? a intrebat brunetul chicotind, vizibil mirat de atitudinea fetei. As fi putut sa jur ca am trecut de mult de acest stadiu.
-Taci din gura! a murmurat ea din ce in ce mai rusinata, indreptandu-se mai apoi spre el cu privirea atintita cat mai sus cu putinta.
-Esti atat de adorabila cand faci pe inocenta, a continuat el sa rada slab, luand telefonul si pundu-l mai apoi pe suportul de sapun.
Nici nu a apucat sa faca stanga imprejur, caci s-a simtit trasa intr-o stransoare posesiva, fiind intampinata imediat dupa aceea de doua buze moi si incitatoare. Desi sarutul aprins nu a durat prea mult, a fost flamand si pasional, facand-o sa uite pret de cateva clipe de faptul ca era deja uda leoarca, iar fiori de raceala ii cutremurau patrunzator pielea plapanda.
-La naiba Ryan, esti ud si rece! a inceput ea sa planga, dar barbatul nu dadea semne cum ca ar vrea sa o lase sa-i scape prea usor.
-Acum esti tu aici ca sa ma infierbanti, i-a soptit el la ureche, provocandu-i firisoare de tensiune electrica prin fiecare por.
-Mm... oricat de tentant ar suna, nu avei un apel de preluat? a replicat ea hipnotizata, urmarindu-i lent cu degetul aratator firicele de apa ce ii imbracau trupul apetisant.
-Ba da, a oftat acesta in cele din urma, dandu-i un ultim sarut fugitiv pe buze.
Dupa o scurta convorbire telefonica, a parasit grabit baia, insfacand la nimereala un tricou si o pereche de blugi din sifonier. Si-a tras mai apoi geaca de piele pe el, indreptandu-si atentia spre Jessica.
-Scuze iubito, dar trebuie sa plec. Promit ca nu dureaza prea mult.
-Tot ce sper e sa te vad in urmatoarele doua saptamani, a spus ea sarcastica, facand referire la acea perioada nefericita de acum o saptamana sau chiar mai mult.
-Fii fara grija, o sa incerc sa nu depasesc o saptamana jumate, a tachinat-o Ryan cu un zambet malitios pe buze, iesind mai apoi din camera devenita brusc mai goala.
-Atat iti trebuie! a strigat Jessica amenintatoare in urma lui, desi stia foarte bine faptul ca era doar o gluma nevinovata, iar el avea o placere de-a dreptul sadica de a o scoate din sarite in felul lui propiu.
***
A parcat atent masina in fata blocului, pregatindu-se sufleteste pentru discutia pe care urma sa o aiba cu Dean. Stia ca trebuia sa ii confeseze tot ce s-a petrecut in ultima vreme cu Jessica si sa ia o decizie in legatura cu strategia finala de atac. Avand acest gand intiparit in minte, abia a remarcat prezenta varului sau, care statea sprijinit lenes de usa de la intrarea in scara.
-Esti ultima persona a carei fata aveam chef s-o vad pe ziua de azi, a mormait Ryan deranjat, incercand sa isi faca loc pe langa corpul lui Chris.
Nu a avut insa prea mult succes, caci satenul i-a blocat complet calea, facandu-i intrarea imposibila.
-Ce dracului vrei de la mine? Am o gramada de treburi de facut azi si tu nu esti nici macar ultimul pe lista, a adaugat acesta in batjocura, renuntand in schimb la incercarea de a trece pe langa verisorul sau.
-Treburi precum rapirea Jessicai? a intrebat el ostil. Oh, stai! Pe asta ai facut-o deja! a rostit Chris pe o tonalitate sarcastica, cauzand blocarea partiala a brunetului.
Il privea cu o expresivitate impasibila, chiar daca pe interioul sau se incingea o explozie de sentimente. Deci pana la urma o vazuse atunci. La naiba, enervantul de Chris ar fi trebuit sa constituie ultima lui problema tinand cont de situatia care era si asa deja destul de incalcita.
-Pentru instiintarea ta personala, nu am rapit-o. A venit de bunavoie cu mine.
Si intr-un fel, nu mintea in legatura cu prima parte. Nu el a rapit-o, el doar s-a adaptat situatiei. Nici lui nu i-a convenenit initial prea tare acel aspect.
-Da, sigur! a raspuns satenul pe un ton acid, izbucnind intr-un ras copios.
