Play or be played

Capitolul 23

-Ti-a dat cineva voie sa iesi din camera? s-a rastit Aiden nervos, ridicandu-se brusc de pe scaunul pe care statea.

-Din moment ce usa era deschisa, am dedus ca as cam avea voie, am raspuns eu cu ironie in voce, incrucisandu-mi defensiv bratele la piept.

-Tu chiar nu poti sa te abtii niciodata sa ma enervezi? a spus acesta amenintator, pozitionandu-se impunator in fata mea.

-Tu chiar trebuie sa fii un frustrat morocanos tot timpul? am intrebat eu batjocoritor, stiind prea bine faptul ca asta il va scoate si mai mult din sarite.

-Cu tarfe ca tine imi permit! s-a repezit barbatul nervos, prinzandu-ma brutal de tricou, dar a fost oprit la timp de Ethan care l-a tras cu putere in spate, oprindu-l din ce incepuse.

-La dracu, Aiden! Ai auzit prea bine ce a zis Moore, n-avem voie s-o atingem.

Am incercat cu greu sa ignor faptul ca nenorocitul asta m-a numit din nou tarfa si am inceput sa procesez la cine se referea Ethan. Cine naiba este Moore?

-Ti se pare ca Moore e aici? a intrebat el sfidator, indreptandu-si privirea plina de venin spre mine.

-Ti se pare ca nu o sa afle daca ii faci ceva?

-Despre cine dracu tot vorbiti? am izbucnit eu confuza, facandu-i pe toti barbatii prezenti in camera sa ma priveasca ca si cum mi-ar mai fi crescut inca un cap, incepand mai apoi sa rada pe nerasuflate.

-Doamne, nu pot sa cred ca tocmai ai intrebat asta! a spus Aiden tinandu-se de burta, fara a-si putea stapani rasul copios in schimb.

-Vorbeste serios, sau isi bate joc de noi? a adaugat unul dintre barbati, la fel de amuzat ca si restul de altfel.

-Ce-ar fi sa va reveniti din soc si sa imi raspundeti si mie la nenorocita aia de intrebare? Nu e ca si cum as fi intrebat cine este Obama ca sa va mirati atat, i-am intrerupt eu deranjata.

Si acum serios, chiar nu intelegeam ce era atat de uimitor la faptul ca nu ii cunosteam identitatea tipului. Desi trebuia sa recunosc ca imi aduceam aminte vag de acest nume, asta nu-mi spunea mare lucru, fiind complet nelamurita si depasita de situatie.

-Tu stii si altceva despre Ryan in afara de faptul ca e brunet si are ochi albastri? a intrebat Aiden sarcastic, facandu-ma sa ma incrunt confuza.

-Pai mai stiu si ca e un idiot arogant in majoritatea timpului, dar ce legatura are?

-Are legatura atunci cand locuiesti cu cineva sub acelasi acoperis si nici macar nu ii stii numele de familie, a raspuns acesta cu un zambet ironic pe chip.

Nu am mai zis nimic, in schimb am inceput sa ma gandesc serios la cuvintele lui Aiden de mai devreme. Avea atata dreptate, nu stiam nimic despre Ryan si asta era destul de ciudat tinand cont de faptul ca il cunosteam totusi de ceva timp. Si ce era si mai deranjant era faptul ca mereu imi dadea impresia ciudata cum ca el ar sti destul de multe despre mine, ceea ce era al naibii de frustrant. Firar sa fie! Acum ca am realizat asta, o dorinta idioata de a afla mai multe despre acest ingamfat pervers incoltea treptat in sufletul meu, consumandu-ma pana la refuz, mai ales ca stiam prea bine faptul ca Ryan cu siguranta nu avea sa imi ofere prea multe informatii pe tava. Aveam atatea intrebari si totusi nimic nu parea sa fie in favoarea mea in acel moment.

-Ce-ai zice sa nu mai privesti ca o idioata in gol si sa imi spui ce dracu cauti aici? m-a trezit Aiden la realitate, cu obisnuita tonalitate si atitudine rautacioasa.

-Imi e sete, am raspuns scurt, dorind sa urc cat mai repede inapoi in camera care imi oferea avantajul singuratatii.

Nu suportam sa ma aflu in preaja acestor barbati mai mult de cinci minute, asa ca nu doream sa mai pierd timpul.