După o săptămână :
Capul îmi bubuia de câte treburi aveam pe cap. Astăzi trebuia să termin pregătirile pentru nuntă. Chiar dacă nu va fi ceva mare tot îmi ocupa o gramada de timp, invitațiile le-am trimis dar trebuia sa mă ocup și de cazarea rudelor lui Bryan, care nu sunt chiar atat de puține. Zilele trecute i-am cunoscut pe părinții lui, care pot spune ca au fost foarte drăguți cu mine. Nici nu credeam ca mă vor accepta în familia lor atat de ușor.
Sunt scoasă din gânduri de Bryan care apare de după colt cu un zâmbet pe buzele lui perfecte. Se apropie ușor de mine și mă ia în brațe, după care îmi sărută fruntea, un gest tot mai des practicat de el.
- Ești gata scumpo? mă întreba pe o voce suavă.
- Desigur, sa mergem!
Cum eu eram intr-o stare destul de avansata de sarcină lui Bryan nu îi plăcea sa mă vadă călătorind cu autobuzul așa ca sa oferit sa mă duca el la hotelul la care am decis sa facem rezervări pentru familia sa. Cum nunta va fi peste patru zile, ar fi bine ca rezervările sa fie făcute din timp.
Bryan face parte dintr-o familie numeroasa, mai are încă doua surori, Elena și Amelia. Ambele sunt la fel de simpatice doar ca Amelia este puțin mai strictă și calculata ca ceilalți, posibil fiindcă ea este cea mai mare. Și ambele au niște copii atât de adorabili . Sper ca și copilul meu sa fie la fel de drăgălaș ca și ceilalți viitori verișori.
Bryan a condus pana la hotel cu o mare precauție și grijă, așa conduce de fiecare dată când sunt și eu în mașină, căci în rest mereu depășește limitade viteză, chiar el a recunoscut asta.
Am intrat în holul hotelului care era primitor și luminos. Era perfect pentru familia lui Bryan, un loc luminos și liniștit în care sa se relaxeze.
- Te descurci de aici? a întrebat el .
Am aprobat din cap și i-am zâmbit. Mi-a întors zâmbetul și ma sărutat rapid pe buze.
- Ne vedem diseară. Poate ieșim în oraș sa luam cina, a spus el . Te descurci sa te întorci singura acasă?
Mereu mă enerva cu protectivitatea asta ieșită din comun. Mi-am dat ochii peste cap și cu greu m-am abținut sa nu fac vreo remarca usturătoare.
- Sunt gravidă, nu e ca și cum asta mi-a afectat creierul sau ceva, am zis zâmbind.
El a scos un rase scurt după care a redevenit serios.
- Știu, dar tot îmi fac griji.
- Ei bine cred ca ar fi timpul sa o lași mai moale. Ne vedem diseară, am spus și l-am sărutat rapid după care m-am îndepărtat de el.
În timp ce făceam rezervările , am simțit niște furnicături prin tot corpul. Era o senzație ciudata pe care nu pot sa o exprim în cuvinte. Când am terminat m-am întors spre holul unde erau lifturile. În momentul acela mi-a fugit pământul de sub picioare. Mă simțeam de parca cineva mă lovise cu ceva în moalele capului. La distanta de câțiva metri de mine se afla persoana care speram sa nu o mai revăd vreodată în viața, persoana de care am fugit crezând ca am scăpat. Dar uite ca soarta mi-a demonstrat încă o data în viața ca este împotriva mea.
Noah.
La o distanta atat de mica stătea și mă privea intens. Pe chipul sau erau un amalgam de emoții schimbătoare, de la fericire, tristețe, speranța, bucurie, la nervozitate. Privirea lui mă penetra și trimitea fiori prin tot corpul meu. Nici nu puteam sa mă mișc.
- Va simțiți bine domnișoară? a întrebat recepționera pe un ton îngrijorat.