-Uite ce e, nu sunt dator sa iti dau tie niciun fel de explicatii. Dupa cum cred ca ti-am mai zis, nu aveam niciun motiv sa o rapesc. Obisnuieste-te naibii cu ideea ca m-a ales pe mine si treci peste! i-a replicat Ryan pe o tonalitate zeflemitoare, provocand incordarea instanta a barbatului.
-Scuteste-ma de vrajelile astea penibile! O cunosc destul pe bine pe Jessica incat sa stiu ca nu ar fugi dintr-o data in lume cu tine. De fapt, nu ar face asta niciodata, cu nimeni. Avea o facultate de urmat, isi luase un job si avea destule planuri de viitor. Ma indoiesc cu tarie ca dragostea subita fata de tine a facut-o sa renunte la toate astea, ca sa nu mai vorbim de prieteni si familie! a ridicat el tonul enervat, inclestandu-si puternic maxilarul.
-Poti sa imi reamintesti in ce circumstante ai vazut-o pe Jessica? a intrebat Ryan indignat, pastrandu-si totusi un strop de calmitate in voce.
-Nu cred ca am precizat niciodata acest amanunt pana acum, asa ca n-am cum sa-ti reamintesc, a spus acesta ironic.
-Chiar ai impresia ca nu stiu cand s-a intamplat asta? Oh, micutul si naivul meu verisor. Credeam ca ma cunosti mai bine de atat, a afirmat brunetul pe acelasi ton batjocoritor.
-Nu te-ai saturat sa joci la cacealma? Nici macar Jessica nu cred ca a observat faptul ca i-am remarcat prezenta atunci.
-Din pacate te inseli. Nu numai ca a vazut, dar mi-a si spus totul cand ne-am intalnit dupa aceea.
-Cu siguranta, de aia nu stia cum sa faca sa-mi atraga mai repede atentia! a exclamat Chris pe un ton sarcastic.
-Daca ai inceput sa vezi numai lucrurile pe care ai vrea tu se le crezi, asta e strict problema ta. Jessica statea acolo de bunavoie si ma astepta pe mine, a replicat brunetul sever, punand accent intentionat pe ultimul cuvant.
-Bineinteles ca statea acolo, doar nu era sa fuga saraca tinand cont de faptul ca ai pus un pachet de muschi nu prea discret sa o supravegheze.
-Uite ce e, am sa iti zic mai un singur lucru, caci deja incepi sa ma plictisesti. Jessica e mai mult decat bine, o sa-i transmit salutarile tale. Ti-as ura o zi buna, dar deja mi-ai stricat-o pe a mea si chiar o incepusem al naibii de bine, a declarat el satul de acea discutie, folosind un ton mult mai pervers pentru ultima afirmatie.
Intelegand unde batea brunetul, trasaturile fetei lui Chris s-au inasprit brusc, buzele lui formand o linie fina ce reliefa clar dispretul si mania inversunata. Se abtinea cu greu sa nu ii lipeasca un pumn zdravan peste fata, iar clocotul interior nu il ajuta mai deloc sa isi controleze impulsurile nimicitoare. Pastrandu-si barbia drapta si postura impozanta, a facut un pas spre Ryan, maraind cu defaimare:
-Daca tot sunteti atat de apropiati de ce nu mi-o dai chiar acum la telefon? Adica, nu vad nicio problema, corect?
-Problema e ca... vezi tu, ca si mine, nu prea te suporta. Si nu am vrea sa-i stricam si ei ziua, corect? a replicat el arogant, imitandu-i ultima parte a intrebarii.
-Ma jur ca daca pana maine nu ajunge acasa, nu am sa mai tin informatiile de care dispun doar pentru mine! a urlat acesta amenintator, simtind cum isi pierde cumpatul iremediabil.
-Fa asta si acelasi lucru va fi valabil si in cazul meu! a replicat Ryan furios, devenind treptat la fel de incordat ca si Chris. Nu am vrea ca dragii tai parinti sa afle ca esti un biet drogat, nu-i asa? l-a intaratat el cu indarjire. Mai ales ca stii foarte bine ce parere au domnul si doamna Moore despre astfel de activitati. Chiar nu ne-am dori sa ajungi sa putrezesti intr-un centru de reanimare, am dreptate?
Oficial mania satenului atinsese cote maxime, simtind cum fiecare celula era supusa starii acute de nervozitate, ce il subjuga precum o stihie dezlantuita. Prin urmare, s-a lasat condus de primul impuls care i-a strabatut corpul si si-a inclestat cu fermitate pumnul, lovindu-si varul cu toata forta maniacala pe care o acumulase pana atunci.
