Neînfricat
Urechile mi se infunda brusc in momentul când aud tragaciul pistolului, glontul iesind din capatul sau, indreptandu-se cu o viteza fulgeratoare spre mine, privindu-l atenta, stand nemiscata, simtind cum toti muschii mei imi paralizeaza, inghitindu-mi limba, marindu-mi ochii cat cepele, doar privind, auzind pe fundal doar tipatul lui Gate. Un tipat, ce era ca un tiuit in urechi, ce te incomoda, dar era de suportat, pentru ca nu era atat de puternic. Imi inchid ochii , strangandu-i strans, scotand un icnet de durere. O durere, in zona abdominala. Simteam o usturime intepatoare, precum mii de ace ce ma intepau in zona, unde glontul imi patrunse-se carnea. Instinctiv, imi duc mana catre abdomen, in locul de unde simteam cum sangele se scurge pe pielea mea, in jos, picurând pe asfaltul rece. Imi lipesc palma peste rana, dupa care ma uit la ea, vazand sange, un sange de o culoare inchisa. Respir sacadat, corpul începând a-mi tremura, uitandu-ma la tipul din fata mea ce trase-se in mine cu arma, lasandu-mi privirea din nou in jos, simtind cum trupul meu, cade in aer, asteptand sa simt asfaltul tare si rece sub spatele meu, dar doua brate puternice, ma prind rapid, inainte ca spatele meu sa faca contact cu asfaltul. Acesta fiind Gate, mainile lui cuprinzandu-mi corpul in intregime, privirea sa fixand-o pe a mea. Ii priveam ochii sai precum safirul ce acum erau inundati de lacrimi. Era ceva uimitor, ceva inexplicabil pentru ca il vedeam pe Gate, pentru prima data ca plange, vedeam pentru prima data un criminal psihopat ca varsa lacrimi, lacrimi ce pareau a fi de durer de tristete din cauza mea. Dar chiar si asa, daca ma gândesc mai bine, si criminalii psihopati au suflet si lacrimi chiar daca ei nu arata asta in fata celor din jurul sau. Poate ca el considera faptul ca daca versi lacrimi, te face slab in fata dusmanilor dar , nu era asa. Doar constiinta lui credea asta, cum lacrimile si bunatatea ce o porti in tine, te face in fata dusmanilor slab si te trage in jos. Cu toate astea, nu avea incredere in el, dar era normal, a fost dezamagit si inca este. A suportat un soc puternic de când era mic copil si inca nu a iesit din acel soc, este si normal. Il inteleg, la naiba ca il inteleg. Ochii mi se inchideau incetu cu incetu, simtind cum sangele curgea din ce in ce mai mult din rana, tipetele lui Gate devenind din ce in ce mai aprofunzate, deschizandu-mi ochii mai larg, uitandu-ma la el, ultimul pe care il mai puteam auzi, fiind un foc de arma, simtind cum corpul face contact cu asfaltul, capul cazandu-mi intr-o parte, ochii inchizandu-mi-se din nou.
- Louise, iubito nu. Mainile lui Gate imi apuca capul intre ale sale, zguduindu-ma usor. Haide trezeste-te, nu imi face asta.
Imi deschid ochii din nou, crapandu-mi buzele, respirând incet, uitandu-ma la ochii sai care erau in continuare plini de lacrimi. Inca plagea. Plangea pentru mine.
- Plangi... Soptesc cu o voce ragusita si joasa. Criminalii, nu...nu plang, pen...pentru...fete ca...c...ca mine.
- Sunt un criminal, cu o inima franta. Dar tu esti ingerul meu frumos.
Vocea sa blanda si tandra, ma face sa schitez un mic zambet pe fata, ridicandu-mi bratul spre fata sa, lipindu-mi palma de obrazul sau, mangaindu-l incet si delicat in timp ce mana imi tremura.
- Ce vrea sa...s...sa sem...nifice asta ?
Il intreb curioasa de afirmatia sa si totodata confuza.
- Semnifica faptul ca daca sunt un criminal cu probleme psihice nu inseamna ca nu am un suflet si nu pot sa plang pentru ingerul meu pazitor care e gata sa i se franga aripile fara sa mai poata zbura si sa traiasca viata care i se ofera. Semnifica ca eu pot iubi cu adevarat si nu vreau sa pierd fata care imi da putera sa rezist pe acest pamant, nu vreau sa pierd ingerul care ma face sa zâmbesc de fiecare data când il vad si ii simt iubirea , caldura sa sufleteasca. Intelegi ? Nu sunt asa cum cred toti ca sunt. Am un suflet, care era mort, dar acum cu aparitia ta, el a inviat din nou, pentru ca a simtit iubirea ta pe care o emani. Nu stiu ce inseamna acest cuvant, nu stiu ce poate oferi, dar stiam o data, iar tu ma poti face sa inteleg din nou, deci te rog nu ma lasa iubito.