Nu. Nu mă simt deloc bine. Ar trebui? Cum sa mă simt când în fata mea este fix barbatul de care am fugit.
- D-Da.
Luându-mi ochii de la Noah m-am îndreptat spre ieșire înainte ca elisa se gândească sa mă urmărească. Cu puțin noroc poate reușeam sa plec fără ca elisa mă urmeze. Dar oare cum a reușit sa mă găsească? Și de ce acum după atâta timp? Fix cu câteva zile înaintea nuntii mele se găsește și el sa îmi strice visele.
După ce am iesit din hotel mă pregăteam sa iau un taxi și sa mă întorc acasă , dar o mana mare îmi capturează cotul. Primul meu impuls a fost sa țip dar când am realizat ca Noah este cel care m-a oprit am închis imediat gura.
Era la doar câțiva centimetri de mine. Parfumul lui amețitor îmi invada nările . Prezenta lui intimidanta îmi făcea corpul moale iar genunchii îmi dardaiau atat de tare încet a trebuit sa îi unesc pentru nu cădea pe jos. Simpla lui prezenta mă făcea sa tremur, dar nu de frica.
- Candice, a șoptit el și parcă a venit și mai aproape de mine.
A privit în jos spre copilul din pântecele meu și ochii I s-au umplut de tandrețe. A dus o mana pentru a-l atinge și fiorii atingerii lui mi-au cuprins tot corpul. I-Am dat mana la o parte și am încercat sa mă îndepărtez de el,dar mâinile lui mau strâns mai tare la pieptul lui.
- Da-mi drumul Noah, am șoptit abia audibil.
- Vreau sa vorbim, a spus el calm privindu-mă în ochi.
Dar eu nu vreau. Cum ar trebui sa iti explic ca copilul tău va avea alt tata? Cum sa fac asta când tu ești atât de posesiv.
Dacă Noah ar afla de nuntă sunt sigura ca s-ar împotrivi. Ba chiar iar crea probleme lui Bryan, și eu nu vreau asta.Sunt intr-o situație al naibii de dificilă.
- Trebuie sa plec, am spus.
El mă strâns mai tare la pieptul sau .
- Avem multe de discutat, a spus el în urechea mea.
În momentul de fata dacă nu m-ar fi ținut în brațe cred ca m-as fi scurs pe jos. Prezenta lui era ca și un drog, crea dependență dar era și toxică.
Ochii lui erau ațintiți asupra alor mei și în ei puteam citi dorința și nevoia din ei. A trecut ceva vreme de când nu am mai văzut acea privire.
Si-a coborât usor buzele asupra alor mele si le-a atins ușor de a mele. Era un sărut suav care parcă cerșea aprobarea mea. Mi-Am împletit degetele în parul său și i-am tras capul spre al meu contopindu-mi buzele de ale lui.
Mă simțeam de parca o povara a fost luata de pe umerii mei și în sfârșit puteam să respir. Mă simțeam din nou împlinită. Așteptam acest moment de atâta vreme și în sfârșit a venit .
Buzele lui erau atât de fierbinti și moi peste ale mele. Sărutul lui mă aduse pe culmi înalte și când s-a desprins de mine mă simțeam sfâșiată de parca lipsea ceva.
- Avem multe de discutat, ce zici sa mergem la mine sa discutam, îmi șopti el în ureche.
Nu am putut nici sa mă împotrivesc nici sa aprob. Doar m-am lăsat condusă de el înapoi în clădirea în camera în care el statea. Știam ca nu era bine ce fac dar o alta parte mai nerationala din mine nu mă lasă să plec și mă atrăgea spre el. Mă simțeam josnic pentru ca îl înșelam pe Bryan care avea încredere în mine, dar ceva la noua nu mă lasă să mă îndepărtez. Ăsta era efectul lui asupra mea.
------------------------------------
Hey guys! Știu ca ați așteptat atâta și îmi cer iertare. Sper sa savurați capitolul și nu uitați să lăsați păreri.
Va pup :*:*:*