Play or be played

Capitolul 3

*Din perspectiva autorului*

Jessica nu mai schita niciun gest, ci continua sa stea nemiscata, privindu-l din ce in ce mai insistent pe brunetul din fata ei ce nu parea sa o fi observat inca. Nu stia ce sa faca sau cum sa reactioneze asa ca lipsa totala de mobilitate era singurul lucru la indemana. Mereu a stiut ca are un ghinion teribil, dar de data asta era prea de tot. 

Reusind in cele din urma sa se adune, s-a pierdut rapid in multimea de oameni cu gandul de a-si gasi prietena cat mai urgent posibil, caci nu mai avea de gand sa ramana la aceasta petrecere nici macar o secunda in plus.

-Bonnie! a strigat aceasta de indata ce a vazut-o asezata la masa sorbind incet dintr-un cocktail scump, cu alcool cel mai probabil.

-Hei, te-ai intors deja?

-Trebuie sa vorbim acum! i-a soptit satena la ureche in timp ce lua o gura din bautura acesteia, incercand sa nu atraga prea mult atentia celor de la masa.

-Noi mergem sa mai luam ceva de baut, a anuntat Bonnie inainte sa se ridice de pe canapea, urmandu-si prietena.

-Ce este? a intrebat acesta confuza odata ajunse in baie, singurul loc unde era cat de cat mai liniste.

-E aici, Bonnie! Nu-mi vine sa cred! a strigat Jessica panicata, gesticuland nervos si incercand din greu sa se calmeze.

-Cine e aici? Ce naiba e cu tine?

-El! El e aici! a continuat saneta si mai agitata decat inainte.

-Poti fi te rog putin mai explicita? Sunt o gramada de specimene masculine pe aceasta planeta sa stii, a adaugat Bonnie pe un ton ironic.

-Cum dracu poate fi posibil sa nu te prinzi? Despre cine oare as putea sa vorbesc? a adaugat fata, simtind deja cum nervozitatea ei atinge cote maxime.

Bonnie a stat o clipa sa contempleze lucrurile, dupa care expresia i s-a schimbat din una confuza in una surprinsa si usor socata.

-Pe bune, el? a spus aceasta punand accent pe ultimul cuvant.

-Da Bonnie, chiar el. Plecam acum.

-Ce? Stai! Nu putem sa plecam asa pur si simplu. Ce vor zice restul? Nici macar nu a inceput bine petrecerea.

-Nu-mi pasa, gasim noi o scuza. Eu aici nu mai stau oricum. Daca vrei sa ramai, fie. Plec singura.

-Jess, nu te incapatana. Stii doar ca Vanessa nu te va lasa sa pleci.

-O sa stie? Cand o sa isi dea ea seama ca nu mai sunt aici, eu deja ma voi intinde linistita in patutul meu confortabil.

-Dar el te-a vazut macar?

-Nu stiu, nu cred. Dar nu voi ramane aici ca asta sa se intample.

-In primul rand, daca nu te-a vazut nici nu are cum sa o faca. Noi suntem cu grupul nostru, iar el cine stie pe unde are masa. Nu va veti intalni. Pe de alta parte, in caz ca te-a observat  ar fi destul de penibil sa pleci asa din senin pentru ca isi va da seama ca ai facut-o din cauza lui. 

-Si ce propui, Bonnie? Sa ma ascund toata noaptea? a intrebat Jessica contrariata.

-Ai putea incepe prin a te relaxa, pentru ca arati de parca doar ce ai avut o intalnire cu Tutankamon iar acesta te-a cerut in casatorie in timp ce extraterestrii invadau Terra.

-Nu-i deloc amuzant sa stii! a exclamat satena frustrata, incrucisandu-si bratele la piept.

-Oh haide, Jessy! Da-o naibii de treaba! Te agiti mult prea mult pe un subiect care ar trebui sa te lase rece. E aici? Si ce daca? In cel mai rau caz o sa te vada si ori o sa te trateze cu indiferenta, ori o sa iti zabeasca subtil in coltul gurii si gata. Nimic mai mult nu se poate intampla, caci de data asta fiecare e in treaba lui iar voi doi nu aveti nicio legatura unul cu altul.