Zâmbesc, lasandu-mi mana sa imi pice de pe fata sa, nevenindu-mi sa cred ca ceea ce a spus el este real. Il iubeam, il iubeam cu toata fiinta mea si totusi nu stiam ce sa ii raspund deoarece nu mai puteam nici sa gândesc din cauza durerii ce ma presa din ce in ce mai mult. Totul era prea greu pentru mine in momentul de fata, dar el, el imi da puterea sa tin ochii deschisi, sa nu ii inchid pentru a ma lasa invaluita de intuneric. Intunericul ce probabil putea fi moartea mea.
- Louise, spune ceva iubito te rog!
- Nu Gate.
- Nu ce ?
Inghit in sec, muscandu-mi usor buza, inchizandu-mi ochi si redeschizandu-i incet, tragad aer in piept si expirandu-l afara.
- N...nu am sa ....nu am sa te las Gate. Soptesc cu greu, apucandu-mi intre dinti buza inferioara tragand usor de ea, respiratia devenind din ce in ce mai grea pentru mine, un nod enervant oprindu-mi caile respiratorii.
- Iubito, trebuie sa fugim. Replica acesta furios dar si nervos in acelasi timp.
- Un...unde ?
- Oriunde, vor veni alti oameni dupa mine, pentru ca le-am omorat capul echipei. Trebuie sa ne ascundem.
- Gate, nu pot merge.
- Ba da, poti, te ajut eu, haide.
Bratele sale se aseaza in jurul taliei mele ridicandu-ma incet, stabilindu-mi echilibrul, indrptandu-mi instinctiv mana spre zona ranita, lipindu-mi palma tare, scotand un icnet de durere, strângând tare din dinti.
- Aauh! Gate, m...ma...ma doare.
- O sa scapam iubito iti promit.
- Nu Gate! Tu trebuie sa te ascunzi...n...nu eu .
- Ce tot spui acolo?
- N...nu...nu Gate. Nu merg...tre...treb...trebuie sa ....sa merg la ...s...spital.
- Nu poti merge fix acum la spital esti dusa?
- Gate! Nu mai re...nu mai rezist mult.
Rasuflu usor, sprijinindu-ma de el, facand pasi mici simtind cum ma trage spre el catre o padure.
- Ai inebunit ? Ma...ma -inghit in sec-ma duci in padure?!
Ma uit la el, simtind cum isi incordeaza muschii oftând suparat si speriat in acelasi timp, simtind cum ma taraste dupa el prin padure. Imi indrept privirea spre a lui, apoi spre cer, vazand cum norii se aduna acoperind cerul albastru deschis precum o floare de nu-ma -uita, insotiti de tunete si fulgere, ce faceau ca padurea sa devina mai infricosatoare decat era.
- Gate, tr...tre...trebuie sa iesim din padure.
- Louise, poti sa taci macar o data ? Stiu si eu asta.
- Ohh! Gate ma doare.
- Am inteles si eu asta, vrei sa nu te mai vaiti ca o baba de 80 de ani ?! Ma enervezi.
Imi dau ochii peste cap, tinandu-mi palma lipita de abdomen, in zona ranita, de unde sangele incepuse sa se inchege, alergând dupa el. Schioptam din ce in ce mai mult, deoarece mici intepaturi incep sa isi faca loc in intreg coprul meu, zgraiindu-ma usor pe abdomen, fara sa simt . Era deja tragic, nu imi mai puteam simtii abdomenul, ma durea atat de tare, respiratia devenind din ce in ce mai subreda. Gate alergând in continuare, fara sa ii pese.
Alergam si alergam si alergam, dar nu mai ajungeam nicaieri. Cerul ce era de un albastru deschis se preschimbă intr-o culoare fumurie, precum cenusa, tunete facandu-si aparitia , ca si cum norii se ciocneau intre ei nervosi.
