Play or be played

Capitolul 7

Continuam sa stau lipita de perete fara nicio expresie pe chip, singurul lucru la care eram capabila sa ma gandesc fiind modul in care o sa il fac pe idiotul de Ryan sa se simta exact asa cum ma simteam eu acum: confuza si extrem de furioasa. 

Si pana la urma, ce-a fost asta? De ce vroia atat de mult sa stie daca m-am mai culcat sau nu cu vreun alt tip? Si mai ales, de ce naiba nu l-am mintit? Oh, as da orice sa dau timpul inapoi si sa ii sterg zambetul ala enervant dupa fata lui perfecta! 

Cu siguranta lucrurile trebuiau si aveau sa se schimbe, caci in momentul de fata acumulasem atata ura in suflet incat imagini din ce in ce mai sadice incepeau sa prinda contur in mintea mea, Ryan fiind protagonistul in toate. Ah, cat puteam sa il urasc pentru ce imi facea!

Am inspirat adanc aer in piept si mi-am indreptat spatele incercand sa adopt o pozitie cat mai impozanta, cu scopul de a-mi reveni cat de cat din starea de nervozitate in care ma aflam si de a incerca sa imi gandesc cat se poate de limpede urmatoarea miscare. 

Pana acum abordasem totul atat de gresit, aproape ca l-am invitat sa isi bata joc de mine prin atitudinea mea deloc gandita. Am stat mult prea mult in defensiva si se pare ca el este un atacant destul de bun, caci nu am reusit sa ajung nicaieri facand pe inabordabila. Nu am sa mai fug si nici nu am sa mai incerc sa neg atractia fizica evidenta pe care o am fata de el, in schimb am sa fac tot posibilul sa folosesc absolut orice in avantajul meu pentru a castiga runda urmatoare. Va fi destul de greu, dar vom vedea noi cine rade la urma dragule.

Un vag miros de ars m-a trezit din visare, constatand speriata ca vine din bucatarie. Cine m-o fi pus sa o las pe Bonnie in preajma unui aragaz?

-Ce naiba se intampla aici? am intrebat eu panicata, intrand in graba peste cei trei care incepusera deja sa rada de mama focului.

-Eh, se pare ca au iesit mai crocante decat ar fi trebuit, a raspuns Bonnie incurcata, gesticuland spre asa-zisele clatite.

-La naiba Bonnie, cand ai sa inveti si tu ca gatitul nu e pentru tine? am intrebat eu gesticuland teatral, deschizand apoi geamul pentru a mai indeparta din mirosul inecacios.

-Hei, nu da vine numai pe mine! Daca ziceai ca eu sunt praf, stai sa-l vezi pe Dean, a adaugat bruneta chicotind.

-V-ati gasit, ce pot sa spun.

-Oh, dar eu chiar vroiam sa mananc clatitele alea, s-a plans Dean privind dezastrul din farfurie.

-Carati-va de aici, ma ocup eu! am spus eu oftand prelung.

 -Hai nu-mi zice ca stii sa si gatesti! a exclamat Ryan usor surprins.

-Sunt doar clatite, nu trebuie sa cunosti arta secreta a bucatelor ca sa faci asa ceva, i-am raspuns eu sarcastic.

-Admirand capodopera celor doi, n-as fi chiar atat de sigur, a replicat el razand.

-Bine, hai ca noi va lasam. Speram sa va iasa macar voua comestibile! a spus Dean, tragand-o pe Bonnie dupa el afara din bucatarie.

In mod cert intre astia doi se intampla ceva de vor sa fie intruna singurei, dar atata timp cat nu aud zgomote dubioase venind din camera de alaturi eu sunt fericita. Of Bonnie, norocul tau ca nu sunt o persoana prea suparacioasa caci altfel cred ca te renegam de multe ori ca prietena la cate dati m-ai lasat tu balta in favoarea baietilor.

Intorcandu-mi privirea, l-am observat pe Ryan care statea rezemat de masa privindu-ma cu un zambet pervers, asteptandu-se cel mai probabil sa il dau afara din clipa in clipa, ca mai apoi sa inceapa inevitabil sa ma tachineze si implicit sa ma scoata din sarite. Nu si de data asta, scumpule.

-Ai de gand sa ma mai privesti mult cu moaca de cuceritor, sau imi dai si mie faina de pe masa? am intrebat eu zambindu-i ironic.

Acesta a chicotit vizibil surprins de replica mea, dupa care mi-a inmanat faina ceruta si si-a sprijinint apoi coatele de masa, incepand sa ma analizeze din cap pana in picioare.