Socat de impactul suferit, si-a ridicat mana in dreptul buzelor, stergand micutul firicel de sange ce se prelingea lent in coltul gurii. Cu un ultim marait prevestitor, si-a incordat nervos fiecare fibra a muschilor, napustindu-se la randul lui asupra lui Chris. L-a prins cu brutalitate de tricou, tarandu-l cu o forta aproape inumana intr-o zona ferita de eventualele priviri curioase ale vecinilor. L-a izbit mai apoi animalic de primul copac care i-a iesit in cale, spunandu-i pe cel mai amenintator ton posibil:
-O sa iti regreti fiecare zi nenorocita pentru ceea ce tocmai ai facut! a urlat el demonic, intorcandu-i pumnul temeinic de mai devreme.
In ciuda faptului ca i-a rotit capul la nouazeci de grade, acesta a reactionat imediat, la fel de furios si cu aceeasi putere strasnica de mai devreme. L-a impins cu violenta in spate, pregatindu-se sa il loveasca cu o si mai mare intensitate fata de cea de dinainte. A reusit insa sa se fereasca, intorcandu-i mana intr-un mod necrutator, mai sa i-o rupa. A icnit de durere in urma gestului acestuia, dar si-a revenit rapid, privindu-l cu o ura incomensurabila.
Nu a durat prea mult pana sa se iste o batalie in toata regula, cu trante si impacturi din ce in ce mai periculoase si brutale. Respirand amandoi neregulat, si-au intersectat inca o data privirile pline de duritate, stabilind parca din priviri ca ar fi cazul sa inceteze pana nu ajungeau sa se omoare reciproc.
-Daca mai indraznesti vreodata sa ma ameninti cu politia, eu te-as sfatui sa te gandesti de doua ori inainte. Stii prea bine ca daca o incurc eu, iti sapi singur groapa. Nu numai ca vor afla ai tai ca tragi pe nas in timpul liber, dar vei putea fi suspectat de complicitate, caci m-ai acoperit de mai multe ori cand ma ocupam de livrari. Depinzi de mine, asa ca nu te juca cu focul. Iar in legatura cu Jessica, nu-ti face probleme. Am eu grija de ea, a incheiat brunetul aspru, starnind si mai mult nervozitatea varului sau.
De aceasta data s-a abtinut in schimb, caci era perfect constient de veridiciatea cuvintelor lui Ryan. Desi ura asta din tot sufletul, trebuia sa cedeze. Era unica solutie in acel moment tulburator. Cel putin pentru moment.
Scuturandu-si amandoi hainele de praf, si-au aruncat o ultima privire fulgeratoare, dupa care au plecat in directii opuse, incercand sa-si potoleasca cu greu starea pe care o imparteau si care le macina sufletul intunecat de furie si ura.
***
-Ce-a durat atat? Si ce-i cu tine in starea asta? a intrebat Dean bulversat, de indata ce prietenul sau si-a facut loc in sufragerie.
-Chiar atat de rau arat? a intrebat el cu un zambet amar pe chip, aruncandu-si cheile de la masina pe fotoliu.
-Sa spunem doar ca arati de parca te-ar fi calcat tractorul in sapte stiluri diferite.
-Tare, a replicat barbatul ironic, scotand o bere din minibar.
-Serios acum, ce s-a intamplat?
-O mica disputa cu varul meu preferat. Nimic important. Acum, am venit ca sa discutam lucruri mai serioase, a adaugat el relaxat, deschizand doza de indata ce s-a facut confortabil pe canapea.
-Destul de puternic Chris, ha? l-a tachinat Dean amuzat, primind o privire acida in schimb.
-Daca iti arde mai degraba de glume proaste decat de operatiune, atunci anunta-ma si am sa revin cu alta ocazie, a repicat acesta iritat.
-Scuze, scuze, nu sari! Esti sigur ca nu ai vrea sa vorbim despre Jessica mai intai? a ranjit barbatul fara niciun pic de subtilitate.
A oftat adanc, luand o gura mare din berea proaspat desfacuta. Intuia ca se va ajunge in acel punct la un moment dat, insa nu se gandea ca lucrurile aveau sa se petreaca atat de repede.
-Sunt cat de poate de sigur ca nu sunt prea multe de zis, a mormait el mai mult in barba.
-Ryan, Ryan, ce naiba ti-a facut fetita asta? a chicotit amicul sau amuzat, pastrandu-si acelasi zambet sicanator pe fata.