Tresar usor indreptandu-mi privirea spre cer, apoi spre Gate, urmandu-l atenta, focusandu-mi privirea spre el. Nu mai realizam la unoment dat ce se intampla, dar eu tot il urmam pe el. Probabil pentru ca imi doream sa fiu din nou langa el, mai aproape de pieptul sau masiv, mai aproape de bratele sale ce ma inconjoara cu totul, mai aproape de...inima lui. Da. Am zis bine, inima care dee fiecare data cand ma apropiam de el, batea cu 100 de batai pe minut, ca si cum voia sa iasa din pieptul lui.
O furtuna era gata sa se raspandeasca, noi fiind inca in padurea ce parea fi desprinsa dintr-un film horror.
Totul devenea din ce in ce maai derutant. De ce oamenii aia au venit pana la casa mea? Cum au aflat de casa mea si mai ales ca Gate era aici?! Astea sunt niste intrebari la care sunt sigura ca nu voi primii un raspuns. Cine sunt acesti oameni mai exact si ce vor de la el? Nu inteleg de ce fugim. Oare Gate...se mai ocupa si cu altceva...adica...aa facut ceva atat de grav incat sa fie cautat de oamenii rai? Sau si el facea partea dintr-o secta a lor. Doamne, deci jur ca ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma intorc in patul meu cald si moale. Atat vreau. Dar nici asta nu primesc. Nu...eu primesc un glont in abdomen, o invazie de extraterestrii negrii posedati de Necuratu si un iubit psihopato-criminal care ma taraste dupa el prin padure pe timp de noapte.
Grozav Louise, chiar te pricepi la alege baiatul potrivit. Perfect.
-Gate, e normal sa ma vait daca ma doare ce naiba vrei sa fac? Sa topai de fericire ca am primit un glont in abdomen?! Ohhh da e ca si cum primesc prima meaa jucarie favorita saau o acadeaa si eu radiez de fericire si topai entuziasmata.
- Pai...cand o spui tu...suna bine. Sincer.
- Gate nu!
Ma opresc lipindu-mi spatele de un pom, lasandu-mi corpul sa cada inceg, fundul meu facand contact cu pamantul rece, respirand din ce in ce mai greu.
- Louise?!, imi apuca fata intre palmele sale mari focusandu-si privirea spre a mea. Trebuie sa ramai treaza da? Trebuie sa rezisti.
- De cand, respir usor tusind , iti pasa tie de mine?
- Ohh te rog nu incepe acum ca ma scoti din minti.
- Gate nu mai pot intelege.
- Poti Louise , te rog fi tare.
Inghit in sec, apucandu-mi buza inferioara intre dinti tragand incet de ea, incepand a tusii, riddicandu-mi mana tremuranda spre inima lui, lipind-mi palma usor, simtimd cum bataile inimii se presau prin el de palma mea.
- Nu esti un criminal. Soptesc.
- Niciodata nu am sa fiu.
- Cum adica?, ii raspund confuza.
- Adica nu sunt un criminal cu ingerii cazuti pe Pamant.
Am paralizat total laa auzul acelor cuvinte, marindu-mi ochii cat cepele, privindu-i acel albastru din ochi, caa si cum vedeam marea.
- Gate, eu...
- Shh Louise, nu trebuie sa spui nimic. Trebuie doar sa simti.
Sopti acesta, degetele lui facandu-si drum pe obrazul meu mangaindu-l usor si delicat.
- Ce...ce sa simt?, am replicat catre el respirand greu.
- Iubirea ce ti-o eman tie.
Am ramas usor uimita la auzul spuselor sale, intinzandu-mi mana si punandu-mi palma pe obrazul sau simtind cum imi tremura precum cum schelet ambulant.
- Dar...par...parca nu stiai c...ce...ce inseamna aceste..cuvinte. Rasuflu usor strângând din dinti.
- Nu stiu iubito, nu stu ce inseamna acest cuvant, dar il simt in mine, in inima mea cum vibraza si imi transmite mii de senzatii pe care nu le-am mai simtit pana acuma niciodata cu vreo alta fata . Simt...cum iubirea ce ti-o port...vine catre tine, pentru ca tu esti cea care mi-a furat inima, mintile...totul. Intelegi ca eu, nu mai rezist fara tine nici macar 5 secunde din viata mea?
Tac pur si simplu inghitind in sec, privindu-l, doua picaturi de lacrimi curgând usor pe obrazul meu stang.
- Daca ai stii...cat de mult te pot iubi, in ciuda a ceea ce esti sau faci.
- Hai sa plecam te rog. Nu vreau sa patesti ceva.
- Am patit deja. Ii raspund oftând .
- Ce?
- M-am indragostit nebuneste de tine!
