[…]
Am tresarit, strangandu-mi ochii cand vaza a zburat prin fata mea si s-a izbit de perete, scotand un zgomot strident si imprastiindu-se in mii de bucati pe podea.
Am incercat sa imi pastrez calmul si m-am intors spre Harry. Scoase un urlet disperat care imi ingheta sangele in vene. Isi infipse degetele in parul ondulat, strangandu-le in jurul buclelor si aplecandu-se in fata, continuand sa maraie si sa isi stranga dintii de furie.
- De ce nu mi-ai spus? Nu se uita la mine, avea inca privirea in podea. Am inghitit in sec.
- Eu… nu am stiut cum sa iti spun… m-am balbait speriata si voiam sa merg langa el sa il ajut, dar nu aveam curajul s-o fac.
Scrasnetul dintilor lui s-a auzit pana la mine, am respirat socata cand am vazut sange scurgandu-se din palma lui si mi-am pus mana la gura inspaimantata. Era palma in care strangea medalionul, il strangea atat de tare incat marginile lui i-au intrat in piele.
S-a ridicat din nou si era pentru prima data cand imaginea lui Harry ma speria cu adevarat. Furia din ochii lui imi oprea bataile inimii si felul in care buzele ii tremurau si ochii priveau mariti spre un punct fix ma facea sa ma gandesc si la sanatatea mintala a lui Harry, nu doar a mea. Acum, arata cu adevarat ca un demon.
M-am apropiat un pas de el cand am vazut o lacrima scurgandu-se din coltul ochiului sau desi nu parea constient de ea. Innebuneam, ma uram pentru ca ii provocasem toata durerea asta si as fi facut orice sa i-o pot lua.
- Te rog, spune-mi ce pot sa fac. Am spus disperata, incepand sa imi agit mainile din cauza sentimentului de teama.
Tacu pentru un timp, fara sa se uite la mine, privind fereastra cu aceeasi expresie dura si imposibil de citit. Apoi m-a surprins scotand un ras amar si melancolic, care reflecta perfect felul in care razi in fata mortii atunci cand stii ca nu mai ai nicio sansa. Harry isi pierdea mintile inaintea mea.
- Ce ai putea sa faci, Katherine? Nu poti sa mai faci nimic. Esti sora mea acum.
[…]
- Trebuie sa plecam! Imi prinse bratul tragandu-ma deja pe salon si l-am oprit confuza, fixandu-mi privirea in ochii lui.
- Ce?! Harry, mai raman putin cu ea…
- Trebuie sa plecam acum, Katherine. Drake a atacat casa lui Carter. Sopti incruntat spre mine si mi-am simtit picioarele inmuindu-se in urmatoarea secunda.
- Ce?! Am expirat stupefiata. Am incercat sa spun si altceva dar balabaiala mea nu ma ajuta.
Harry nu spuse mai multe si ma trase din nou dupa el, prinzandu-mi mana si aproape tarandu-ma pe hol.
- Harry, asteapta! Nu putem sa plecam asa, unde sunt ceilalti? M-am oprit din nou, devenind mai agitata din cauza comportamentului sau.
- Au plecat deja, spuse fara sa ma bage prea mult in seama si tragandu-ma la timp din fata caruciorului cu medicamente in care eram la un pas sa intru.
- Cum s-a intamplat asta? Cand au venit? Cum…
Am inceput sa insir intrebarile disperata si se opri, intorcandu-se aproape furios spre mine si apropiindu-mi fata de a mea.
- Asculta-ma: inceteaza sa mai pui intrebari si fa ce iti spun daca vrei sa mai ramai in viata.
Am expirat speriata privind in ochii lui verzi si duri pe care nu ii mai recunosteam si nu stiu daca imi era teama mai mult de ce spunea, sau de felul in care o facea…