-Sa dea dracu daca stiu! a replicat brunetul infrant, dorind sa isi aprinda dintr-o data o tigara.
-Sper ca esti constient de faptul ca sansele sa te ierte pentru ceea ce urmeaza sa facem sunt aproape nule, nu?
-Ma stii doar, sunt un optimist convins. O sa gasesc eu o solutie.
-Tu chiar n-ai de gand sa renunti la ea, nu?
-Eu nu renunt niciodata la nimic, a afirmat acesta sigur pe sine, refuzand sa arate vreo urma de slabiciune.
-In regula atunci, eu iti urez mult succes. O sa ai mare nevoie cu incapatanata aia mica, a inceput Dean sa rada, facandu-l pe Ryan sa isi dea ochii peste cap.
-Si acum revenind la subiectul principal. Cum stam cu tinta?
-Nu prea bine, stii si tu ca e o perioada destul de agitata. Daca vrem ca lucrurile sa se termine cat mai rapid, propun sa o includem pe Jessica in plan. E singura solutie ramasa.
-Pff, chiar speram ca nu vom fi nevoiti sa ajungem pana aici, a murmurat el nemultumit, indreptandu-si privirea spre fereastra.
-Cu totii speram, dar daca ea e cea care ne-a bagat in rahat, tot ea sa ne scoata. Rezultatul va fi oricum acelasi.
-In regula atunci, o sa te sun eu sa-ti spun cand sa incepeti derularea planului. Sa nu faceti nimic fara acordul meu, a ordonat brunetul concis, parca dorind sa amane cat mai mult marele moment decisiv.
Daca nu s-ar fi indragostit de Jessica lucrurile ar fi fost atat de usoare.
-Ok, dar sa nu dureze prea mult. Lumea a inceput sa se cam sature de toata asteptarea asta enervanta.
-Crezi ca mie nu mi-a ajuns? a intrebat acesta indignat. Maine seara cel tarziu o sa-ti dau telefon. Sa fii pe faza.
-Mereu sunt. Oh, apropo. Am nevoie de o arma. A mea s-a distrus intr-o ambuscada si toate pistoalele de rezerva sunt la sediu.
-Stai asa, o sa ti-l dau pe al meu, i-a sarit Ryan in ajutor, cautand mai apoi prin buzunarul interior de la geaca, loc unde si-l tinea de fiecare data.
Observand ca nu e nici urma de arma, a marait scurt, banuind instantaneu cauza pierderii sale.
-La dracu, cred ca am scapat-o in lupta cu idiotul ala! a scrasnit el printre dinti, scuturandu-si inca o data haina.
-Lupta? La cat de ravasit arati i-as zice mai degraba razboi! a chicotit Dean din ce in ce mai amuzat de situatie. Lasa-ma sa ghicesc! Jessica a fost cauza, nu?
-Refuz sa mai raspund la orice intrebare care contine numele Chris sau Jessica in ea. Deci vii cu mine pana la sediu sa-ti dau o noua arma, sau pot sa plec? l-a expediat barbatul rapid, ridicandu-se de pe canapeaua moale.
-Poti sa pleci, mi-e lene sa ma deplasez pana acolo. S-ar putea sa vin maine dimineata in schimb. Asta in caz de nu intrerup... ceva.
-Eu am iesit! Pa, pa! a strigat Ryan exasperat, parasind intr-un final apartamentul spatios.
***
Se plictisise oribil de tare. Trecusera aproape sase ore de cand brunetul lipsea, iar ea a ramas ca de obicei singura, fara nicio activitate productiva de facut. Uneori se intreba de ce era mereu atat de ocupat omul acela, insa de fiecare data renunta sa se mai strofoace, constientizand faptul ca era un subiect tabu. Concentrandu-se pe micile pete si semne de pe tavan, a tresarit considerabil in momentul in care a auzit usa deschizandu-se printr-un scartait lung. Si-a intors privirea instinctiv, vazandu-l in prag pe nimeni altul decat maretul Moore, stand rezemat cu umarul de cadrul usii si avand aceeasi privire ademenitoare si misterioasa dintotdeauna. Parul ii era mai ciufulit decat de obicei si chiar daca asta nu il facea decat sa arate si mai atragator, nu putut sa nu remarce vanataia destul de urata din zona mandibulei. S-a incruntat confuza, ridicandu-se brusc de pe pat.
-Ce-ai patit?