Ochii sai ii fixeaza pe ai mei, parca auzind cum inima ii bate cu 100 de batai pe minut, mai avand putin si iesindu-i din piept. Buzele sale, i se crapa putin, dintii sai apucând- pe cea inferioara tragand usor de ea, ochii sai parca luminandu-se la auzucul supselor mele. Nici macar mie nu imi venea sa cred ca suntem acum aici, in acest moment eu spunandu-i aceste lucruri, el spunandu-mi ca simte iubire, spunandu-mi ca ma vrea , rostind iubito, atat de senzual si paliptant in acelasi timp, ce ma facea sa simt mii de radiatii in mine, mii de goluri in stomac. Era ceva uimitor de placut, sentimente pe care nu am reusit sa le simt pana acuma, dar cu el lumea mea a capatat un nou sens. Chiar daca el este ce...este, il iubesc, nu imi pasa, il vreau asa cum e. As vrea sa pot da timpul inapoi si sa il fi intalnit din adolescenta poate ca ...puteam evita sa ajunga astfel de om. O intruchipare a demonului pur. Dar ...probabil ca viata nu ar mai fi fost la fel ca acuma daca el nu era cine este acum. Nu ar mai fi fost o viata plina de adrenalina, de actiune ce te prinde si iti intra in sange, circulând prin venele tale. Cee ce si mie mi se intampla când eram cu el.
- Louise...eu..pot spune ca si eu, oarecum..m-am indragostit al dracului de mult de tine.
- Gate, soptesc usor inghitind in sec.
- Ce este?
- Pu...putem pleca ?
- Ohh da...pai...ohh la dracu Louise, eu iti spun de sentimentele mele pentru tine si ca m-am indragostit si tu ce faci ?
- Scuze, dar chiar nu mai pot, imi este frig si ma doare rana foarte tare.
- Ahh! Ce natang sunt, imi pare rau! Haide, trebuie sa fugim cat mai repede. Deja s-a intunecat.
Ma apuca de brate ridicandu-ma rapid, corpul meu facand contact cu al sau , simtind cum mi se apasa rana peste abdomenul sau , usturandu-ma, ca si cum mii de ace erau infipte in piele. Se uita in ochii mei adanc, trecând cu limba peste buzele sale, dandu-mi drumu la brate, incojurandu-le pe ale sale in jurul meu, strangandu-ma la pieptul sau, simtind o caldura puternica ce o emana de la pipet. Ma simteam asa bine in bratele sale, incat nu mai voiam sa imi dea drumul dar trebuia sa plecam asa ca dupa cateva secunde se desprinde din imbratisare, uitandu-se din nou in ochii mei, dupa care ma apuca de mana impleticindu-si degetel cu ale mele tragandu-ma dupa el, uitandu-ma in jur si alergând dupa el tinandu-mi mana la abdomen. In timp ce alergam, frigul patrundea prin materialul treningului meu, simtind craci ce se agatau de pantalonii mei, ingreunandu-mi alergatul mai rau. Nu stiam pe ce pasesc, practic stiam, dar la cate de repede la tara Gate dupa el, nu apucam nici sa simt daca , calc pe un sarpe sau altceva. Ceea ce speram sa nu se intample. Nu voiam sa ma aleg si cu o venin de sarpe in organism la rana ce o capatasem.
Alerga intruna, nestiind unde aveam sa ajungem. La spital in nici un caz, presupun ca Gate nu dorea acest lucru, iar eu nu inteleg de ce. Spitalul e cea mai buna oslutie atunci când esti rant nu inteleg de ce evita sa mergem la spital. Imi doresc sa stiu mai multe despre el, dar e foarte greu de patruns in interiorul sau pentru a afla trecutul sau. Cu toate ca stiu mici chesti despre el, dar chestii care m-au facut sa imi para rau ca a trecut prin asa ceva. Nu doream nimanui ceea ce el a trait multi ani. A fost un om plin de necazuri cu o viata grea. As fi vrut sa fi fost langa el când avea cea mai marfe nevoie de cineva care sa il sfatuiasca si sa il sustina, sa aiba un umar p care s aplanga. Dar el a fost singur, si singur a depasit toate astea. E de admirat, dar cu toate astea, care le-a trait a ajuns sa sufere pe interior si mai rau. El e inca intr-un soc din care nu a mai reusit sa iasa. Dar vreau sa il ajut sa o faca. El era obsedat oarecum sa pedepseasca toti oamenii rai , care nu il intelegeau sau nu il ascultau, era obsedat sa comita crime, sa triasca pericolul pe propria sa piele, sa il simta din plin. Nu stiam cum de nu regreta ceea ce facea, dar curiozitatea mea ma duce intr-un al punct. Oare cati oameni a reusit sa omoare ? Nununu, mai bine sa nu stiu, probabil as ramane in soc. Nu vreau sa ii aflu intreg trecutul poate ca m-as speria, dar vreau sa il cunosc sa imi dau seama cum e el defapt, adevaratul Gate Cooper.
