Play or be played

Capitolul 2

Mi-am aruncat privirea in jur incercand sa imi localizez prietena, in timp ce imi aranjam discret parul rebel si sorbeam ultimul strop din cafeaua recent cumparata de la Starbucks-ul de vis-a-vis. Cat s-o fi facut ceasul?

-Hei, Jess! Aici sunt, s-a auzit dintr-o data vocea ridicata a lui Bonnie, care gesticula caraghios in mijlocul multimii de oameni in speranta ca o voi zari.

-In sfarsit! Ma pregateam sa te sun si crede-ma ca nu ti-as fi adresat cuvinte prea ortodoxe. Ce naiba ai facut pana acum? i-am spus eu pe un ton serios, dar chipul vesel si relaxat ma cam dadea de gol.

-Traficul e de vina scumpo si nu mai face aici pe suparata cu mine ca nu iti iese. Vad ca cineva se simte excelent dupa seara trecuta. Vreau sa stiu tot!

-Oh haide, Bonnie! Doar nu vrei sa iti descriu si lenjeria lui intima acum.

-Ma sa stii ca pe mine nu ma deranjeaza. Doamne, nu imi vine sa cred ca tu, adica tu, nu mai esti virgina! Vreau sa zic, vorbim de tine aici!

-Am prins ideea de la primul tu, sa stii. 

-Deci esti o norocoasa. Tipul ala arata atat de...mrr! N-am cuvinte! a continuat aceasta visatoare muscandu-si usor buza la sfarsit.

Am inceput sa chicotesc dupa care am privit absenta strada. Avea dreptate, tipul acela arata genial. Nici macar eu nu am putut sa-i gasesc vreun defect si toata lumea stie ca sunt cel mai dur critic cand vine vorba de estetic sau frumos, in orice domeniu.

-Da, stiu.

-Cum il chema apropo?

M-am incruntat usor incercand sa imi amintesc daca ne-am prezentat macar, desi puteam sa jur ca nu o facusem. Wow, nu pot sa cred ca nici macar nu ii stiam numele. Dar pana la urma, ce relevanta are? Oricum la cum ma stiu l-as fi uitat dupa primele zece minute.

-Habar nu am, am raspuns eu sec.

-Serios?

-Daca-ti spun. Cui naiba crezi ca i-a mai pasat de formalitati de genul? am continuat eu usor amuzata iar Bonnie a inceput sa rada.

-Unele lucruri nu se schimba niciodata presupun, a adaugat aceasta inainte ca o alta silueta sa isi faca aparitia prin multime, prinzandu-ne pe amandoua intr-o imbratisare puternica.

-Ce fac fetele mele? 

Am zambit larg cand m-am intors si mi-am vazut prietena cea blonda. Chiar ma intrebam cat o sa mai dureze pana sa-si faca intrarea si ca de obicei a ajuns ultima.

-Vanessa draga mea, tin minte ca ti-am luat un ceas de ziua ta. Ce ar fi sa incepi sa-l folosesti? Nu ca e o idee grozava? a spus Bonnie pe un ton ce se vroia invinuitor, dar amandoua stiam ca glumeste.

-Imi pare atat de rau ca am intarziat.

-Iar, am intrerupt-o eu amuzata. Iti pare rau ca ai intarziat iar, am adaugat eu punand accent pe ultimul cuvant.

-Ok stiu ca eu sunt mereu aia ca intarzie dar hei, de data asta am o explicatie plauzibila pentru care o sa ma iubiti.

-Si anume?

-Deci sunt acesti prieteni de familie care organizeaza o super petrecere la cel mai scump si select club din oras in cinstea absolvirii fiului lor. Adam, il stiti. M-au rugat asadar sa ii ajut cu organizarile si mi-au spus ca as mai putea sa imi aduc vreo doua-trei prietene. 

-Unde e partea in care se presupune ca ar trebui sa te iubim? am intrebat eu ironic, ridicand o spranceana.

-Umm..asta?

-Deci tu vrei sa-mi spui ca te astepti sa fiu incantata de ideea de a-mi petrece cateva ore din viata la o petrecere de fite, inconjurata de snobi, intr-un loc in care pretul unei ape minerale depaseste ca numar IQ-ul celor aflati in sala? Ai dreptate. De ce nu m-as entuziasma? am continuat plina de sarcasm.