Chiar daca nu asta si-a dorit initial, vocea ei suna mult mai ingrijorata decat ar fi planuit, lucru care l-a facut pe Ryan sa zambeasca slab si sa se indrepte cu pasi lenti spre ea.
-Ce, asta? Doar o zgarietura, a replicat el degajat, lipindu-si cast buzele de ale ei.
Fara sa fie luata prin surprindere de sarutul neanuntat de mai devreme, i-a raspuns aproape imediat, caci ajunsese sa devina deja o obisnuinta. Daca i-ar fi spus cineva vreodata ca asa aveau sa stea lucrurile intre ei doi la un moment dat, probabil ca l-ar fi ironizat, si-ar fi batut joc de el si mai apoi i-ar fi ras in fata. Dar niciodata nu se stie in ce situatii incurcate si tumultoase te poate pune viata. Asa cum niciodata nimic nu e ceea ce pare a fi.
-Draguta zgarietura, cum ti-ai capatat-o? a intrebat ea de indata ce si-au dezlipit buze incinse, facand contact vizual cu el totodata.
-Ce mai conteaza? Sunt viu deci e in regula, a incercat barbatul sa faca caz de necaz, pastrandu-si in permanenta masca impenetrabila.
-Daca zici tu, a ales ea sa nu mai insiste, caci banuia ca nu avea sa ajunga oricum nicaieri.
-Ti-am adus ceva, a declarat Ryan zambitor, punand pe pat o sacosa mica de cumparaturi.
A ridicat sceptica o spranceana, temandu-se sa nu fie unul dintre cadourile indecente specifice brunetului. A ramas insa profund surprinsa in momentul in care a remarcat continutul pungii, un zambet cat se poate de sincer imprimandu-i-se pe buze.
-Oh, Doamne! Nu pot sa cred ca ti-ai amintit de chestiilea astea! a exclamat ea vizibil miscata, scotand din sacosa o cutie de lapte, trei ciocolate cu arome diferite si un pachet elegant de Vogue rosu.
-Pai, dupa o zi intreaga in care ne-am certat pe tema lipsei laptelui de la mine din casa, cum as fi putut sa uit? a spus el chicotind. Iar in legatura cu ciocolata, nu stiam ce umplutura iti place, asa ca am luat mai multe. Si cred ca te-ai saturat sa astepti mereu sa primesti cate o tigara de la mine.
Nu stia ce se mai zica. Poate ca a fost dintotdeauna o persoana rece si aproape imposibil de impresionat, insa gestul dragut al lui Ryan a reusit sa-i atinga o coarda sensibila, facandu-i ceva necunoscut si impetuos sa freamete nestingherit pe interior. Iar asta nu era de bine. Nu era bine deloc. Nu trebuia sa uite ca tot ceea ce voia era sa scape din acel loc cat mai repede cu putinta. Dar de ce sederea acolo i de parea dintr-o data mult mai agreabila, daca nu chiar placuta? Schimarea brusca din atitudinea a brunetului nu ii aducea decat probleme. Daca ar fi ramas acelesi nesuferit insuportabil de acum ceva saptamani, cu siguranta lucrurile erau mult mai usoare pentru ea in momentul actual.
Nestiind exact cum sa-i multumeasca in cuvinte, i-a aruncat unul dintre cele mai dulci zambete ale sale, punandu-si mainile dupa gatul lui si sarutandu-l cu ardoare. In acea clipa, Ryan simti furnicaturi trepidante prin tot corpul, infigandu-si o mana in parul ei pentru a putea adanci si mai mult sarutul, ce reusea sa aprinda il el atatea sentimente arzatoare. Ar fi vrut sa ii spuna ceea ce simte, sa ii sopteasca la ureche cat de mult a reusit sa-i dea lumea peste cap, dar soneria inconfundabila a telefonului sau mobil avea ca de obicei alte planuri pentru el.
A mormait frustrat, dezlipindu-se de trupul ispititor al Jessicai. S-a intins mai apoi dupa telefon, intrebandu-se de ce trebuia de fiecare data sa sune in cele mai nepotrivite momente. A privit pret de trei secunde numele apelantului, dupa care a raspuns usor iritat:
-Ce s-a mai intamplat?
In tot acel timp, satena ii urmarea atent fiecare reactie, de la cutele fine care i se formasera initial pe frunte, pana la expresia perplexa si aspra ce ii impanzise in cele din urma chipul.
A inchis telefonul brusc, lasandu-l sa ii cada din mana. In mod oficial destinul ii jucase cea mai mare si crunta farsa posibila.