Padurea era din ce in ce mai pustie, zgomote auzindu-se de prin toate partile, simtind cum Gate se opreste , facandu-ma mica si punandu-mi o mana pe umarul lui privind in spatele meu imediat ce aud un mic zgomot.
- Gate, trebuie sa iesim din padure. Soptesc strângând din dinti, uitandu-ma speriata in jur.
- O sa te scot de aici iubito promit. Nu las pe nimeni sa iti faca rau.
- Gate, se aud pasi, ne-au gasit. Ma panichez uitandu-ma din nou in jur tremurand, strangandu-l tare de mana.
- Shhh, calmeaza-te.
- Gate...
- Shhh am zis! Haide , alearga cat de repede poti.
- La dracu Gate. Alerg dupa el. Nu mai pot ma doare rau .
- Misca Louise. Se intoarce spre mine tipand si tragandu-ma de mana strangandu-ma de incheietura strans.
Incercam sa alerg cat de repede puteam dupa el, fara sa ma opresc pentru ca mai mult ca sigur daca o faceam incepea sa urle la mine, apoi ma enervam si il pocneam cu toata puterea ce imi mai ramase-se. Incercam sa nu ma opresc deloc, marind pasii, ajungând mai aproape de el, uitandu-ma din minut in minut in spate, auzind focuri de arme, simtind cum coprul mi se lasa instinctiv in jos, indoindu-mi-se abdomenul, Gate facand acelasi lucru. Alergam si mai repede, simtind ca si cum intreg corpul meu arde, uitând de rana, marind pasii si mai mult, avand o senzatie ciudata ca si cum urma sa mi se inmoaie picioarele si sa cad . Alergam si alergam din ce in ce mai mult nestiind unde aveam sa ne indreptam, ma lasam pe mana lui Gate, aveam incredere ca ma va duce intr-un loc sigur. Iar asa...incepe probabil viata mea alaturi de el.
***
- Chris!! Unde mama castravetilor mei esti ?
- Ce vrei Dalton ?, apare in fata sa, mahmur.
- Ce putoare esti, puti numai a alcool.
- Imi spui o data ce mama dracului vrei ? Nu am timp de tâmpeniile tale.
- Ohh cineva s-a trezit cu fata la cearceaf.
- Dalton daca nu vrei sa iti tirez un pum in mecla spune-mi o data ce ai de zis si pleaca, sunt obosit si imi explodeaza capul.
- Unde e Gate?
- Cine ?
- Gate idiotule.
- Idiot esti tu ma. Isi scutura capul strângând din dinti incordandu-si maxilarul si uitandu-se in jur apoi catre el.
- Unde e Gate ?
- Asta te intreb si eu Chris.
- Pai si eu de una pisicii mei sa stiu pe unde umbla tâmpitul ala psihopat. Ar putea fi in acest moment oriunde sa omoare cativa oameni si apoi sa le dea foc sau sa se bucure de sangele lor când ii seaca.
- Al dracu si asta se crede vampir. Da ce e el Damon din Jurnalele Vampirilor?1
Se fastaceste, strâmbând din nas dupa care isi toarna apa intr-un pahar band din el.
- Ma, poate se crede ce poti sa stii tu .
- Lasa glumele Chris, trebuie sa il gasim si la telefon nu raspunde prostul.
- Aha, fa-l tu prost si in fata si sa vezi cum te alegi cu ambii ochi umfalti.
- Sa nu te alegi tu acuma cu ei .
Se aseaza pe canapeaua de pe hos intinzandu-se pe ea dupa care isi scoate telefonul umblând prin el si tastând mai repede si decat fulgerul.
- Si ce faci acuma?
- Incerc sa pun pe cineva din oamenii lui sa il caute ,nu cred ca e prea departe.
- Si ce relaxat esti amice.
Se aseaza pe canapeaua din fata sa luând stila de vodka de pe masa si sorband din ea, scotand un mic geamat dupa care isi trece limba usor peste buzele sale rozalii, ridicandu-si bratul si infigandu-si degetele in parul sau, dandu-l pe spate, ochii sai albastrii precum safirul iesindu-i mai mult in evidenta, stand relaxat pe canapea si band in continuare.
- Si tu din cate vad esti la fel de relaxat si esti mana lui dreapta ar trebui sa te interesezi de el dar nu o faci, "amice".
- Gate e om mare cu o anaconda mare ce iese in evidenta si care se pricepe la pat, cred ca se poate descurca si singur nu ?, zambeste pervers, întinzând mana cu sticla de vodka spre el dand noroc in aer si sorband din ea iara-si.
- Da ma Chris dragule cum spui tu. Sti la fel de bine precum noi, ca Gat are probleme psihice poate omora pe oricine oricând vrea fara sa stea gânduri.
- Stiu si eu asta, Dalton nu este nevoie sa imi schitezi.
- Atunci fa dracului ceva trebuie sa il gasim.
- Nu, nu trebuie. Te-ai gandit a poate acuma este cu curvulita lui aia ... cum o cheama ma ?, pocneste din degete mijind din ochi .
- Louise?
- Asa ma aia.
- Nu e deloc o curva cum spui tu amice.
- Este cum sa nu este.
- Nu fa pe prostul acuma .
- Mm.. ma jucam si e cu tine Daltonica dragule. Rade usor band din nou din sticla si asezand-o pe masuta din fata canapelei usor.
- Ai golit-o deja ma ?
- Mmm.. mai e o picatura mica am pastrat-o special pentru tine daca doresti.
- Doresc sa iti dau un pumn in mecla.
- Te rog, nu poti sa macelaresti aceasta frumusete de fata sexy. Face un cerc cu degetul in jurul fetei sale.
- Ba bineinteles ca pot nu ma opreste nici dracu.
- Dracu sunt eu si te pot oprii oricând vrea muschiuletul meu sexy.
- Ohh ce ma poti enerva.
- Baieti ?! , apare o fata pe usa.
Aceasta era satena inchisa, cu o pielea alba si delicata, imbracata finut si elegant, cu niste tocuri inalte, o privire speriata si totusi intersata de ceva anume, uitandu-se in jur si privindu-i pe cei doi insistent.
- Tu cine esti ?, intreba Dalton confuz uitandu-se la ea din cap pana in picioare.
- O tipa sexy , rade Chris facandu-i cu ochiul intr-un mod senzual.
- Taci betivule. Cum te numesti si ce cauti aici ? Dar cel mai important lucru cum ai aflat aceasta adresa?
- Nu conteaza asta, eu sunt Ivonne. Ivonne Adams.
- Imi pari cunoscuta nu cumva...
- Ne-am mai vazut ?, continua intrerupandu-l.
- E...xact. replica acesta perplex.
- Prietenul tau....Gate, mi-a salvat viata. Iti mai amintesti?, zambi aceasta gingas analizandu-l pe Dalton sin capa pana in picioare.
- Ohh asa este, ti-a scos veninul de sarpe din picior uitasem da. Dar ce cauti tu aici ? nu ai voie sa fi aici.
- Stiu unde este Gate!, exclama aceasta serioasa dar si plina de ea.
- Unde?! Sper ca nu glumesti !
- Nu, zambeste . Este cu Louise.
Se lasa putina liniste, Chris si Dalton începând sa rada zgomotos.
- Ce? Ce este ? De ce radeti ?
- Asta nu e o problema daca e ...cu ...Louise. Ei sigur nu ...nu ii face nimic, rade.
- Dar nu stii un lucru .
- Care anume?
- Faptul ca mafia este pe urmele lor. Ia prins pe amândoi acasa la Louise, iar acuma Gate si cu ea fug te miri pe unde.
- Esti sigura de ce spui Ivonne ?
- Complet sigura.
- Asta face numai tampenii, se enerveaza Chris dand cu piciorul in masa.
- Trebuie neaparat sa il gasim, poate fi mafia Americana.
- Iar daca sunt ei trebuie sa plecam de aici urgent. Se ridica de pe canapea iesind afara din casa.
- Total de acord, mersi mult pentru informatie Ivonne. O atinge usor pe umar iesind dupa Chris grabit si scotandu-si telefonul din buzunarul de la spate.
- Hmm.. acum o sa regreti ca mi l-ai luat pe Gate Louise. Si am sa fac in asa fel incat sa fie al meu si nu al tau. O sa regreti pentru asta . Gate va fi al meu nu al tau.